Autoportret
Sfioasa tinerețe a vorbelor nespuse
Te învârte în triunghiul amoros al păcatelor caste,
Atingerea genelor pătate de rouă
Murdărește gladiatorii faptelor ascunse în tolba săgeților plecate,
Culorile din limba maternă a pruncilor bărboși
Pătrund esența finalului din visul fluturelui plâns.
… sunt marginea timbrului netrimis
… sunt ținta unui râs de sus
… sunt două puncte și un cuvânt
Sunt TU …
Etichete:autoportret, calimara, poezie
………….. BRAVO.
nu am inteles tot dar imi place, am vazut chipul nu am gasit sufletul
DA. de aceea zic eu ca trebuie sa facem “revista”
Şi la a treia citire îmi vibrează straniu în urechi versul “Culorile din limba maternă a pruncilor bărboși”. Nu ştiu ce ai vrut să spui, dar nu-mi spune! Lasă-mă aşa, neştiutor şi frământat de grotescul imaginat. Încă tributar poeziei tradiţionale, cu strofe definite şi rime potrivite, mă străduiesc să descopăr în versurile albe unde se termină poezia pentru a începe proza şi unde e criptosensul opozabil nonsensului. Dar, la modul sincer o spun, cu siguranţă mie-mi lipseşte organul degustării în masă a albei versificări!
Ce mi-e foarte clar însă, e că lumea e dispusă la comentarii pe marginea unei poezii tradiţionale, dar mai mereu, la o poezie nerimată clatină doct din cap şi o apreciază. E drept, cu cuvinte puţine, ca să nu fie prinsă cu mâţa-n sac…
Sfioasa tinerețe a vorbelor nespuse
Culorile din limba maternă a pruncilor bărboși
Pătrund esența finalului din visul fluturelui plâns.
Sunt TU …
….Eşti neşlefuit şi ar fi păcat să nu continui să scrii … ai talent si armonia cu care îmbraci versurile poartă o altă tonalitate , diferită de ceea ce citim zi de zi (sau eu )….Îmbrăcămintea versurilor e modernă şi provocatoare , cu toate că m-au pus în dificultate versurile “Sfioasa tinerețe a vorbelor nespuse / Culorile din limba maternă a pruncilor bărboși”… o antiteză reuşită , dificilă dar ăsta e şi farmecul fiecărui creator … să se revarse în autenticitate …Felicitări !
Încerc, stângaci, să răspund – păstrând tonul:
Am început s-alerg în cercul frânt
O vorbă ce în magmă o descânt,
E rima ce în șoapte o răsfrâng
După noaptea culorilor din crâng.
Inspirația-mi aruncă mii de pete, se adună,
Întrebări cu un surâs în șăgalnica cunună.
Nu sunt stea, sunt doar un nor în tabloul fără ton
E o rană ce mă strigă din năvalnicul penson.
Sperând că am răspuns, mulțumesc pentru reacții, e un feedback de care fiecare autor are nevoie, pozitiv sau negativ, dar sunt reacții.
O, vai, de-om naşte prunci bărboşi
Ce sărutări barbare vom cunoaşte?!
Mă rog la sfinţi şi sfinte moaşte
Ne dea urmaşi copilăroşi!
Şi limba colorată de-o vom vrea
Mă prind şi eu să rod creioane,
Carioci ori chimice bomboane…
Vă jur solemn, pe barba mea!
Din senectutea mea gândire, în jocuri am să mă pierd,
Încolătăcind atingeri nevăzute, în noapte mă cunosc,
Din chimicala mea poveste hrănesc planctonul găunos
Voi bea din faptele uitate și din valuri am să zbor.
În leagănul curajului ce vine, se naște un cuvânt
Cu barba învelește pașii mei din vânt,
E soartă în trăire, cu pruncul trubadur,
Gângurirea e celestă în timpul de sfârșit.
Dulce, o melodie îmi face ochii mai bogaţi,
cu ploaie ce-mi spală faţa împietrită aproape,
cu gust de floare gălbuie,
ce mă îmbăta seara în liniştea mea
Sclav, mă ghemui între strofele melodiei
Fără sunet, să ştie că sunt, dar să nu mă audă,
Fără voce, căci murmurul său mi-a ingenucheat-o
…iar acum se scurge, aşa prin ploaie.
Se scurge, dar notele îmi mişcă degetele în ritm
Căci a voastră melodie mă închide pentru totdeauna.
P.S. Reacţia mea de participare la “jocul” vostru
Astept continuarea “duleului” pornit.
În lumina visului stângaci, mușcată-mi este rima,
Nescrisa poezie a dorințelor pictate mă-nvârte din prima
În netăiata sosire a zburătorului viselor sculptate
Pe catafalcul paginii cu răni adânci mângâiate.
O mască se naște-n creierul adormit
Atingerea-i brutală alintă un smintit,
În secunda ce sărută începutul nescris
Speriată-i iubirea cu urme-n nisipul din vis.
Perchi de palme par să zboare
Aplaudând frenetic un concurs
Ce caută în cuvântul spus
Doar noimă, zâmbet şi culoare.
Pornind de la o vorbă de poet
Ce se vedea pe sine-n celălalt,
Aşa cum umbra cade pe asfalt
Căutându-şi sieşi un portret.
Atunci, scornire-a minţii mele,
Unind în mine cer-pământ
Mă definesc ca vorbă-n vânt
Ori umbră vie a umbrei mele…
Ceea ce spuneam, comentariile care sunt … puncte puncte puncte
Zâmbește ploaia când în amurg ne ostoiește
Setea albă a vorbei fără poveste
Spusă este fapta ce-n privire se zărește
Sub pleoapa căzută a peniței veste.
Bătrânețe fără ani, copilărie nenăscută,
E o lume de culori în aripa rândunicii obosite
Penele ei căzute astupă țeava vânătorului rimat
Mângâind fața copilului în barba așteptării speriate.
copilul care vesnic asteapta sa-si indeplineasca sperantele, idealurile? asta s-a vrut cu “pruncii barbosi” ? 10X
Aş vrea să târguiesc cuvinte
Cu banii sufletului viu
Şi-apoi să vin peste pustiu
Să-l decorez cu vorbe sfinte.
Copilul meu şi-al tău copil
Să poată pâini culege
Din solul nou, din noua lege
Al cărora le voi fi fost edil.
Şi din culori, culori să nască
Pentru simţirea omenească…
Saga continuă, invităm și pe alții să se alăture jocului nostru – fazan poetic!
Facem pariu, că vom posta încă 2 săptămâni şi nu vom depăşi, ştiu şi eu, 388 de vizitări… Calitatea, mă rog câtă este ea, nu e suficientă! Aici nu există argumentul că “nu-mi place” fiindcă prea puţini au dispoziţia să citească. Orgoliile inflamate postează, se “caută” de atâtea ori cât trebuie, şi au vârful de vizualizări. S-ar putea numi asta onan…? Scuze, voiam să zic O, nani, nani, Narcis dragă, dar nu mi-am putut opri degetele rebele la timp.
Competitorule fără nume, în fond nu contează… Ne simţim bine? OK! Să-i dăm bătaie!
Dacă unii s-ar dezumfla niţel, poate chiar ar putea contribui la interacţiune! Nu mă dau deştept, poate sunt la coada postatorilor, dar mă bag în vorbă, interacţionez, nu mă uit doar în oglindă şi-mi repet cât sunt de frumos…
Să moară, Bibi, mi se rupe!
*
[n.a.] Bibi e un personaj fictiv, şi dacă ar fi să mi se rupă ceva, pote mi-ar părea rău şi de cusătura din spate a pantalonilor….
Dur esti Mr Nick … eu ..de ex nu ma pricep la fel ca voi sa creez poeme … si va citesc , cu drag si apreciez talentul vostru !!!
Iar tu, e;ti preferata mea! Hai, al[turi de Mona!
M-au dovedit diacriticele… scuze, vouă flori de net, ane Mone şi scottish Frezii!
Eu plăsmuiesc fraze şi voi poeme ! Sunt uşor erotice şi sper să le gustaţi !
S-a revărsat vinul dulce grai peste un suflet ce şi-a găsit bucuria şi plăcerea de a-şi lăsa trupul viu şi drag artistului ce îi va plăsmui fără pensule false şi chinuitoare limita lipsită de griji pentru a se întâlni cu expresia liberă şi revelatoare . Culorile folosite pentru a reda picturii simplitatea gingaşă şi distinsă sunt sorbituri tomnatice păstrate armonios şi stoarse de miezul fin şi dulceag redând cupa pasiunii şi iubirii în nopţile când visele zbor către rai .
S-a revărsat vinul roşu şi dulce pe buze fine şi pline , păstrându-l şi simţindu-i aroma îmbătătoare dar în acelaşi timp varietatea senzaţiilor ar putea cauza plăcerea .
Hrana trupul tau mi-l vei da
Vinul buzelor tale setea mi-o va potoli
Stelele si luna companie ne va tine
Sarutul strugurilor tomnatici il voi simti
Magia clipelor de vis le vom deslusi,
La un pahar de vin .
“Te lepezi de Satana, de toată trufia lui, de toată slujirea lui?”.E un verset din slujba de botez, pe care l-am reţinut când, student fiind, mai câştigam un ban făcând poze pe la evenimente vii şi care curge (aproape) incantaţiilor tale de final!
N-am gândit atunci că mă voi dialoga cu o scoţiancă floricică, ce scrie aproape erotic, cursiv în citire, dar pe alocuri cu “defectul” sudului… “stelele şi luna companie ne VOR ţine…” şi nici că, aproape cu drag îi voi aştepta replica. Spun aproape, doar pentru a nu fi înţeles greşit!
Finalul, inviataţia ipotetică la un pahar de vin, mă duce cu gândul că, la aniversarea de un an a TZ să ne reunim în Capitală, să ne cunoaştem.
“Mă lepăd de satana
Mă lepăd de trufie
Mă dau de prieten ţie
Şi Monei şi lu” Dana!
Mă dau de prieten vouă
Nebuni şi voi nebune
Ce-aveţi peniţe bune
Şi-n stihuri noimă nouă”
A fost musai să corectezi , cu toate că mă aşteptam !
“Scoţianca ” scrie erotic doar că aici îmi păstrez acea însuşire morală …
Drumurile noastre se vor intersecta
Când un anişor vom face şi vom închina
Mâna o vei întinde noroc de a da
Cu aceste spirite gingaşe şi frumoase
Şi vei savura paharul de vin
În cinstea noastră , a ta … a unei echipe tinere din TZ !
Şi acum aprinde-ţi o ţigare şi priveşte spre cer … şi în bezna nopţii vei vedea …cum….
Fierbânţeala dulce te va invada
Într-un dans al simţurilor vei intra
Dependenţa de culori te va acapara
Fără să-ţi doreşti a te mai întoarce
În lumea ta .
Deschide ușa și pășește în pestrița noastră petrecere
Unde cheia budoarului e lumina ce trezește,
La sânul meu apar mici fiori din a gheții alb pojar,
Toropită e suflarea ce pe pielea arămie numele îl strigă
Așternut îmi este pleata, ce pudoarea o revarsă,
Baldachinul ce ne știe se rotește-n călimara patimei ce scrie
Este roșu în țigara apinsă a peniței
… ce pătrunde-n vârful freneziei.
Am pasit si am gustat si o lumina creativa m-a acaparat
Focul pasiunii s-a aprins si o scanteie m-a atins
Un mugur complet inflorit s-a asezat , pe neasteptate
Si m-am aplecat de a-l despuia de petalele ingrate
Si in mijlocul unei furtuni l-am aruncat
Sa cunoasca scena unei idei complete si infinite
Ce a luat nastere dintr-un interior genial si pasional
Vrajitor de minti aducandu-ne aici
Pentru a ne deschide mintea unor ganduri dintr-un vis
Moral sau imoral , nu mai conteaza …
Poezia sa iasa ….
Freziuţă, scottish flower
De ţigări m-am cam lăsat
Şi de scotch am încercat,
Am aproape… a half hour…
Dar pasiunea ta de-a scrie
Mă incită să mai beau,
Hmm, ţi-o spun acum pe şleu:
Erosul ţi-e temelie!
Jack e bun că e week-end
Arămiu topind pahare,
Hai, în cinstea ta urare:
”Erosare”, you my friend!
Acum să te citesc…
Pe o pătură erotică te-ai aşeza
Lăsându-ţi trupul dezmierdat de ea
Picături briliante şi sclipitoare te-ar invada
În locuri neaccesibile ar pătrundea
Să simţi amorul fierbinte într-un cocktail lasciv
Pe buze jucându-se intens şi febril
Setea ţi-ai potoli-o cu scântei dolcive
Îmbrăţişând voalurile împletite aventuros
Ce te vor înălţa spre un sărut divin
Unde corpul tău aripi va avea
Şi vei zbura …spre o dimensiune excentrică
Unde “Eros” fără scotch te va acapara .
Şi de vei dori a scăpa , steaua cu poftă şi dorinţă
În ochii tăi va dansa hipnotizându-te
Şi ducându-te spre labirintul erotic şi magic
Fară să mai poţi pleca .
“Dolcive” e licenţa ta poetică, precum a mea “erosare”? Să gândesc ceva amestec de dulce şi lasciv?
Tu ce crezi ? Dar daca nu vrea iasa amestecul …
)
Freziuţo, ia de vezi, cu dedicaţie… să nu mai spui că erosul îmi e străin!
VEŞMÂNT DE VINĂ
Mi-e dorul, sufletul şi voia
Parfum cules pe trupul tău,
Mă las să cad în negru hău
Şi beau nectar cu paranoia.
Ating cu mintea pielea-ţi fină,
A meşterilor zei, mătase,
Şi lor le cer să mă mai lase
Veşmânt să-ţi fiu mereu în vină.
Când oarbe palmele-mi te vor
Sărutul lor te unduieşte,
Căutarea ochilor clipeşte
Şi gemi încet… şi gemi uşor..
Eu levitez pe sânii tăi,
Fachir al vechilor căutări
Şi caut în munţi să dau de mări
Şi caut în sfinţi ascunşi călăi.
Târziu, oftez, şi tu oftezi,
E pace-n cer şi pe pământ,
Din harfe curge roşu cânt
Ca buzele-mi pe care adiezi…
Ei?!
Chiar dacă-ţi este dedicată, am să postez poezia şi în “Călimară”, într-o zi ulterioară, că mi-a cam ieşit… nu?
Deschide ochii si priveste cele doua lumanari
Una rosie si alta albastra arzand in sufletele lor ….:)) ca o usoara replica ….
Frumos !Imi place si este pe feeling …
Sunt curioasa ce-o sa iasa de la urmatorul meu poem …. dar sunt sigura ca :pasiunea ta de a scrie avea nevoie de stimulare … si poezia ata cuprinde un sentiment miscator imbracand in imagini un recital al dragostei exprimat prin cuvinte intense in tonuri patimase si pacatoase dar invelite in panze sensibile si ametitor de savuroase …
Pace sau nu , tabloul amoros continua
Scopul care ne-a adus in acest timp febril
Lasandu-ne picaturile orgasmice pe asternutul pasiunii .
Sentinta morala nu mai exista
In abisul cutremurator de incitant am patruns
Prinsi in zgarda eroticului fara a ne impotrivi
Traiam scena amoroasa pe acest peisaj naluc .
Mirosul de frezie te-a descatusat
Si pe un pat relaxat te-ai asezat
Sicronizand respiratia noastra
Ce in aerul aromat ca un ecou s-a inaltat .
In valuri catifelate ne unduiam
Lasandu-ne ofranda nisipurilor arzatoare
Ce ne-a condus pe poarta exploziilor amagitoare .
Condusa de vocea ta fermecatoare
M-am lasat invaluita spre o lume noua si linistita
Si poarta mi-ai deschis-o pasind in pasi netematori
Lasandu-ma imbratisata de lumea ta celesta .
Si pe acest taram magic am intrat
Culorile beatitudinii m-au invadat
Si mi-ai soptit cu sfiala :
Nu iti cer nimic , nici nu as vrea ,
Vreau doar sa fi steaua mea
Undeva pe acest pamant sa ne iubim
Departe de tot ce ne-nconjoara
Intr-o poveste de dragoste ca intaia oara .
Am postat poezia mea în Călimară. Te aştept acolo cu versurile tale de Circe a noului mileniu….
Aici rămâne să ne concentrăm pe “AUTOPORTRET”, într-un dialog cu şi fără… barbă!
Mă jur pe barba lipsă
Că în stihuri am să cresc,
E plăcere în durere
Și sărut în asfințit.
În oglinda narcisistă
Stă pelinul ce îmbată,
Generațiile de gânduri
Le petrec zâmbind.
Roua ce umple al meu pocal
Dictează cu ce culoare să descriu
Gânguritul răgușit al desfrâului abecedar
Până-n ultima sorbire a amurgului viespar.
Eeeeeeeeste! Ne place mai mult!
Frumos , TZ !
) ( are rima , fara suparare )
Te juri degeaba dar barba o sa creasca
In oglinda cand te vei privi
Gandul “jurat” in minte iti va reveni
Oricat l-ai saruta ca sa se duca
Amarul pelinului te va imbraca
Si stiu ca replica vei da
In stilul tau caracteristic din TZ-ania !
Am un zâmbet în privire
Nerăbdarea îmi stă în fire
Să răspund pe foia ta…
Cu iritata lamă frântă
Stâmb faptele-n tăcere
Crescând mugurul plăcerii
În tăierea ruginită
… a cuvântului peltic.
Sunt curioasa cum ar suna o creatie de a ta in nuanta erotica … serios ca da
)
Am zambit rasunator citindu-ti plasmuirea
)
Un gand pacatos a stationat in mintea mea
Un pic timid si oriental a inceput a dansa
Pe muzica lui Salman Khan
Am incercat sa-l leg sau sa-l cuprind laolalta
Dar dintr-un gand a dat nastere la altele
Intense si feroce , imoral de febrile
Pricepute as spune , au inceput a se misca
Intr-un continut romantic in intimitatea mea
Si m-am lasat atinsa de un apogeu artistic
Trecand granita spre o infrangere trista .
Vezi tu , TZ-ania isi patreaza moralitatea
Iar eu vad doar tabloul unor culori neprecise
Cu nuante lasate rasfrante in tonuri erotico-infinite .
Dar sunt capabile sa confere contraste adanci si ideale
In privirea celor care stiu a savura
Intoarcerea spre suflet , inima .. a unui sentiment
In starea lui aievea .
Stricata mea iubire Demiurgului o-nchin
E păcatul meu în rime pentru cuibul părăsit,
Atingerea tardivă a culorilor stelate
Luminează, cu gemete, numele-mi pictat.
Șifonatele plăsmuiri ale gândurilor asudate
Mă curtează-n privirile călcate ale mărului picat,
Înroșita mea șoptire după gestul strigat
E orgasmul suflării ce-n aburi e sculptat.
Big like , TZ !! Imi place si in mintea mea dau bis peste bis la ” orgasmul suflării ….”
)
Thank a lot!
Ma rog pentru tine cand frunzele toamnei vor cadea
Si vantul ce bate in mine il vei simti ravasit pe prispa ta
Dar se pare ca imaginatia ta nu are nevoie de odihna
Pentru ca s-a reincarcat de a intalni lumina
Unor creatii ce aduc satisfacere pe un drum colosal
Al unui timp romantic pictat in voal senzual .
Nu ma asteptam sa intalnesc aceasta pasiune a ta
Ce dainuie doar in calea mea , al unui labirint erotic
Pierdut si regasit oriunde s-ar afla
Dar fereastra s-a deschis si vad cum te invadeaza
O muzica sensibila cu conotatie orgasmica
In ecoul inlantuit si cu duiosenie , eu zic …
Bis and Bis … forever Bis !
În pridvorul cuibului de cuc
Penele ți le închin
E albușul verbelor ce dorm
În îmbrățișarea toamnei de-amor,
Zbor în noapte, mă adun,
Te găsesc și mă incrunt,
Unde-i patima din nori
Ce ne-mbracă pe-amândoi?
Contopita fâlfâire în secunda timpului zburlit
Ne rotește ca un fulg până-n graalul decăzut.
Like , TZ !!! Hmm…. sa te citesc acum …
)
Spectator am fost de la-nceput si acum pe-un nor
Ma las purtata pe aripile tale in zbor
Si zbor … parcurgand acest labirint vrajit
Si nu ma uit inapoi ,nu vreau sa stiu drumul trecut
Si patrundem in culoarea veritabila si nelimitata
Intr-un ideal capabil sa sustraga desenul
Unor cercuri minuscule in jurul unui pantec
In timp ce buzele-ti aluneca lin si fin
Pe un punct culminant al unor pereti fara vesmant
Si ma simteam o nimfa in timp ce tu stapaneai
Locuri neaccesibile dintr-un trup ce tremura
Respiram sacadat si simteam placerea
Cum se raspandea ca un virus in vene
Dar vroiam mai mult … tot mai mult …
Explozii uriase sa-mi produci
Si ai reusit cu miscari pasionale
Ale unor clipe de amor si senzuale
Mixand in voie aceasta crema exuberanta
Infiltrata in zborul euforic , si-un sarut zeiesc
Mi-ai daruit si la loc te-ai asezat pe cerul instelat
Soptindu-mi duios si cald :
-Eu stralucesc doar pe-un taram imaginar .
Citesc şi simt intens fior
Că am aprins în voi chimia
Cuvântului frumos şi frenezia…
Eu un neutru… catalizator
Călărețul meu fior
E nebunia ce înalță,
Rupe vântul și înoată
În stropul lacrimei fecioară.
Curge albul în deșert
În al rânjetului festin
Este setea ce mă-mbată
Din furtuna de nisip.
Zambeste , tu , barbate ceresc
Si-mpreuna sa zburam
Printre dunele de nisip lucios
Printre valuri colosale si reci
Intr-un miracol al fantasticului
Si sa ne jucam cu vantul iluziei
Imbracati in trupuri de stele
Intr-un timp fara identitate
Sa ne daruim soapte nevinovate .
Cuvintele se răstesc și cad
La picioarele patului suspine,
Trupul asudat va stinge
Arderea spontană a siajului păcat.
Creta albă-mi desenează urma
Pe catargul răsturnat,
Nimfele sărută luna din hubloul picurat,
Algele ne leagă lumea în cătușe de cleștar.
Timida coridă a luminii nevăzute
Sculptează săruturi în alba gângurire
Din voalul vântului iscat din buzele mușcate
În strigătul chemării ce-n valuri e purtat.
Ne atinge nemurirea și în plasa de pescar,
Nemișcată este rima ce în vine e țipar,
Pescărușii ne înhață și ne credem mici Icari
Înfierbântată este clipa când în scrum hrănim ocean.
Te vad prin zarea straina
Pasul ingandurat spre tine ma duce
Si-un Rai pe Pamant sa-ti aduc
Imbracat in zambet .
Dar tu esti speranta si visul dorit
Si ma atragi pentru a-mi da viata
Si sa ma porti pe drumul unui dor
Pentru a sluji o masca .
Alungă norii ce în gînduri fac fuior
Scoate masca și înfruntă
Decadenții îngeri ai primul fior
Al iluziei că astăzi zbori.
Zarea contopită-n faldurile cu pene
E linia degetelor ce din carne face ou
Alchimia regăsirii e renașterea din flori
Pășită pe iarba chipului din culori.
Început e-n fulguirea frunzelor de seară
Anotimpul ascuns în vin picură cerneală
Este foamete-n scris și penița îmi este lamă
Lăsând chipul alb de ceară să te-adoarmă.
O, Zeus in trup de om
In privirea ta sunt un foc
Pasul e bruma unui spirit
Visul e gandul nebunesc .
Strigatul tau m-a inflorit
Si pe-al tau chip intr-un infinit
Ma voi aseza dandu-ti culoare
Adormind ca o coroana fierbinte si apasatoare .
M-am intrebat de esti apexul unei iubiri
Dar ma supun legilor tale
Si sunt pregatita de a cobora
Savurand peisajul inimii tale .
Cand buzele ti le voi atinge
Cand clipa orgolioasa va bate
Sub presiunea latenta a reprosurilor nerostite
Sentimentul dragoste o sa se usuce .
Dar vom ignora cu nonsalanta
Si iarna ne va vorbi
Infatisandu-ne povestea noastra
Intr-un concert al unui adio cersit .
M-am resemnat că sunt urât…
Ce taine negre ard în şoapte?
Ce reci stilete-mi caută o noapte,
Că din ceasloave m-aţi pârât?
La legea spuselor vă chem
Şi barba ţin să mi-o albesc
Că la portrete jinduiesc
De.ar fi să-l fac pe dracu ghem…
Lasă barba nerasă
Că vopsită este toată,
Ce-a rămas îmi e perucă
Pentru cuibul moliilor.
În oglinda ceștii de cafea
Îmi văd ochii fără gene,
Sunt simpatic și adorm
Pe lama ascuțită a limbii din cor.
uau
) cu iz umoristic !!!
Auziti , voi maestrii ai scrisului poet
Cand mi-amintesc ca totul a inceput
De la un dulce viers sorbit din pahare
Naluci , ba muscate din fructe rimate
Cu o mana tastati , cu alta beati …
Si cat era ziua de lunga , tot compuneati
Barba creste , mustata albeste , parul il veti vopsi
Si tot fideli ai versului veti fi …
De auzit …nu mai vedem
Dar să știi că nu mai vrem
Să cănim mustața-n spuma
Halbei spartă de nătefleț
Când sughițul inspirației
A mușcat din amețitul vers.
Soapte dulci , surasuri efemere
In noaptea albastra …gemete
Pasii te duc spre abisul naluc
Stelele se strang in vis
Fierbe speranta dragostei cazand
In cazanul melancoliei nedorit
Pandesti si vrei sa savurezi
Sangele dintr-un trup somnoros
Asternandu-i luna pe buzele
Pofticioase si flamande …Vis !