Hachiko: A Dog’s Story – Recenzie film
Nu știam de existența acestui film, nici măcar nu am auzit de el; totul a pornit de la un ciudat sondaj, Titanic – Hachiko, și am hotărât să văd filmul fără nici o ezitare, cucerită fiind de poza cățelului.
Da, de la un câine a pornit totul 
Pare o poveste simplă și banală: un ghemotoc adorabil, apărut de nicăieri, singur și stingher, rătăcit într-o gară; găsit din întâmplare de unul dintre puțini oameni care mai circulau la acea ora, se arată extrem de prietenos și reușește să se facă repede plăcut. Încercarea profesorul Parker de a găsi un adăpost pentru cățelul pierdut nu a dat nici un rezultat. Cățelul continuă să locuiască în casa profesorului, provocând în acest timp ceva daune și certuri; soția lui Parker, cea care dorea cât mai repede ca acel musafir nepoftit să fie adoptat, surprinde un episod emoționant petrecut în curtea casei între cei doi, legătura specială creată deja între om și animal o copleșește, iar aceasta anulează operațiunea de găsire a unui stăpân pentru cățel chiar în momentul în care o persoana era interesată să îl adopte.
Un film emoționant și profund, despre loialitatea și iubirea unui câine care dimineață de dimineață îți însoțește stăpânul la gara, revenind seara în același loc pentru a-l întâmpina; în tot acest timp se creeaza o legătură deosebită între cei doi, un atașamant special, necondiționat și permanent din partea prietenului necuvântător pentru cel care i-a oferit un cămin. Acest obicei deosebit al lui Hachi durează până în ziua în care profesorul, suferind un atac de cord și murind, nu mai apare în gară. Coloana sonoră de excepție, profundă și tristă, adâncește drama simțită de Hachi, mai puternică decât cea a familiei, a oamenilor în general. Când câinele a realizat că stăpânul nu mai locuiește în casa în care crescuse și el, nu se mai desparte de zona gării, revenind ani de zile în fiecare seara în jurul orei 7 în același loc în speranța că își va revedea stăpânul, că va putea să îi sară în brațe și îl va conduce acasă; o serie impresionantă de alte întâmplări emoționează profund și transmit devotamentul, dragostea și loialitatea cățelului pentru stăpânul său.
Filmul cred că impresionează pe oricine; nu poți rămâne insensibil la o asemenea poveste, doar ideea că este inspirata dintr-un fapt real te lasă fără cuvinte.
Hachiko nu este doar un alt câine dintr-un film, este o legendă, un câine cu o reputație mondială, un simbol …
Etichete:A Dog's Story, film, Hachiko, recenzie
Un film de exceptie. Coloana sonora a fost realizata de compozitorul Jan A.P. Kaczmarek. Primul lucru pe care l-am facut dupa ce am vazut filmul a fost sa-i caut soundtrackul. Orice iubitor de animale va fi sensibilizat de aceasta poveste cu radacini reale. Conform wikipedia, in Gara Shibuya exista chiar o statuie a lui Hachiko, iar in 1994 Culture Broadcasting Network (CBN)a reusit sa refaca si sa redea latratul lui la radio cu ajutorul unei inregistrari vechi.
Asta cu lătratul chiar nu o știam