Piteştiul – „metropola” fără trecut şi cu viitor incert! (VI)
“Primarul Pendiuc ar trebui să ne lase, şi să plece de la primărie”!
Când critici o persoană publică, rişti să ţi se spună că manipulezi o realitate cu ajutorul unui text. Nu-ţi rămâne, aşadar, decât să ilustrezi textul cu ceva.
Nu, noi nu exagerăm când scriem, de ani de zile, despre gropile din asfalt, despre câinii vagabonzi, despre 
serviciile publice extrem de proaste, despre mizeria din oraş, despre traficul infernal, despre lipsa de locuinţe pentru tineri, despre pieţele devenite loc de întâlnire pentru bişniţari şi despre investiţiile pe cât de inutile pe atât de scumpe, gen arteziană cântătoare, arteziene în cartiere şi pavele colorate.
Scriind obsesiv despre toate acestea ne-am gândit că primarul Tudor Pendiuc, omul de care depinde rezolvarea acestor disfuncţionalităţi, îşi va reconsidera priorităţile. Nu numai că n-a făcut-o, dar se încăpăţânează să ne convingă, că tot ce a făcut el pentru oraş este lăudabil şi la “absolute”. Ceea ce este cu totul şi cu totul fals
*-Drumurile – un infern!
Iarna care a trecut a transformat străzile Piteştiului în infern. Credeţi că Tudor Pendiuc şi-a propus să repare integral (şi cu simţul răspunderii) aceste drumuri? Aiurea, nu se vede că şi-ar fi propus aşa ceva. De ochii lumii, se pun nişte amărâte de plombe, cât să ţină vara asta. E la mintea cocoşului că, în primăvara anului viitor, o vom lua de la capăt cu alte gropi în asfalt. Cât timp să ţină şi plombele alea, cât să reziste şi asfaltul vechi din jurul plombelor? Deci problema sistemului rutier piteştean se va perpetua de la un an la altul. Asta ca să nu mai spunem că există alei în cartiere, care n-au mai văzut covor asfaltic de vreo 20 de ani şi arată ca după bombardament. Comunicaţiile rutiere ale Piteştiului secolului XXI se aseamănă cu cele ale Evului Mediu, probabil ar trebui să trecem la căruţe trase de măgari. În ceea ce-l priveşte, Pendiuc a declarat că după ce se vor pune plombe, va fi turnat covor asfaltic pe toată suprafaţa drumului, aceasta fiind soluţia tehnică cea mai bună. Aşteptăm minunea, dară până nu vedem, scriem la ziar despre ceea ce vedem!
*-Investiţiile – o prioritizare aiuritoare!
Se poate răspunde că, pentru repararea drumurilor din Piteşti nu sunt bani. Dar pentru toate kitsch-urile pendiuciene au fost bani – şi încă miliarde bune.
Exemple:
*-arteziana cântătoare din Centru ne-a costat un milion şi două sute de mii de euro
*-artezienele din cartiere ne-au costat fiecare cam cât o vilă.
*-pavelele multicolore ne-au costat o altă grămadă de bani ca să fie scoase şi puse la loc ori de câte ori plezneşte o ţeavă sub ele
*-întâi au fost asfaltate trotuare, apoi au fost sparte ca să se înlocuiască ţevi – şi aşa mai departe.
Am spus-o şi o repet: faţa Piteştiului seamănă cu faţa unei adolescente de la ţară care, venind la oraş, s-a fardat strident şi s-a înzorzonat excesiv, în loc să-şi facă duş cu apă şi săpun. Acestea sunt “investiţiile” care s-au făcut în oraşul nostru, pe banii noştri! Iar Tudor Pendiuc e foarte mândru de ele!
*-Pieţele – o întreagă mizerie!
Piteştiul nu mai are pieţele pe care le avea în urmă cu 10 – 15 ani. Simbolul mizeriei şi decrepitudinii este, de departe, Piaţa Ceair. Această piaţă a fost pe vremuri, una dintre cele mai frumoase şi mai bogate pieţe din Piteşti. Tudor Pendiuc a reuşit s-o “asasineze” fiind foarte entuziast de clădirea “multifuncţională” ridicată în această piaţă, probabil fără nici cel mai elementar studiu privind utilitatea şi funcţionalitatea. Clădirea Pieţei Ceair, făcută pe banii piteştenilor, s-a dovedit, în scurt timp o construcţie nepractică, greu de închiriat şi, pe cale de consecinţă a fost abandonată. A devenit, în scurt timp, un “bloc” nenorocit şi inestetic, menit să rămână gol. 80% din spaţiul acestei clădiri este, de ani de zile, neutilizat, iar ţăranii îşi vând produsele bio, sub cerul liber, înghesuiţi, pe nişte tarabe ruginite şi mizerabile. Spaţiul lor comercial a fost restrâns în mod brutal, iar “piaţa” o fac fel de fel de persoane dubioase care vând ţigări, băuturi, blugi etc. Autorităţile par să nu se sesizeze cu privire la mizeria de nedescris din această piaţă, la certurile violente care se încing între şuţi, la taxele de protecţie care se plătesc pentru tarabe, la câinii vagabonzi care îşi fac veacul printre picioarele cumpărătorilor etc. Acestea sunt pieţele piteştene ale secolului XXI – marca Tudor Pendiuc. Nu obosesc să întreb: de ce le trebuia piteştenilor o clădire costisitoare de acest tip, în condiţiile în care piaţa ţărănească a fost, practic, desfiinţată, iar oraşul a fost înconjurat de hypermarket-uri?
*-Transportul în comun – o calamitate!
Cum bine ştiţi, Piteştiul a avut, timp de 18 ani de la Revoluţie, aceleaşi autobuze vechi, infecte, cu burduf la mijloc. Şi singura alternativă a transportului în comun a reprezentat-o sistemul (de tristă amintire) în regim de maxi-taxi. Atunci s-a dat un tun financiar extrem de puternic: dacă vă mai amintiţi, nu se tăiau bilete, iar călătorii erau transportaţi precum cartofii şi chiar jigniţi de nişte şoferi infractori. Presa vremii stă mărturie. În ultimele zile ale ultimei sale campanii electorale, Pendiuc a înlocuit aceste autobuze, iar şoferii noilor maşini, spălate exemplar, purtau cravată – ai fi zis că intrăm în normalitate! Aiurea, Pendiuc vroia să dea bine în faţa votanţilor, inducând ideea că aşa va fi mereu! Astăzi, transportul în comun este la fel de cenuşiu ca pe vremuri, spoiala care i s-a aplicat nu mai încântă pe nimeni. Iar promisiunea de a extinde transportul în comun în cartierele Piteştiului s-a transformat în demagogie, în minciună sfruntată. Piteştenii din Popa Şapcă şi Tudor Vladimirescu sunt, în continuare, nevoiţi să meargă pe jos ca la marathon, până la prima staţie de autobuz. Argumentul? „E nerentabil să introducem transport în comun în aceste cartiere.” Nerentabil!!! Dar să umplem oraşul cu dekitsch-uri scumpe o fi rentabil?
.
*-Lipsa parcărilor din cartiere – o palmă pe obrazul primăriei!
Piteştiul s-a dovedit a fi un oraş mai dinamic decât primarul său care n-a ştiut să se adapteze noilor realităţi. Oamenii au devenit mai activi, numărul maşinilor personale a crescut, iar locurile de parcare au rămas la fel ca pe vremea lui Ceauşescu: puţine şi meschine. Tu n-ai unde să parchezi maşina şi te trezeşti că Pendiuc pozează senin lângă o sculptură abstractă care decorează cine ştie ce parc! Tu distrugi ambreiajul încercând să urci borduri, iar Pendiuc laudă de mama focului arteziana cântătoare. Tu te învârteşti seara câte o oră după câţiva metri pătraţi rămaşi liberi pentru maşina ta, iar Pendiuc apare la televizor vorbind entuziast despre Simfonia Lalelelor. Tipic, nu? Degeaba apăreţi la evenimente îmbrăcat în costum şi cu diagonala tricoloră pe piept, domnule Tudor Pendiuc, noi nu uităm experienţele triste pe care ni le oferă, zi de zi, Piteştiul.
Te poţi învârti şi câte o oră după un loc de parcare. Dar nu contează autoturismul oricum ţi-l va sălta firma agreată de primar.
*-Câinii vagabonzi – o ameninţare pentru copii, adulţi şi bătrâni!
Câinii vagabonzi au umplut, pur şi simplu, oraşul pendiucian. Nu sunt doar în cartiere. Nu latră doar lângă tomberoanele de gunoi. Nu mârâie doar în pieţele mizerabile din Piteşti, unde le mai pică un os gras. Nu! Îi găsim cu zecile în ceea ce Pendiuc vroia să fie centrul civic al oraşului! Argumentul lui Pendiuc, la vremea punerii pavelelor roşii, era acela că orice delegaţie străină vede întâi centrul oraşului şi “trebuie să fie frumos”! Patetic argument! Orice „delegaţie străină” vede întâi câinii vagabonzi. Oare Pendiuc ştie că este posibil oricând să avem de-a face cu turbarea care, la om, este 100% mortală? Oare a fost informat că rareori spitalele sunt dotate cu Verorab şi că, în lipsa acestui vaccin, se lasă cu moarte de om? Eu unul n-aş dormi liniştit să ştiu că oraşul al cărui edil sunt este plin de câini vagabonzi.
*-Lipsa locuinţelor pentru tineri – o problemă nu doar socială!
Milionul de euro care a fost cheltuit pentru arteziana cântătoare, plus banii daţi pe artezienele din cartiere puteau fi folosiţi pentru construirea unui bloc pentru tinerii care n-au locuinţă. Dar un bloc social, decent şi funcţional, cu chirii minime, era o investiţie care nu dădea bine în faţa prostimii care se adună seară de seară să „contemple” un simplu joc de lumini. Poate nu de pavele kitschos – “decorative” era nevoie în acest oraş, ci de rezolvarea unei probleme sociale. Poate, poate, poate…
*-Servicii publice – execrabile!
Hai, să le amintim piteştenilor zilele pe care le-au petrecut în frig şi fără apă caldă. Hai să le amintim despre facturile umflate, de preţul gigacaloriei, de pierderile pe care au trebuit să le plătească, de momentele când se trezeau de dimineaţă şi aşteptau jumătate de oră să curgă apă caldă la robinet, de serile în care le îngheţau copiii în case. Atâta a vorbit Tudor Pendiuc de strategia pentru încălzire până când s-a ales praful şi de fosta Termoficare – un mamut inefficient, care a generat extraordinar de multe pierderi – şi de actualul serviciu de Termoficare care îşi execută clienţii la 30 de zile de la neplata facturii, ca şi cum ar avea cine ştie ce performanţe şi, vezi doamne, piteşteanul de rând merită executat la cea mai mică întârziere. În privinţa altor servicii publice, să mai amintesc de poliţia comunitară, de cei care trebuie să vegheze la liniştea şi ordinea publică? Personal, cred că nu mai este nimic de spus în condiţiile în care, la tot pasul, te abordează “şuţi” gata să-ţi vândă bijuterii din aur, ţigănci pornite să-ţi ghicească în palmă contra portofel, “băieţii cu alba-neagra, încasatori de taxă de protecţie şi fetiţe care-şi vând „farmecele” la colţ de bloc. Ce fac cei responsabili cu asanarea oraşului? Nu cumva dorm pe banii noştri?
(va urma)
Etichete:ancheta, pendiuc, Pitesti
Comentarii recente