Începutul meu
Începuturile sunt mereu pline de speranță, colorate în roz, pline de optimism; e tot ce poate fi mai frumos. E vis, e dorință și pasiunea. E clipa în care mă întreb daca asta vreau, dacă nu e doar impulsul de moment, dacă nu urmează dezamăgirea. Deja în suflet își face loc nesiguranța. Pe acolo pe undeva e frica de eșec, de nereușită, de neadaptare la nou. Totul se învârte între cele două stări.
Pentru început e oarecum confuz, pare dificil, pare altfel. Aici deja e o lume nouă, o nouă experiență, un nou drum. Mă fâstâcesc în fața cuvintelor, în fața gândurilor pe care le am clar definit în minte dar care parcă se încăpățânează acum să mă lase să le scriu liber; și totuși, uite că le scriu, încet încet.
Poate că ăsta e farmecul fiecărui început – emoția. Poate pentru reușită e nevoie de nesiguranță, de poticneli, de greșeli și regrete; de confuzii, ciudățenii și dificultăți…
Ăsta e începutul meu aici …
Bine ai venit si abia astept sa-ti citesc gandurile, articolele
Mulțumesc Nelu:) Chiar aveam nevoie de primiri prietenoase.
Felicitari! Ma bucur ca ai prins curaj
Mersi Laura;) Eh, începutul e mai greu:)
Am recepţionat fâstâceala de început. Aşteptăm continuarea de admirat! Fiindcă vrem scrieri bune. Uimeşte-ne!
Mr.Nick mulțumesc:) Nu vreau să uimesc pe nimeni, vreau doar să scriu bine