Au luat-o tinerii razna?
Parcă majoritatea tinerilor şi-a pierdut minţile! Astăzi, la Literatură, doamna profesoară ne-a spus că în clasa dumneaei sunt câţiva elevi care, de la începutul anului, au călcat doar de câteva ori pe la şcoală. Au mai multe absenţe amândoi decât au două clase de a IX-a împreună.
Din această cauză, mi se pare că lumea tinerilor are un drum din mai rău spre şi mai rău. Desigur, dacă nici cu voie bună nu îi facem să ne înţeleagă, măcar să evităm ca alţii să nu ajungă în postura lor. De altfel, am 
auzit despre unii pentru care nişte absenţe nu înseamnă absolut nimic. Mă refer aici la tinerii al căror anturaj i-au prostit de tot, acum sunt de găsit doar prin baruri.
De astfel de oameni am fost mereu sfătuiţi cu toţii să ne ferim, dar oare cum am împiedica această “mişcare” a adolescenţilor? Niciunei mame nu îi convine să audă că fiul sau fiica ei pierde timpul prin cine ştie ce baruri. De altfel, nici lor nu îşi fac bine. De ceea ce facem în prezent depinde şi viitorul nostru.
Într-o eră în care studiile de nivel înalt sunt, măcar în aparenţă, obligatorii, tinerii din şcolile şi liceele noastre ce fac? Pur şi simplu, dezinteresul lor a crescut direct proporţional cu cerinţele societăţii. Ce e cel mai rău este că acestor persoane chiar nu le pasă de nicio culoare. Mi-e teamă că ce se întâmplă acum este doar începutul unui scandal de proporţii.
E de înţeles, şcoala poate nu e plăcută de toţi tinerii, dar trebuie să se înţeleagă cu toţii că aşa cum îţi aşterni, dormi. E păcat să dăm cu piciorul, când ceea ce ni se oferă este, deocamdată, gratis. Sunt mulţi care, în viitor, vor plânge. Am cunoştinţe pe care nu o dată le-am auzit cu veşnicul “ce rău îmi pare că nu am făcut şcoala X, Y, Z”.
Le-o părea rău, dar acum e prea târziu. Să sperăm că mesajele celor care îşi dau seama ce înseamnă şcoala şi învăţătura nu vor fi nici pe departe zadarnice, ci toţi vor înţelege, într-un final, ceea ce înseamnă şcoala şi învăţătura.
Tata mereu îmi spune că în viaţă nu voi face decât foarte rar ceea ce îmi place. În majoritatea timpului, voi face lucruri doar pentru faptul că “trebuie”. M-am săturat şi eu, şi probabil că toată lumea, de acest “trebuie”. “Trebuie să merg la muncă, şcoală, cumpărături”, “trebuie să gătesc, să fac curat” etc. Viaţa se rezumă doar la lucruri ce trebuiesc făcute.
Oare de ce mulţi îşi dau seama prea târziu? Personal, cred câ răspunsul e NEPĂSAREA. Nu e vorba că nu ştiu ce reprezintă necesitatea învăţăturii, e vorba că nu le pasă. E păcat de toţi cei care se străduiesc, şi nu sunt deloc puţini. Nepăsarea ne va îngropa pe toţi, iar asta se întâmplă deja.
Nu avem decât de sperat că se vor trezi cât mai mulţi, căci, altfel, societatea se va duce de râpă. Parcă e din ce în ce mai rău, şi totuşi prea puţini vor să schimbe ceva. Chiar şi cei care trec la fapte sunt întorşi din drum, cu aripile speranţelor că va fi totul bine frânte.
Atâta timp cât speranţa moare ultima, voi continua sâ nădăjduiesc şi eu că va fi totul bine şi voi încerca să fac pe tot mai mulţi să se alăture cauzei. Temerile multora dintre noi se adeveresc – cei vizaţi, cei care se lasă cel mai rapid influenţaţi sunt minţile fragede, uşor de manipulat: copiii şi tinerii.
Trebuie să facem ceva până nu o ia tot tineretul razna!
Etichete:absente, chiul, România, tinerii, viata
Adevarat. Personal incerc sa le spun si eu celor mai tineri ca mine sa se tina de scoala, de profesori, de activitati care sa iiajute mai tarziu in cariera. Multi dintre tineri sunt rai intre ei, cei care fac ceva sunt luati peste picior, sunt interpretati rautacios si tachinati pana se lasa de ceea ce fac si fac bine. Stiu cazul unei fete foarte talentate la sport care, dupa ce colegii au ras de ea un an intreg, in clasa a 9-a, s-a lasat de sport in clasa a 10-a. Parintii nu au stiu ce se intampla si au aflat abia acum si au reusit sa mai faca totusi ceva.
Multi dintre acesti tineri nu comunica destul cu parintii lor, singurii care ii vor sustine neconditionat. Ma gandeam candva la organizarea unor cursuri motivationale speciale pentru tineri, pentru a fi “antrenati” pentru viitor, sa fie invatati cum sa depaseasca obstacolele, dar si pentru a-i invata ce atitudini sunt deconstructive, cum trebuie sa vietuiasca unii cu altii si asa mai departe.
Cu ce sa-i interesam pe elevi ? Pana in clasa a X-a nu pot sa fie exmatriculati sau dati afara… ca pe vremuri. Se taraie prin scoala cum pot si distrug in jur si alti elevi, cateodata clase intregi.
Parintii lor sunt indiferenti la ce fac odaslele de acest gen, ori sunt putred de bogati si pun la dispozitia odraslelor bani mai multi decat castiga un profesor, ori parintii sunt atat de limitati (fara scoala sau cu probleme la fel de grave ca si copiii lor) ,atat de limitati de nu pricep parintii pe ce lume se afla. De la cine sa invete copilul ceva ? De la acel parinte care-i ia in ras pe profesori ?
Asta e rezultatul faptului ca multi au ajuns in pozitii din care doar distrug in jur ce au cladit altii.
Basca mass-media care-i desfinteaza pe profesori.
Auzeam zilele trecute de la un cadru didactic, ca in clasa I nu e permis ca elevul sa repete clasa. De ce ? Asa a venit ordin de la minister se spune ! Adica scapa de clasa I si asa merge mai departe pana ajunge la LICEU, analfabet si cu un IQ cat clasele de la trenuri… si e la liceu si strica o clasa intreaga. Toata primara si generala a fost tarait de profesori si invatatori care se bucura sa scape de el mai iute.
La ce ne foloseste sa integram copii cu CES in colective normale ? In loc sa se lucreze cu elevii OK la nivelul lor, facem alfabetizare cu cei 2-3 cu probleme iar elevii care ar putea face “ceva” stau pe loc sau regreseaza.
Nu toata lumea poate face balet, nu toata lumea poate face scoala. Sa fie lasat fiecare sa faca cat poate.
Cand o sa inteleaga asta cineva la minister ca trebuie sa facem “curat” in scoli si sa putem face scoala si nu politie sau alfabetizare ? Sa se infiinteze scoli speciale daca sunt copii cu CES (Cerinte Educative Speciale)
Am uitat sa mai adaug si faptul ca multi dintre acesti elevi cu probleme de fapt nu sunt vinovati ei ca au ajuns ce au ajuns, la scoala se plictisesc pentru ca de fapt nu pricep nimic din ce se vorbeste. Au un vocabular atat de limitat, si un nivel de intelegere care tinde catre ZERO incat te miri de multe ori ca pot comunica cate ceva cu cei din jur.
Marturisesc ca nu cunosc in profunzime parerea, dar lumea trebuie responsabilizata intr-un fel sau altul.
Problema, nu parerea … scuze
BV Ela, mi se pare ca este un punct de vedere al unui cadru didactic. Asa este, nu trebuie blamat doar tineretul, sunt si profesorii de vina…toti alcatuim un sistem si tot sistemul este viciat. Intrebarea este ce facem mai departPoem melodic de sărbătoare? Schimbam iar programa sau punem paznici mai multi la iezsirea din curtea scolii sau punem mai multe camere video in clase?
Cred ca trebuie mai mult, ne trebuie o mentalitate!
Draga Denis,
Da, sunt cadru didactic, a treia generatie in familie deja.
Care ar putea sa fie vina mea sau a altui profesor ? Doar nu l-am crescut eu cei 7 ani de acasa (aia care lipsesc… din educatie). La scoala sta 4-7 ore pe zi, 5 zile pe saptamana si atat, restul de timp si-l petrece unde se nimereste in functie de familie (acasa, baruri, etc…) si asta in cazul fericit cand sta la scoala tot programul si nu chiuleste.
Unde e vina invatatorului sau a profesorului ca acel elev vine cu lipsuri masive de cunostinte si educatie din familie ? Ca NU VREA sa invete ceva, orice ?
Nu suntem vrajitori sa le desfacem capatanile elevilor si sa turnam cunostinte si reguli de bun simt acolo cu palnia.
La ce ar folosi paznicii la poarta scolii ? Sa faca educatie ?????????
Camerele video in clase la ce ar folosi de asemenea ? Noi vorbim de educate si educare nu de paza si protectie.
Viciat sistemul nu este, este facut sa para asa de unii care vor sa-l darame de tot.
Poate ai observat ca eu nu blamam elevul, ci mediul din care provine (in principal familia) In familie invata copilul sa vorbeasca si sa se poarte NU la scoala. Aici vine sa invete ceva in plus ce o sa-i fie de folos cand va ajunge un membru matur al societatii. Cum sa construiesc ceva sau pe ce daca n-am nici macar o farama de baza ?
Copilul nu pricepe ce e 5 sau 6 iar eu trebuie sa-l invat adunarea si inmultirea, ca exemplu de gradinita ?
Teama mi-e ca cu astfel de generatii nu o sa mai pupam noi pensii. N-o sa mai avem Romania in cativa ani.
Aceste generatii au o mentalitate foarte clara: “lasa ca rezolva mama sau tata cu bani”, sau “vom copia” (tot furt e si copiatul) si asa o sa ajungem sa avem medici care nu vor deosebi cotul de genunchi… si asa mai departe
Sunt oripilat!
Dacă eşti elevă de clasa a V-a te înţeleg…
Dacă nu, rog să afli valenţa cuvântului “decât” uzitat de tine absolut eronat în formularea “au călcat DECÂT de câteva ori pe la şcoală”. Orice profesor care ţie îţi dă 10, ar trebui să se simtă ofensat că i-a scăpat predarea acestei subtilităţi.
Apoi, sintactica redactării acestui text denotă stângăcia adepţilor “succesurilor”, atenţi pe punctuaţie dar permisivi la topica frazei. Dacă nu eşti olimpică la limba română (şi sper că nu eşti, pentru normalitatea de dorit a ţărişoarei noastre) te sfătuiesc cu maximum de deferenţă (şi eu sunt tată de fată) să-ţi alegi altă cale în viaţă DECÂT (iată ce bine l-am folosit, fără posibilitatea de a fi confundat cu doar sau numai) jurnalismul sau orice preocopare care tangentează măcar scrierea.
Dacă aş fi fost tatăl tău, identic învăţăturii pe care i-o inoculez fetiţei mele, ţi-aş sugera să cauţi să faci în viaţă doar ceea ce-ţi place. E greu, ştiu! Dar, pentru asta te-ai născut, să fii fericită! Altfel, o viaţă întreagă ai să-ţi condamni părinţii că te-au obligat să faci ceea ce nu-ţi plăcea…
Apreciez că ai avut disponibilitatea de a ne împărtăşi din observaţiile tale asupra generaţiei în care vieţuieşti, dar deasupra căreia nu te ridici.
Nu ştiu dacă după modelul “mângâiatului pe cap” să fiu şi eu imparţial parafrazând: ai reuşit, continuă! n-ai reuşit, continuă!
Sunt tată de fată, crede-mă, nu te mint şi de asta am fost atât de blând; alţii nu vor avea remuşcări!
Orientează-te către bio, gogra, chimie etc. şi ai să-mi mulţumeşti peste 20 de ani!
Eh! Ca să citez pe cineva : ”Critica e constructivă!”. Îmi pare bine că ai curajul să îți expui părerea.
Mr.Nick,
Îmi pare sincer rău pentru greşeala făcută. Văd că este singura greşeală asupra căreia mi-aţi atras atenţia. Sunt om, deci sunt sortită greşelii. Şi da, sunt olimpică la limba română, iar acest lucru îmi place. Nu a fost vorba de nicio sugestie facută de cineva, ci de ceea ce îmi place mie. Am avut o dirigintă, o persoană deosebită, care ştie ce vrea de la viaţă. Datorită dumneaei m-am format şi, văzând că am aptitudini, mi-a recomandat chiar să încerc, fiindcă încercarea moarte n-are, iar eu întotdeauna mi-am dat silinţa să fie bine. Îmi pare rău că v-am dezamăgit, am făcut o greşeală. E ciudat ca e prima oară când o fac, nu mi s-a mai atras atenţia asupra ei. Oboseala poate că este cea vinovată de acest lucru, poate neatenţia mea. Mai mult ca sigur aceasta.
Da, şi, precum am fost învăţată, nu trebuie să cedez la prima lovitură dată de viaţă, ci mă corectez şi merg mai departe. Am demonstrat de prea multe ori că pot!
Chiar îmi pare rău că am greşit, dar voi fi mai bună pe măsură ce voi fi criticată. Aşa am ajuns unde sunt acum şi aşa voi ajunge şi mai departe!
Vă mulţumesc, aşadar, pentru critica făcută! N-a fost decât o scăpare din partea mea, una pe care n-o voi repeta în veci, cu siguranţă!
Bravo! E o dovadă de caracter!
Draga Gabriela-Beatrice,
Nu e singura greseala, eu pot sa-ti mai spun cel putin 4 greseli, cea mai cea si care mai e si introducerea ta “Parcă marea majoritate a tinerilor”
Unde ai auzit tu de “mica majoritate” ?
Majoritate inseamna peste 50 % din cate am invatat eu la orele de limba romana.
Alta ditamai greseala e fraza
“E de înţeles, şcoala poate nu e plăcută de toţi tinerii, dar trebuie să se înţeleagă cu toţii că aşa cum îţi aşterni, dormi.”
Citeste-o si tu si spune-mi daca pricepi ce vreau sa spun ?
Sorry, daca spui ca esti olimpica… e grav de tot. Eu nu-mi amintesc ca pe vremea cand faceam eu scoala sa treaca clasa a 8-a un elev care facea greseli de acest gen, dara-mi-tre sa ajunga la olimpiada ?
Nu am dorit sa critic “forma” ci continutul.
E deja la moda sa scriem prost, cu greseli de ortografie si de gramatica, si nici profesorii nu mai au ce face, ca dovada autoarea de mai sus. Este chiar olimpica, pe vremea mea nu trecea in clasa a IX-a daca la admitere producea o astfel de lucrare.
D-nă Ela,
Vă mulţumesc şi dumneavoastră pentru atragerea atenţiei asupra greşelilor făcute! Mă voi strădui mai mult.
Referitor la faptul că nu ar trebui să merg la olimpiadă, poate aveţi dreptate. Observ că fac greşeli de neatenţie foarte mari şi îmi cer iertare pentru ele. Veţi vedea că pe parcurs vor fi remediate, fiindcă, desigur, nimeni nu se naşte învăţat. Tot ceea ce mi se spune îmi intră în cap, iar a doua oară nu e repetat.
Concluzionez că nu trebuie să mai scriu atunci când sunt obosită. Profesorii însă mă apreciază pentru modul de a gândi, iar când este cazul, mă corectează. Nu sunt perfectă. Nimeni nu e. Cu toţii fac greşeli de care poate nu mereu sunt conştienţi.
Vă mulţumesc din nou pentru atragerea atenţiei! Veţi vedea cât voi evolua datorită ajutorului oferit!
Draga Gabriela Beatrice sau Trix M ?
A invata sa vorbesti, sa te exprimi corect (sau sa-ti asterni pe hartie ideile) este ceva serios, nu poti sa spui ca uiti din cauza oboselii.
Nu e o formula sau o definitie, desi chiar si acelea n-ar trebui uitate odata invatate.
Teama imi este ca tare greu mai poti corecta aceste lacune (depinde si de varsta ta reala, daca esti intr-a 7-a mai poti repara, mai e vreme…) Ar trebui sa pui mana pe cartile de gramatica incepand cu clasa a V-a si sa INTELEGI continutul, nu sa-l memorezi.
Depinde in mare masura si de anturaj: daca in jurul tau toti vorbesc cu multe greseli in exprimare, nu o sa poti corecta nimic, oricat te-ai stradui.
Doamnă Ela,
Aici vă dau dreptate, nu e o scuză că eram obosită, nici nu am spus-o pentru a fi scuzată. Ştiu că am venit să învăţ să vorbesc şi să ma exprim, tocmai din această cauză v-am mulţumit pentru că m-aţi corectat. Prin critici evoluăm cu toţii.
Referitor la afirmaţia cum că nu voi învăţa niciodată – s-a mai spus că că nu pot face anumite lucruri, dar, dacă aţi vedea de unde am pornit -scriam proză pe atunci- şi unde am ajuns acum, sunt sigură că mi-aţi da dreptate în ceea ce priveşte faptul că pot face orice din ceea ce îmi propun doar pentru că respect enorm ceea ce fac, ceea ce faceţi dumneavoastră şi toţi cei de pe acest site şi alte site-uri similare.
Aţi spus că nu trebuie să memorez conţinutul. Nici nu am făcut-o vreodată. Am înţeles limba română predată din primul moment, iar când nu am înţeles, am întrebat sau am investigat, înţelegând termenii. Cât despre gramatică, o studiez din plăcere.
Nişte greşeli făcute nu îmi oglindesc personalitatea sau lucrurile ştiute. Ar fi o problemă dacă aş continua să greşesc şi după indicaţiile date, dar voi avea grijă să nu o fac.
Mă voi strădui să devin din ce în ce mai bună. Aşa am ajuns la nivelul la care sunt şi aşa voi merge şi mai sus.
Dacă îmi permieţi, aş dori să vă întreb: ce materie predaţi?
Mărie, nu tăiai porcul?!
Te-apucaşi să încurajezi? Apreciez că te-ai îndestulat cu pomana porcului… altfel sesizai şi tu că o critică la vremea ei face cât toate încurajările! Altfel, să-l pomenim pe domnul porc!
Draga Gabriela-Beatrice,
Predau materii din categoria stiintelor exacte. Asta nu m-a oprit insa sa invat si sa folosesc limba noastra si sa n-o uit (chiar daca am stat luni de zile in tari straine fara nici un picior de roman in preajma ca sa pot conversa pe limba mea)
Faptul ca doresti sa ai succes si te lupti pentru acest scop este primul pas catre succes (nu poti lua un examen daca nu te prezinti!)
Daca tot esti deschisa si iti place ca cineva sa-ti spuna ce gresesti… frazele tale sunt prea lungi, incearca sa pui din cand in cand punct. Nu sunt puse virgulele unde se cade.
N-ai citit atent ce am scris in mesajul anterior, toate acele afirmatii erau cu “daca” si “depinde”, nu era un “nu” categoric decat in ce priveste anturajul (lucru care depinde de tine si doar de tine sa-l schimbi daca acesta e motivul) Oricum cu cat esti mai tanara cu atat o sa-ti fie mai usor.
Apropo de alt articol de-al tau, suparata foc pe profa de romana, eu cred ca faci referate materiale de specialitate incepand cu clasa a V-a. Bibliografia este un lucru, este ceva ce nu trebuie “explicat” atunci cand primesti tema un referat… Referatul prin definitie are trei parti care nu au voie sa lipseasca: titlu, autor si bibliografie. E ca si cum la matematica de exemplu primesti adunari, inmultiri si scaderi si ai pretentia ca profesorul sa-ti scrie in tema de casa tabla inmultirii, nu rezolvi tema ca ai uitat … tabla inmultirii si dai vina pe prof ca nu ti-a scris-o (ddupa ce ai invatat-o de la invatator intr-a 2-a.
Nu era tăiaşi, ci, întocmai cum am scris – tăiai. Adică încă. Adică ai ceva mai bun de făcut acum şi tu te-ai trezit cu lugu-lugu, dragi copii.
Mintea ta doar “decât”-ul l-a priceput nelalocul lui???
Dacă nu interveneai, copila avea parte de mai puţină expunere negativă, mai ales că şi-a însuşit lecţia.
Dar, nu! Tu nevorbită suficient pe ziua de azi, hop cu lecţii de morală vs. lecţii de limbă română.
Fie cum zici tu, că fiecare frezie pe limba ei piere!
scz de deranj , comment-urile sunt sterse (ale mele) , seara faina !
Uite asa ajung “copiii” la 6-7 ani sa mearga la scoala cu pampersii pe ei.
“vai saracu e copil ” si nu e nevoie sa invete acum sa se ceara la pipi… sau caca.
Daca tratezi copilul ca copil si atat, copil o sa ramana toata viata si nu va avea capacitatea de a decide singur nici sa mearga la toaleta.
L a vorbit si scris limba materna n-ar trebui nimeni sa faca greseli. Asta-i alta tampenie idem cu exemplul cu pampersi. Vai saracii analfabeti, agramati si cretinizati, sa nu se simta prost, hai sa vorbim si noi stalcit ca “saracii de ei”…
In loc sa mergem la deal mergem tot la vale, ca “vai saracii” sa nu fie singuri acolo in necunoastere, ne alaturam si noi lor, nu ?
Adevarul e ca rautatea si prostiile se invata mai usor decat bunatatea si lucrurile bune.
Comentariul anterior se adresa doamnei mariemcfressie care intre timp si-a sters postarea….(ora 9 14)
Doamnă Ela şi Mr.Nick,
Din comentariile dvs. trag concluzia că nu mă consideraţi un copil, motiv pentru care ţin să vă mulţumesc!
Şi, doamnă Ela, am înţeles referitor la fraze, mă voi strădui pentru a vă face să nu regretaţi pe dumneavoastră sau pe Mr.Nick că mi-aţi acordat din timpul preţios spre a mă învăţa.
Vă mulţumesc! Mi-aţi vorbit ca unui adult, fără menajamente, aşa cum toţi tineri trebuie să fim trataţi. Aşa vom înţelege şi ne vom forma, prin critică.
Doream să precizez, prin critică am evoluat şi scriind proză, sub ochii atenţi ai unor oameni care mi-au vrut binele şi m-au tratat ca pe un adult.
Mii de mulţumiri tuturor!
Iertare, am uitat ceva! Doream să vă felicit – aţi spus că aţi fost în străinătate, şi totuşi nu aţi uitat limba maternă. E de apreciat! Mătuşa mea vitregă locuieşte în Franţa. Acum, când vine aici, vorbeşte cu dezacorduri. Din respect nu i-am atras atenţia.
Mi-aţi spus că virgulele sunt puse incorect. Îmi pare rău dacă aşa este, dar, când am făcut propoziţiile subordonate, am pus propoziţiile conform regulilor. Am studiat şi carţi de gramatică, de acolo învăţând tot ce se izolează prin virgulă, în funcţie de tipul propoziei şi construcţiilor.
Madam mariemcfressie
Care e problema domniei tale aici ?
N-ai decat sa faci ce vrei matale cu pruncii personali, eu vorbeam la modul general despre ceea ce se intampla in lume in jurul nostru.
Chiar s-a intamplat ca copilul domniei tale sa ajunga la 6-7 ani sa faca caca in pantaloni de sunteti asa nervoasa ? Din prea multa bunatate ?
Sorry esti obosita madam, du-te sa te odihnesti pana nu te obosesti prea tare.
Ela eu zic sa iti revizuiesti comportamentul , da dovada ca esti cadru didactic .
Fara jigniri , poarta un dialog civilizat . Da dovada ca poti fi un exemplu de urmat . Nu am sa intru intr-o polemica cu tine sau cu oricine altcineva .
Cadru didactic ? Sunteti sigura ?!
Unde se ascunde jignirea aceea ? Daca am spus adevarul nu inseamna ca jugnesc pe cineva ! Doar am presupus problemele de care e posibil sa va bucurati acasa dupa modul cum puneti problema. Daca am nimerit-o cu pruncu si pampersii, imi cer scuze, dar era de asteptat si se pare ca e adevarat.
Nervoasa sunteti doamna draga, se vede de la o posta, si chef de harta evident pe aceeasi masura.
E plina lumea de astfel de oameni, nimic nou sub soare.
Cadru didactic, mda, se cheama mai nou munca patriotica la salariile incasate. Daca nu mi-ar pasa de copii de mult eram in alta parte cu serviciul.
Cred ca dumneavoastra dati dovada de lipsa de bun simt atat vreme cat cineva va vorbeste cu dumneavoastra e cazul sa raspundeti in acelasi fel (nu am mancat inca impreuna dintr-o strachina). Nici asta nu era in cunostintele de baza ale domniei voastre ? Si asta o considerati tot jignire ?
care adevar ? nu sunt nervoasa doar ma amuz !
si care posta ?
pentru ca sunt o fata finuta si observ ca va place sa comentati , va ajut oarecum ,dandu-va replica !
in legatura cu copilasii – aveti dreptate , m-ati atins si nu am unul ci cinci care nu stiu sa se usureze asa cum ar trebui si o fac in pampersi dar poate aveti vreo metoda …
Din nou comentariu adresat doamnei Maria… (9:44)
stii ce-mi place din toata aceasta ecuatie ? ora si minutul !
Se pare ca nu prea cunoasteti mersul lucrurilor pe aici. Cateodata postarile se intrepatrund, adica doua persoane scriu in acelasi timp, si desi eu vreau sa raspund la ultimul mesaj, sa-i zicem numarul 10, celalat mesaj apare inainte de al meu si ocupa locul 11, iar raspunsul meu ajunge pe locul 12 si se potriveste ca nuca in perete in firul mesajelor. Atunci e nevoie de astfel de precizari.
Iarasi am jignit cu ceva ?
nu prea le am cu netul , site-urile virtuale …sunt incepatoare , asa ca luati-ma usor si cu calm !
care si-a sters din nou comentariul
si pt ca iti place sa comentezi , am sa le las de-acum incolo (comment-urile)… comenteaza pe marginea lor , te rog esti invitata mea !!!
Situatie e cam asa: jumatate se intorc si vorbesc normal, iar restul de jumatate …
Jumatate din cei care stau in strainatate si pocesc limba lor materna dupa intoarcere, n-au vorbit-o niciodata corect, iar cealalta jumatate se “maimutareste” crezand ca asa se dau mai interesanti.
Dupa 2 luni de stat “afara” m-am intros acasa pentru 2 saptamani si o colega m-a intrebat : dar mai vorbesti romaneste ? Am crezut ca glumeste, dar vorbea serios… saraca…
Limba materna n-ai cum s-o uiti. Uiti cuvinte de specialitate (le uiti si daca stai in Romania si nu te lovesti de ele), dar esenta e imposibil. E ca mersul pe bicicleta sau inotatul, nu se uita.
Am avut doar mici de tot probleme de readaptare la limba vorbita.
La mine ordinea in cuvinte se aranja dupa cateva ore de la sosire. In primele 2-3 ore chiar daca lumea din jur imi adresa intrebari in limba romana, eu parca tot pe “straineza” imi venea sa le raspund, din inertie. Dar asta era 2-3 ore cel mult dupa sosire. Mai aveam cateodata si dupa cateva zile raspunsuri spontane la intrebari simple, raspunsuri date pe “straineza” (adica raspunsuri de genul: da, nu, poate, bine…)
Si sunt convinsa ca asta e perfect normal.
Urmareste cand ai vreme pe TVR1 si TVR Culltural emisiunile: Garantat 100% , Confesiuni, Intoarcere la argument si Profesionistii.
Acolo o sa ai ocazia sa vezi interviuri cu personalitati de origine romana, din Romania sau din lume, si o sa observi ca nu poti vedea mare diferenta in limba vorbita de astfel de oameni plecati de 30-40 de ani din Romania… dar care nu se “dau mari” si vorbesc la fel de bine si corect limba lor materna.
D-nă Ela,
Mulţumesc pentru recomandări! Înainte, citeam doar interviuri ale marilor personalităţi, române sau străine. Trebuie să precizez, întotdeauna am apreciat oamenii care vorbesc corect chiar limba maternă chiar şi în alte ţări. Mereu am fost de părere că nimic nu e mai frumos ca draga noastră română.
E urât să vezi cum oamenii “se dau mari” cu vorbitul greşit. Mi se pare dizgraţios şi, deşi mi-aţi arătat că şi eu am făcut greşeli de exprimare, pot spune că nici mie nu îmi place să aud prosteala altora. E păcat de frumuseţea limbii!
Din nou, urât este şi faptul că puţini vor să înveţe…
Legat de gramatica, eu te sfatuiesc sa iei efectiv manuale de gramatica incepand cu clasa a V-a la digerat. Acolo informatiile apar intr-o ordine logica, de la usor catre greu. (de preferat manualele vechi… de acum 10-15 ani, dar eu stiu daca o sa mai gasesti asa ceva ? sau daca nu gasesti vechiturile incearca sa gasesti manuale publicate de Editura Humanitas, ei nu isi permit sa publice maculatura fara valoare)
Dupa ce ai digerat tot pana la nivelul tau de clasa (IX daca am dedus bine ?) poti incerca si carti de gramatica mai sofisticate.
D-nă Ela,
Voi asculta de sfatul dumneavoastră. Voi încerca să găsesc, pentru început, manuale vechi, aşa cum aţi spus. Am studiat manuale publicate de Editura Humanitas în şcoala generală. De ele am cum să fac rost, dar întâi încerc la bibliotecă, poate găsesc ceva mai vechi.
Şi da, sunt clasa a IX-a.
Si sa revin la tema articolului. Gabriela vorbeste de nepasare, eu i-as spune necunoastere si chiar prostie…Dar parintii sunt cei care au un cuvant de spus.
Profesorii nu pot face absolut nimic fara ajutorul familiei. Ba mai rau daca familia e “contra” atunci tot colectivul respectiv e pierdut.
S-a postat automat cel anterior si n-am apucat sa-mi termin ideea.
Un mar sticat intr-o tona de mere bune le strica pe toate.
Asa se intampla si la scoala, e suficient un elev problema intr-o clasa ca totul sa se duca de rapa cu toata clasa.
E suficient ca parintii sa inteleaga ca trebuie sa sustina cadrele didactice, ca dintr-un elev dezastru sa se poata modela ceva util.
Gabriela,
Acum la TVR 1 este emisiunea Profesionistii, daca nu dormi, incearca sa urmaresti.
D-nă Ela,
Tocmai ce am pornit televizorul! Mulţumesc enorm!
Nu pot dormi, stau foarte târziu noaptea chiar fără voinţa mea. Decât să pierd timpul în pat, cu ochii pe pereţi, mai bine scriu sau citesc ceva.
Sunt si eu o eleva de liceu ,si sunt de acord cu faptul ca profesorul nu poate educa elevul la modul cum o face parintele .
…in liceul unde sunt eu se fac doar 3 materii , la modul predat /ascultat, sa nu va imaginati ca cine stie ce severitate , ba inca si la acele trei materii se mai dau rateuri , mai o nota pe ochii frumosii , mai o ora libera etc.
Dar, exista un dar…cand tolerezi comportamentul violent /limbajul obscent /obraznicia nu incurajezi elevul sa tot faca ca , pana la urma nu pateste nimic???
Doamna profesoara in a carei clasa exista acei elevii care nu prea au treaba cu scoala , poate sa-i lase corigentii , dar nu o sa o faca !
Iar frica profesorilor de parintii e total nefondata , doar nu o sa de-a profesorul nota de trecere elevului numai din cauza mamei nemultumite cu gura mare ?!
Ploblema porneste de la cadrele didactice care ocupa scaunul de la catedra numai ca sa nu-l lase sa se raceasca
Cand ai barda in mana si nu lovestii ori esti prost , ori nu-ti pasa
Sunt profesor, precum spuneam mai sus, si sincer, mi-e frica sa las corigent un elev turbulent. Nu de alta dar AU FOST suficiente cazuri de profesori cu capul spart, de masini ale profesorilor vandalizate (vopsite, murdarite, zgariate… etc.) Avem nevoie de cod de conduita nu pentruu profesori ci [pentru elevi. Ce pot face eu impotriva unui sistem care DA drepturi depline elevului, si nici un fel de cai de “lupta” profesorului. Cum pot eu “educa” o maimuta sa manance cu cutitul si furculita atata vreme cat daca apuca un cutit in mina singurul lucru pe care-l poate face maimuta e sa ma atace ?
Anumiti indivizi sunt needucabili, locul lor e intr-o scoala speciala sau daca vreti inchisoare (ca acolo o sa continue sigur pe viitor sa vietuiasca), iar daca acesti indivizi “periculosi” intra intre copii normali atunci singurul lucru pe care il vom obtine o sa fie clase distruse de un mar putred…
Si asta este tot una dintre necazurile pe care le produce noua lege a invatamantului… da drepturi super “nepricopsitilor” ca vezi doamne sunt discriminati, ….
Dar oare copilul normal nu e discriminat in acest caz sa suporte prezenta golanilor in clasa lui, nu e discriminat sa NU poata invata din cauza acelorasi golani ?…. UNDE E DREPTUL celui normal in lumea asta ?