Protecţie socială
Normele metodologice de aplicare a Legii 416/2001 privind venitul minim garantat (aprobate prin HG 50/2011), Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG
11/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor (aprobate prin HG 52/2011) şi Normele metodologice de aplicare a Legii 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei (aprobate prin HG 38/2011): protecţie socială! Legi şi norme şi indici care pun la zid mii de familii.
“Nu pot primi prestaţii sociale cei care deţin: obiecte de artă, bijuterii şi metale preţioase de peste 100 grame, obiecte de cristal şi porţelan de mare valoare, blănuri de valoare mare, obiecte de colecţie. Totodată, beneficiarii sunt obligaţi să-şi plătească impozitele locale, respectiv impozitele pe imobile, terenuri şi autoturisme”. De asemenea, demn de reţinut e că beneficiarii de venit minim garantat care vor ieşi din plată pentru că nu şi-au plătit impozitele nu mai pot fi obligaţi să muncească în folosul comunităţii. Cică se face protecţie socială în România! Aiurea în tramvai!
Şi, ca să vă demonstrez, dragi cititori că e precum spun, am să vă aduc în atenţie două cazuri cutremurătoare despre care am scris la un moment dat, într-un dialog al surzilor u autorităţile.
#În secolul 18, la doi paşi de Ploieşti
În toamnă, înainte de începerea anului şcolar, am avut ideea de a face un reportaj prin comunele din jurul Ploieştiului. Mai mult pentru a vedea dacă şi de această dată mai sunt semnale referitoare la familii care nu îşi pot trimite copiii la şcoală şi… de ce. Ei bine, aveam să cunosc cazuri dincolo de limita imaginaţiei.
Comuna Dumbrava. De cum am intrat în şcoală, pe hol, am întâlnit o femeie căreia sincer i-aş fi dat cel puţin 50 de ani (aveam să aflu că nu are mai mult de 33). Îmbătrânită, cu obrajii brăzdaţi., uşor adusă de spate. Îmbrăcată modest şi cu un şorţ mare, cu buzunare generoase. Pline cu nuci, culese de pe drum, pentru copii, după cum avea să-mi spună, printre lacrimi. Venise să se roage de doamna directoare să-i primească, totuşi, copilele la şcoală.
Avea 6 copii: trei fete- toate şcolăriţe şi trei băieţi mai mici. Nu mai avea de muncă (lucrase cândva la Romfosfochim, la Valea Călugărească, unde îşi distrusese sănătatea), iar soţul murise în urmă cu doi ani. Trăieşte la marginea satului, într-un fost canton de cale ferată. Fără curent electric. La lumânare. Mai spală rufe, mai sapă pe la alţi săteni, pentru o bucată de pâine. Ajutor social nu avea de la primărie, de mai bine de 6 luni, pentru că primăria nu avea fonduri pentru aşa ceva! Deci, nu îşi putea plăti taxele, impozitele şi… pentru că în această situaţie primăria nu îi putea elibera adeverinţă că primeşte ajutor social (care oricum, îi era insuficient), nu putea să îşi înscrie fetele în noul an şcolar. Şi, colac peste pupază românească, copiii nu puteau primi alocaţia, pentru că nu puteau merge la şcoală. Şi tot aşa. 7 persoane condamnate la foamete, la… analfabetism, la… moarte în ultimă instanţă. Directoarea şcolii mi-a spus că fetele sunt tare harnice şi curate şi vor să înveţe. Chiar şi la lumânare. Voia să strângă bani cu profesorii, să o conecteze la reţeaua de curent electric. Măcar atât. Că, dacă ar fi înscris copiii „pe şest” la şcoală, fără minunea de adeverinţă de la primărie, ar fi atras consecinţe urâte pentru conducerea şcolii. Şi tot aşa… Un labirint. Greu de înţeles, greu de învins. Putred. Otrăvitor. La primărie, nu l-am găsit pe primar. Viceprimarul mi-a spus grăbit, rece, că nu are ce face, prefăcându-se mai degrabă, că pleacă cu treburi.
#Un alt caz l-am descoperit undeva, în imediata vecinătate a râului Teleajen. Lângă un pod, la o balastieră dezafectată. Acolo, într-un rest de construcţie improvizată, din plăci de beton, pe jumătate îngropată în pământ, am găsit o familie trăind în condiţii greu de descris. În plină iarnă, o familie sărmană se încălzea cu un reşou improvizat şi un cătel uriaş care sufla din greu. Un bec chior veghea ca fetiţa de 10 anişori să-şi poată citi lecţiile. Părinţii, bolnavi şi ieşiţi de mult din indemnizaţia de şomaj, abia supravieţuiau. Tatăl, bolnav de TBC, l-a luat salvarea. Au rămas mama cu fetiţa, întrebându-l pe medicul de pe ambulanţă dacă şi ele mai apucă ziua de mâine. Le era foame şi frig. Cumplit. Singura lor sursă de venit era alocaţia copilei. Căci primăria de care aparţinea acel loc (nu poate fi numit locuinţă) nu avea în scripte cotineaţa şi invoca 1000 de motive pentru care nu putea ajuta familia „de la capătul lumii”. E mai simplu să spui „NU”, decât să încerci să faci ceva, să salvezi nişte semeni de la pieire.
Şi ca acestea, sunt convinsă (sunteţi de acord cu mine!) că sunt mii de cazuri. Dar, noi dăm înainte cu măsuri, legi şi petice de legi întortocheate care numai Protecţie socială nu înseamnă. Doar cu numele.
Vorba dlui prof Valentin Stan: „folosim cretinisme intergalactice”.
Etichete:protectie sociala
Explicatie: sunt cazuri reale, impresionante. In romania reala, aceea in care Statul, prin legi si indolenta loveste, fara mila.
Dar de asta ce mai spuneti ?
Atenţie! Părinţii care nu îşi dau copiii la clasa pregătitoare pierd alocaţia. Din 2013, nu se vor putea face înscrieri direct în clasa întâi.
Ai nelămuriri? Sună gratuit!
De azi, în fiecare judeţ va exista o linie gratuită pentru părinţii nelămuriţi, care vor să afle amănunte despre clasa 0:
Telverde 0800. 816 ABC (n.red. – ABC reprezintă indicativul judeţului, respectiv prefixul. De exemplu: pentru Bucureşti, numărul este 0800. 816. 021). Linia e deschisă de luni până vineri, între orele 9.00 şi 17.00.