Toantele nu merg în Rai!
Am început să scriu un articol despre iubire drept replică la scrierile apărute în ultimele zile în revista electronică unde scriem… Nu pot scrie despre asta! Mă enervează! Mă dezgustă!
Scriem de cele mai multe ori despre iubire atunci când suntem răniți…și am observat că femeile sunt cele care suferă mai des și au o lejeritate mai mare în a scrie despre dragoste și în a asculta, cum le spunem noi, acele „love songs”, care nu fac decât rău. Nu pot să stau să văd cântecele de dragoste și statusurile care circulă pe rețelele de socializare…mă irită! Pentru câteva zile am fost și eu o smiorcăită și mi-am postat piesele „noastre de cuplu”, două la număr…Dar realmente am plâns o zi…după despărțire! Smiorcăită am fost în ultimele zile înainte de final! (Totul pare atât de îndepărtat acum… încerc să îmi amintesc cum am fost în aceea zi…) Însă mi-am șters lacrimile, mi-am făcut bagajele… am plecat în căutarea de sine… Fiindcă treptat, el de atunci îmi răpise totul…Nu am ascultat șlagăre, nu am mai plâns… nu mi-am mai amintit! Ce am făcut? Am făcut toate lucrurile pe care nu aș fi fost niciodată în stare să le fac… am încetat să mai fac pe puritana și pe fetița cuminte. Și mi-am impus o schimbare! Una radicală! Am trăit totul intens și cu egoism…
Am renunțat la jeanși și la pantofii sport… o pereche de tocuri și a little black dress mai mereu. Pe stradă nu am mai pășit nesigură… ci cu un zâmbet de parcă aș fi avut toată lumea la picioare… iar poziția mereu dreaptă, fără capul plecat! Și pentru fiecare privire atrasă, fluierat sau propunere indecentă… am schițat câte un zâmbet pervers de superioritate. Îmi place că sunt mai mereu în centrul atenției și că mai mereu amân să refuz câte o invitație la suc.
La început mă uitam în oglindă și nu mă recunoșteam… vedeam pe altcineva! Și schimbarea asta mă speria uneori, fiindcă eram în stare să fac lucruri nu tocmai de o fată cuminte!
Viața asta nouă mă fascinează… la început m-a obosit… atâtea lucruri noi, alte chipuri… alte perspective! Am deprins noi vicii! Și nu mai fac pe mironosița. Îmi place tot ceea ce sunt acum…dar din cauza faptului că sunt femeie…. și am spiritul acela de solidaritate de gen, mă simt deranjată când văd suferința lor…
Dacă veți plânge nu îi veți face să se întoarcă înapoi… nici dacă le veți scrie poezii de gen „love letters”… Și nici nu trebuie să îi vreți înapoi… au plecat pentru că nu vă mai iubeau… sau pentru că au uitat că vă iubesc… Faptul că le arătați iubirea odată plecați nu faceți decât să le dați mai multe motive să vă respingă… Acum nici nu abordați atitudinea dură doar ca să le demonstrați lor ceva… Tot ceea ce trebuie să faceți este să vă continuați viața… să vă urmați visele… iar tot ceea ce veți face trebuie să fie pentru voi, ca să creșteți în ochii voștri nu în ai lor. Ei să creadă ce vor sau ce vreți voi să creadă… Bărbați nu suferă, iar dacă o fac, ei suferă mai târziu. Mulți vor înapoi ce au aruncat, dar uneori e prea târziu…femeia pe care o cunoșteau ei nu mai e… sau a fost luată! Roata se întoarce și mereu se va întoarce.
Bărbații vor să eșuăm! Lor le place să știm că încă ne mai gândim la ei… că îi vrem înapoi… vor să știe de noi deși ne spun contrariul! Ei nu pot accepta că nu mai facem parte din viața lor…deși ei au fost cei care au plecat… Femeilor le este mai ușor să le dea drumul… ele nu vor prietenii și nu pot fi surioarele lor… Odată ce bărbatul a făcut rău, lucrul ăsta e imposibil. Dar nu se poate trece de la un „te iubesc pentru totdeauna” la „știi, plac o fată… dă-mi un sfat”.
Asta e doar fiindcă ei nu ne pot da drumul așa de ușor cum o putem face noi… o să îi mai intereseze multă vreme persoana voastră… vor căuta să știe chiar dacă le cam închideți căile de acces. Așa sunt ei, mai copii!
Iubirea e așa ca-n telenovelă… cu năbădăi… Ah, câte cupluri cunosc… ce istorie au împreună… despărțiri, împăcări, înșelăciuni, cuvinte grele… și așa o duc de ani… O fi iubire adevărată! Dar eu nu aș putea să trăiesc așa iubirea! Am nevoie de stabilitate și continuitate… și sunt lucruri pe care nu le pot ierta! Poate fiindcă nu am cunoscut încă iubirea adevărată… dar cred că sunt lucruri pe care nici iubirea nu le poate ierta, lucruri care lasă cicatrici urâte și care, deși iubirea mai e acolo, împiedică doi oameni să mai fie împreună.
Toantele nu merg în rai! Iar eu am refuzat să fiu o toantă, să stau să jelesc… Tot ce a știut, văzut sau crezut a fost pentru că asta am vrut eu să facă. Și nici nu și-a putut închipui câte știu eu. Pe mine mă enerva să fiu specială, unică pentru el cum mi-a zis la final… Când o ușă se închide, altele se deschid… iar cea închisă pentru mine va rămâne mereu închisă… Toate imaturitățile, copilăriile… toate încercările de a mă face să vorbesc… mă amuzau atât de tare și nu făceau decât să îmi întărească părerea că trecutul va rămâne mereu trecut. Lucrurile s-au schimbat și nu era cale de întoarcere. Totul murise.
Am început să scriu (bine, scriam și înainte!)… dar scrierile mele erau haotice… poeziile nu erau de dragoste… nici de ură… erau meschine, egoiste… de eliberare… de eliberarea părții mele întunecate și de contopirea cu cea bună. Așa am format un întreg frumos. Și îmi place partea mea întunecată! A devenit mai latentă ca cealaltă. Nu mai pot fi sensibilă acum mai deloc. Am întâlnit două suflete ce m-au cutremurat…erau așa de pure și de sensibile. M-am simțit oarecum un monstru. Dar am simțit că ele mai păstrează în mine vie puritatea. Am pielea acum mai tare, cuvintele ce înainte îmi făceau rău acum mă fac de mii de ori mai puternică. Faptul că ar mai fi putut simți ceva, orice, pentru mine…. mă dezgusta! Câștigasem!
Nu merită nimeni și nimic să lăcrimați… Sunteți mult mai puternice decât credeți… Poate v-ați pierdut autostima, respectul de sine, demnitatea, identitatea, dar toate astea se recuperează mult mai ușor decât credeți.
Femeia e mai puternică decât bărbatul. Îndură mai multe… și se vindecă mai repede. Poate avea lumea la picioare… trebuie doar să își dorească asta! Va iubi mai repede… și va fi mereu cu un pas înainte!
Mi-am demonstrat mie că sunt în stare de tot ce înainte mă temeam să fac… Am crescut în ochii mei… Înainte nu știu dacă m-aș fi descurcat așa de bine să îmi realizez știrile… doar gândul că trebuie să iau vreun interviu pentru vreo știre îmi făcea rău… Nici nu voiam să aud de radio… nu credeam că am voce de așa ceva! Am început să adaug și încă mai adaug câte ceva la experiență… Lupt pentru tot ceea ce vreau! Niciodată nimeni și nimic nu îmi va răpi ceea ce am!
Femeile sunt așa mai dependente de bărbați. Lor le place asta la început! Apoi își doresc să cucerească și să domine altceva… Vă vor face să credeți că voi nu sunteți potrivite pentru ei. Însă problema trebuie să v-o puneți astfel: ei sunt potriviți pentru voi?
Dacă nu ai fost femeie când a plecat, fii femeie după ce a plecat! Fii și mai femeie dacă se întoarce sau dacă nu. Vei găsi într-un final BĂRBATUL! Dar cel mai important e să te ai pe tine… Și să nu lași ca dezamăgirea sentimentală să te afecteze pe alte planuri, căci noi femeile avem tendința asta.
Sunt îndrăgostită, dar nu iubesc… se poate și asta! Așa cum uneori iubim, dar nu mai suntem îndrăgostiți de celălalt! Mă simt sprijinită, dar asta nu are prea mare importanță… mă am pe mine. E plăcut, însă, să fii încurajată de cei dragi… Și să simți că ceilalți au încredere că poți reuși în tot ceea ce îți propui. Știu că asta are și mai mare valoare pentru noi, mai ales dacă un el din trecut a făcut totul ca această încredere în tine să se diminueze… Nu era bărbat, ci doar un frustrat și un complexat!
Mă simt frumoasă și încrezătoare… dacă vreau ceva, iau singură! Mă simt completă! Lumea noastră nu se învârte în jurul bărbaților… nici nu trebuie! Dacă vrem ceva vom obține și fără ei. Satisfacția e mai mare! Nu am nevoie nici de un inel, nici de un „te iubesc”… am nevoie să fiu așa cum sunt! Mai puternică, mai scorpie, mai rea! Frumusețea mea rece atrage… și îmbolnăvește! Asta îmi place! Sunt stăpână pe viața mea.
Am făcut tot ce era de făcut pentru ca schimbarea să fie completă. Mă simt eliberată… nouă! Mă descurc mult mai bine fără.
Am văzut un film pe care vi-l recomand: „Down with love”. Dacă sunteți inteligente, veți înțelege ce vă învață de fapt filmul. Cred că dacă am fi un pic genul de fete „jos cu dragostea”, „sex a la carte”… după cum veți vedea războiul dintre sexe a fost câștigat de femei.
A reușit să păcălească și să aducă bărbatul acolo unde a vrut… apoi l-a aruncat și l-a luat înapoi doar după ce i-a demonstrat că e potrivit! A crezut că o păcălește, dar i-a dat peste nas! Bărbațiilor le place asta. Nu vor iubi niciodată smiorcăitele… din acest motiv.. .toantele nu vor merge niciodată în rai!
Ah… renunțați la stupidele „love songs”… și ascultați muzică! O muzică care să vă binedispună… trebuie să aveți un cântec pe care îl ascultați când îl urâți sau disprețuiți… sunt destule…
Dacă veți urma sfaturile mele, vă voi ura bun venit în categoria „Toantele nu merg în rai!”
Cel mai important este să vă câștigați respectul de sine… Eu mă respect atât de tare încât nu mai pot accepta altceva decât o nouă viață. O am!
Toantele nu merg în rai! Ăsta e un fapt!
Articol redactat de Andrada-Doriana Pocean
Intr-o lume impura si plina de confuzie si minciuni...eu incerc sa ma pastrez pura...desi scorpia din mine devine tot mai latenta uneori. Pot fi un inger sau un demon!Andrada-Doriana Pocean a scris 28 articole pentru ScrieLiber
Dupa cum va ziceam si alta data, fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor.
Mărturisesc că n-am citit articolul tău până azi, când, citindu-l am rămas plăcut surprins. Condeiul tău se exprimă mult mai cursiv în text liber decât în poezie. Am înţeles că lucrezi în presă şi scrierea de faţă pare să aibă ceva din “reportaj”, este plăcut, este citibil.
Dacă articolul se bazează pe propria ta experienţă, constat că ai reuşit să-ţi canalizezi dezamăgirea/ furia/ indignarea în reabilitarea orgoliului, iar dacă scrierea e ficţiune, te aplaud de două ori.
Până şi titlul găsit e incitant (chiar dacă ai folosit sintagma cam des, ca să accentuezi ceva ce altfel era vizibil), că toantele chiar nu merg în raiul pământesc. Într-un ipotetic rai celest este posibil să ajungă, pentru că acolo (nu-i aşa?!) toţi sunt asexuaţi.
Sexul guvernează lumea şi iubirea o înfrumuseţează! Iubirea, ca şi frumuseţea e trecătoare, dar nevoiade sex e perenă… E bine când ele merg mână în mână, cu atât mai mult cu cât, dacă iubirea se diluează ar creşte şi respectul între parteneri. Când apar conflictele, e rău…
Aşadar, să ascultăm vechiul îndemn: Make love, not war!
Parol… Daca iubirea… aceea frumoasa, reala, din inima, cea care daruieste si jertfeste se dilueaza… Totul se darama. Nu creste niciun respect intre parteneri. Iubirea e ceva sfant… ceva ce nu ar trebui sa moara… Iubirea innobileaza, modeleaza suflete… asa incat sa nu ramanem prizonieri… instinctului animalic. Cei ce se iubesc, In intelesul nobil al cuvantului, fac dragoste nu ….sex (brrrrrr! ce urat suna!)… iubirea presupune intelepciune, daruirea, jertfa, lumina sufleteasca, credinta! Iar daca lupti pt dragoste, pt ceea ce ai de daruit… Nu inseamna ca esti… “toana” . Dar, cum lumea de azi e plina… de … figuri…. prefer sa ma opresc aici. Stiu ca pt multi… dragostea inseamna sa fi Sexy, sa ai masina, card si… ‘scaun” intr/un partid. poate sunt eu mai demodata, dar cel putin stiu ca am in inima OMUL care crede in dragoste ca si mine…
Mi-ai asternut gandurile , Alexandra !!! Vroiam sa dau replica …dar ceea ce ai scris tu e de-ajuns !
Spun doar atat : Numai un om modelat si cu un suflet plin de culoare cunoaste notiunea “dragoste”…. a face sex – toti o fac ,numai ca dragoste putini …. din pacate , in ziua de azi !!!
Daca mi se permite am sa zic si eu decat atat, nu mai sunt valori pe lume, nu mai e nimic la fel, demnitatea s-a dus dracu, sentimentele la fel, nimeni(aprox.) nu se mai iubeste, toata lumea(aprox.) …
….ce apuca “tranteste”…..ai vrut sa scrii!!!
Se poate si asa daca vreti dumneavoastra, varianta corecta era alta. Oricum ar fi e trist, foarte trist!
Trebuie sa ne reimprospatam simturile si sa apreciem mai mult dragostea celuilalt fara garantii . Rumi spune :”Dragostea pentru cel mort nu e vesnica ; iubeste ce e placut si viu .Iubirea care umbla cu inselaciune nu-i iubire,ci mai de graba o rusine .”
“Spune ratiunea:-Eu sunt izvorul a tot ceea ce exista !
A iesit iubirea in fata si-a grait :-Eu sunt esenta esentelor! ”
Eu nu stiu ce zic altii, dar stiu asa, dragostea se daruieste fara a astepta nimic in schimb.
citeste “Lectia de dragoste”, Marius …merita …
emotionanta si plina de dragoste …o poveste reala !!!
Am sa fac asta.
…recunosc ca texul mi s-a parut confuz…
…literar reprezentativa fiind aceasta fraza : “Cred că dacă am fi un pic genul de fete „jos cu dragostea”, „sex a la carte”… după cum veți vedea războiul dintre sexe a fost câștigat de femei .” c
deci eu :
- nu vad egalitatea dintre a trai intens si a trai egoist
- nu reusesc sa vad plusul adus de egoism, eu nu sesizez decat o limitare, o “incapsulare” intr-un glob de sticla
- ce inseamna “fata cuminte”? o sintagma, un tipar? incercarea de a ma conforma sau de a Nu ma conforma unui tipar este acelasi lucru. Inseamna ca validez existenta acelui tipar in viata mea.
- ce inseamna “viciu”? numai denumind asa un comportament l-am clasat inconstient. Si prin urmare m-am predefinit inconstient.
- ce inseamna “toanta” ? “Iar eu am refuzat să fiu o toantă, să stau să jelesc” . Deci se intelege ca definim “toanta” femeia care sufera in urma unei despartiri ( indiferent ca se exprima sau nu in exterior). De ce sa judecam? De ce sa Predefim si sa punem Etichete. Sentimenetele exista. Pur si simplu. Si indiferent care sunt ele sunt bune. Bune persoanal. Pentru ca atat bine cat si raul sunt relative. Adica Personale. Daca o persoana sufera e experienta ei pe care de-altfel si-a atras-o pentru a evolua. Poate ca aceasta suferinta o va ajuta in cunosterea de Sine.
De ce sa emitem axiome despre barbati sau femei ? De ce sa emitem axiome in general ? este utopic. Sufletul uman este Unic.
“Bărbații vor să eșuăm! Lor le place să știm că încă ne mai gândim la ei… că îi vrem înapoi…”
Indiferent de sex aici intervine dorinta umana de a fi acceptet. Iubit. Indiferent cum esti si ce faci. Indiferent ca esti barbat sau femeie nevoie de a fi iubit sau orgoliul , de a fi acceptatat si important pentru ceilalti va justifica multe comportamente sau judecati psihologice.
“Știu că asta are și mai mare valoare pentru noi, mai ales dacă un el din trecut a făcut totul ca această încredere în tine să se diminueze..” – nimeni nu poate face nimic inaluntrul nostru fara voia Noastra. Noi suntem singurii responsabili pt ceea ce simtim.
“Dacă sunteți inteligente, veți înțelege ce vă învață de fapt filmul.”- Din nou ,de ce sa ne avantam in judecati? fiecare are perspectiva proprie. Pentru ca fiecaruia ii este dat sa inteleaga exact ce i-ar fi de folos in acel moment in evolutia sa.
” Faptul că ar mai fi putut simți ceva, orice, pentru mine…. mă dezgusta! Câștigasem!”
Nu inteleg. Care era castigul??? Pacea interioara, armonia, cunosterea de Sine nu sunt sinomime cu Egoismul, Orgoliul , frustrarea sau Insensibilitatea.
Dimpotriva.
Iubirea este in Noi. Iubirea nu este Posesiune. Pentru ca nu detinem nimic. Pot iubi fara a Astepta nimic inapoi. Pentru ca iubirea este deja in Mine si nu face decat sa se reverse inafara.
Nu trebuie sa uitam ca ceea simtim este legat de noi. Chiar daca aparent are un subiect inafara, undeva la nivel profund , poate inconstient- depinde de cunoasterea de sine a fiecaruia- sentimentul ne este adresat. Deci atunci cand Uram – ne uram. Atunci cand ne iubim – Iubim.
Sa nu uitam ca ce primi din afara noastra nu este decat feedbeck. Ceilalti ne sunt o oglinda. Ce vedem in ea nu suntem …decat NOI.
…ce vreau sa spune este ca nimeni nu e vinovat pt simtirile noastre. Suntem singurii responsabili pentru ceea ce simtim. Aici ajuta cunoasterea de Sine. Pentru a realiza ce simtim cu adevart trebui sa stim cine suntem cu adevarat. Sa nu ne incurcam in orgolii sau proiectii ce ni le facem pt ceilalti si proiectii ce le facem celorlati. Sa incercam sa traim Adevarat, Prezent. Nu in trecut nu in viitor. Nu in tipare.
“Your world will follow your idea about yourself. First comes your thought about yourself, then follows the outer world of physical manifestation. What you think, you create.” N.D.Walsh.
bine punctat ,Andruk ! frumos !!
Interesant si adevarat comentariu, intradevar a judeca nu ajuta, plus ca omul nu e in stare de a face o judecata dreapta, el judeca dupa el insusi. Intradevar iubirea se daruieste, fara a astepta nimic in schimb.
Câștigasem o luptă cu mine însămi…și nu te condamn că ți s-a părut confuz…ar trebui să știi de unde mi s-a tras articolul…și să îmi cunoști povestea…ca să mă înțelegi mai bine.
…inteleg ce ai vrut sa spui, confuz era din pct de vedere literar, ca si cursivitate, idei, fraze, propozitii.
…nu incercam sa te analizez pe Tine , doamne fereste, analizam doar vorbele, notiunile , conceptele din articol. Defapt le reexpuneam trecute prin propria perceptie. Ca doar asta ne sta in putere a face.
…iar lupta cu noi insine …as vrea sa stiu , cine cu cine lupta defapt? Si cine a iesit invingator?
Ţucă-vă tata, bag seama că v-am lipsit…
No, las’, silenzio stampa mi-a deschis mintea şi pofta la vorbă! Doar că am devenit selectiv…
Iubirea durează?
NU!
Nimic nu durează fiindcă schimarea e în firea omului… în orice relaţie, tot “haita” e cea care guvernează şi stabileşte un “ALFA” şi un “BETA”. Tocmai din acest motiv spun că, aşa cum înaintea dragostei a fost (poate) admiraţia, şi după, disoluţia poate cunoaşte o altă formă de coexistenţă – RESPECTUL! Variantemai sunt, dar alea ţin cel mult de un acord de coabitare…
iubirea dureaza , se reimprospateaza … cum poti sa spui ca iubirea nu dureaza ?
…azi iti iubesti sotia , maine fiul /fiica ….
..azi iti iubesti ceasul , floarea , patura sau perdeaua …animalul de casa ….amanta , sora , parintele ….
iubirea continua nu se opreste ….ea nu are valabilitate sau ingrediente vicioase si pur si simplu curge lin in sufletul nostru …
ea nu a murit si nici nu o sa moara ….a venit cu Creatorul … a venit inainte de a ne naste noi si va fi …o sa existe si dupa moartea noastra …
iubirea , Mr Nick …. stat in silenzio stampa si cu chef de vorba (fara nici o aluzie )….are diverse forme de manifestare dar nu e agresiva , insipida … o gasesti in basme , la locul de munca , in grupul de prieteni , in familie , partener de viata …in lucruri marunte sau ample ….in natura si-n tot ceea ce te inconjoara …
iubirea….” Dragostea – substanţa agravant de dulce amestecată cu soiuri ideale în culori pastelate mixate individual şi injectată în corpul şi mintea noastră . Aspectul ei este senzual , exagerat de moale şi complet pătrunsă în trupurile noastre . Noi suntem subiecţii ei şi tot prin noi îşi vântură aripile şi săgeţile ducându-şi mai departe sămânţa pentru că ea , dragostea niciodată nu se va risipi şi mereu va renaşte din cenuşă , ploaie sau secetă .Nu are vârstă pentru că ea este de o tinereţe veşnică şi de o linişte euforică ; este cel mai celebru sentiment cântat , scris , simţit de cei care i-au adus elogiu . ”
Iubirea e vesnica, Dumnezeu e iubire!
Si inca ceva, dragostea si respectul trebuie sa coexiste, altfel, la dracu ne-am mai apucat.
Iubirea e stare de bine ce se instaurează între două entităţi. Ea nu moare când un din entităţi începe să-şi iubească mai mult ceasul decât soţia, vecina amantei decât pe amantă… Da, iubirea nu moare, doar că se poate focaliza pe alte entităţi!
Andrada a spus bine, noi cei cu pilozităţi (ceva mai mari decît voi) pe mutre suntem fie cuceritori, şi-atunci nu numai nevoia de sex ne mână în căutarea altori nuri ci numai bucuria unei noi cuceriri, fie suntem excesiv de copilăroşi, caz în care trecem de sub tutela mamei sub a uneia dintre voi… deliberat sau nu, sunt bărbaţi care nu-şi găsesc rostul fără neveste, ei nefiind în stare să-i ceară vânzătoarei de la mall o pereche de chiloţi pe măsura lui… Cred că tot noi bărbaţii am promovat ideea că o femeie trebuie să aibă nişte prezervative mereu în geantă! Dar ce, eu sunt cu afecţiuni mintale şi nu pot să-mi cumpăr mirificele gumiţe? în acelaşi sens, voi ar trebui să ne cereţi să purtăm în portmoneu o diafragmă ceva, poate un sterilet…
Andrada, ţi-e bine aşa cum te prezinţi nouă în scris! Dă-i bătaie, doar să nu cazi în similarul misoginismului, că mai “e” unii care merită…
Şi cine mă vrea în continuare în SS, pentru că nu mă întorc acolo, să mă ocolească…
….pff, orgoliul asta …. cand apare , greu dispare …
….stai asa …nimeni nu te trimite in silenzio stampa , scrii prea frumos (articolele) …
….fiecare interpeteaza cum vrea sau cat il duce ….
Comunicarea e o problema. in general oamenii vorbesc dar nu comunica. Fiecare vorbeste defapt cu sine..
) sau a folosim aceleasi cuvinte dar cu sensuri profunde, diferite. 
In general oamenii definesc diferit acelasi notiuni sau chiar cuvinte. E firesc. Le difinesc prin prima perceptiei lor, a experientelor , a ceea ce sunt ei. Asa ca adesea sa intampla sa vorbim impreuna si sa ne intelegem separat.
…eu de exemplu diferentiez A iubi de A fi indragostit. Diferentiez Nevoia de a fi iubit de A Iubi. Diferentiez Orgoliul de Iubire. Diferentiez tiparele parintesti, frustrarile , temerile de Iubire.
Fireste toti avem anumite sentimente, trairi, emotii pentru diferite persoane. Dar odata cu cunoasterea de Sine vine si cunosterea lor, putand sa le diferentiem , fara a le mai numi generic …Iubire.
Exact asta spuneam şi eu… cine nu mă place, să mă ocolească. Spun asta pentru că eu m-am maturizat în SS! Pauza m-a învăţat că e bine să tac decât să mă contrez cu stâncile tari. Eu sunt un fragil…
Cât despre aserţiunea mea, luaţi-o doar ca pe o părere personală (filosofie proprie), gândire a unui om care, culmea… are o căsnicie fericită!
cine nu te place , tu? eu nu stiu sa nu te placa cineva …;) B-)
Felicitari pentru asta!
Da, tu şi Marius o puteţi pune de o dulce comuniune! Deşi mi-e clar că n-aveţi viitor, tu eşti femeie şi el… un visător! Felicitări pentru asta şi basta!
E drept, eu nu mă plac în dese rânduri, fiindcă sunt deştept! Vai, celor ce se plac continuu…
Dar dacă nu aveţi treabă cu icrele mele… de ce… etc… ştiu că tu mă placi, Andruk! Că cine altu să pateleze alături de tine… tu ieşi din discuţie… şi restul… contează, în măsura în care vreau eu!
să paSteleze, da?!
Prefer să păstrez tăcerea…nu am de gând să mă justific! Cred că Nick a înțeles ce am vrut să transmit prin articol…E starea mea haotică…și nu am de gând să îmi cer scuze că nu pot fi sensibilă și nuanțez în curcubeu iubirea…
Ai ales bine! Cine nu te merită, nu-ţi merită atenţia…
Oricum nu credeam că un singur comentariu de-al meu poate face o scriere de acum “n” săptămâni să urce în topul celor mai dezbătute articole…
Tu scrie, Andrada şi fă-o din ce în ce mai bine, că noi suntem aici, să te încurajăm uşor sau să te criticăm dur… ce mai contează, când ai atâta expunere!
Eu sincer am rămas șocată când am văzut atâtea comentarii!
Deşochează-te şi scrie, dar nu miza pe sprijinul meu veşnic! Mizează doar pe interesul meu, că am să te citesc şi am să comentez.
Te aştept cu un text, pură ficţiune în proză, să zicem cu un El, lipicios de îndrăgostit şi Ea cerebrală, în căutarea binelui propriu, nu haotică, ci bine ancorată în realitate. Poţi?
A, şi scrierea să fie la persoana a treia singular…
Uhm,frumos spus si greu facut. Ce te faci cu persoanele care nu au caracterul tau atat de puternic? Sau ce te faci atunci cand..persoana nu te a parasit pentru ca a vrut,ci pentru ca murit?..
Esti o norocoasa !
Mi-a placut,am sa te urmaresc cu placere.
Cu stima,
Ai fi surprinsa de puterea care zace in tine! Daca ar fi murit, inima mea ar fi fost indoliata…dar nu ar fi incetat sa bata! Si mi-as fi dus lupta…caci sunt o razboinica a luminii…si cum spune bunul meu prieten Nietzsche: “tot ce nu te omoara te face mai puternic!”…Am slabiciuni si eu, dar le recunosc si le infrunt si asta ma face si mai puternica…sunt ca o carte deschisa, dar imi pastrez aerul enigmatic…traiesc haotic intr-un frumos si absurd nebun dar asta sunt si nu mi-e rusine de ceea ce simt, sunt sau doresc!