Vine, vine… primăvara! Peste numai trei zile, anotimpul gingăşiei, al florilor, binecuvântat de tradiţii şi ocrotit de mărţişor ne va bate la poartă, cu miros de muguri şi mângâieri de ghiocei…
Să o primim cum se cuvine şi să îi aflăm secretele!
Luna Martie poartă numele celei mai apropiate planete de Pământ, Marte, şi a fost dedicată lui Mars, zeul războiului. Este sinonimă cu Marta (numele feminin al lunii, precum şi al zeului Mars, frecvent invocat în vrăji şi descântece), Dochia (denumirea populară a lunii Martie, luna echinocţiului de primăvară şi a Anului Nou Agrar, dedicată unei zeiţe autohtone care a fost uzurpată de mucenica creştină Evdochia), dar şi cu Mărţişor şi Germinar.
În luna Martie se începea aratul şi semănatul, se curăţau livezile şi grădinile, se scoteau stupii de la iernat, se retezau fagurii etc.
La sărbătorile cu dată fixă (Zilele Babei, Mărţişorul, Dochia, Măcinicii, Alexii, Ziua Cucului, Blagoveştenie) şi cu dată mobilă se efectuau numeroase obiceiuri şi practici magice, specifice ritualului de înnoire a timpului, la început de An Agrar.
Zilele Babei reprezintă ciclul de 9 zile, corespunzător cu zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, dedicat 
morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului calendaristic în preajma echinocţiului de primăvară.
Obiceiurile şi practicile magice de înnoire a timpului se concentrează în prima zi a ciclului – 1 martie, numită zonal Dochia, Marta, Mărţişor şi în ultima zi, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei – 9 martie, numită, Măcenici, Moşi, 40 de Sfinţi Mucenici.
După zilele capricioase ale Babei Dochia ar urma ale 9 zile, mai blânde, numite Zilele Moşilor, cuprinse între Mucenici şi Alexii.
Baba Dochia a preluat numele de la divinitatea creştină Evdochia. Ziua Dochiei se ţine la 1 martie pentru sporul semănăturilor, apărarea de boli, precum şi pentru noroc. În această zi se culeg flori ca să scoată cloştile pui mulţi. O ţin femeile, care nu fac leşie, nu torc şi nu descântă de teama că vor avea pui şi viţei strâmbi etc. Gravidele o ţin pentru a avea copii sănătoşi şi frumoşi.
Dacă este lună nouă, se scutură ce s-a semănat; dacă plouă va fi an bogat.
Mărţişorul reprezintă funia formată din zilele, săptămânile şi lunile anului adunate şi răsucite într-un şnur bicolor, simbolizând iarna şi vara, făcut cadou la 1 martie, de Ziua Dochiei şi străvechi început de An Agrar. 
Generalizat astăzi la sate şi oraşe, Mărţişorul este confecţionat din două fire colorate alb şi roşu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor şi femeilor care îl poartă agăţat în piept una sau mai multe zile.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Mărţişorul era primit de copii, fete şi băieţi, fără deosebire, de la părinţi în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de Răsăritul Soarelui. De Mărţişor se agăţa o monedă metalică de argint şi uneori, de aur şi se purta legat la mână şi ulterior era prins în piept sau la gât.
Se credea că purtătorii Mărţişorului nu vor fi pârliţi de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoşi şi frumoşi ca florile, plăcuţi şi drăgăstoşi, bogaţi şi norocoşi, feriţi de boli şi de deochi.
În ziua de 9 martie, ziua de Mucenici (Moşi, 40 de Sfinţi Mucenici) s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră a timpului: ultima zi a Babei Dochia când, conform tradiţiei, moare şi se preface în stană de piatră şi prima zi a Moşilor, jertfiţi şi transformaţi în cenuşă pe rugul funerar pentru dreapta lor credinţă.
Obiceiurile din ziua de Mucenici formează un ritual specific Anului Nou:
- prepararea alimentelor rituale (Sfinţi);
- beţia rituală atestată de tradiţia populară care susţine că ce bine să bei în această zi 40 sau 44 de pahare de vin;
- deschiderea mormintelor şi porţilor Raiului;
- aprinderea focurilor prin curţi şi grădini, în faţa caselor şi anexelor gospodăreşti prin înconjurarea lor cu cenuşa provenită de la focurile de Mucenici;
- bătutul pământului cu maiurile pentru alungarea frigului şi scoaterea căldurii;
- aşteptarea spiritelor morţilor cu scaune şi mese întinse la focurile de Mucenici;
- observaţii şi previziuni meteorologice;
- credinţa că este un timp favorabil pentru prinderea vrăjilor şi farmecelor; încheierea Sâmbrei Plugului;
- tăierea primelor corzi de viţă de vie;
- stropirea cu apa din zăpadă a casei şi plugului pentru belşug;
- retezarea stupilor şi stropirea cu rachiu de drojdii, ca să fie feriţi de boli şi dăunători.
Această zi este serbată toţi cei cu nume de sfânt. Omul trebuie să fie senin şi vesel, să nu se certe “că altfel îl pedepsesc moşii”.
Sântoaderul cel Mare (Sâmbăta Cailor, Sâmbăta Sf. Teodor, Pomenirea Morţilor), celebrat la data de 12 martie a. c., în prima zi de sâmbătă după Lăsatul Secului de Paşti, se ţine de teama pedepsei “cailor lui Sântoader”.
În această zi, se fac pomeni pentru morţi, se posteşte, nu se mănâncă peşte, doar icre, undelemn, măsline. Se face colivă, care, sfinţită, este bună de leac la oameni şi animale.
În ziua de Sântoader, se prind verii şi văruţele, legământ juvenil încheiat de tineri (şapte – paisprezece-ani)până la moarte pe criterii de prietenie, sex şi afinitate sufletească.
Alexie (Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu, Ziua Sarpelui) este sfântul făcător de minuni pe ape, celebrat de pescari în ziua de 17 martie, începutul Anului Piscicol, sinonim cu Ziua Peştelui.
Este o reprezentare mitică sezonieră, patron al vieţuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi şi sub scoarţa 
copacilor , sub pietre sau în ape, care a preluat numele şi data de celebrare a Cuviosului Alexie sau omul lui Dumnezeu, din calendarul ortodox.
Alexie încălzeşte şi descuie pământul la 17 martie pentru a ieşi vietăţile care au iernat într-însul. Acum încolţesc buruienele, ies şerpii şi insectele. Acestora nu li se pronunţă numele ca să nu facă pagubă,. Se mătură ogrăzile, se aprind focuri prin grădini şi livezi, se ocolesc casele şi acareturile cu tămâie şi cârpă arsă pentru alungarea şerpilor şi insectelor, se leagă tulpinile pomilor fructiferi cu paie să nu se caţere omizile pe crengi, se sună din clopoţei sau se fac zgomote bătând din fiare vechi pentru a speria şerpii, şopârlele, salamandrele, broaştele.
Blagoveştenia (Buna-Vestire, Ziua Cucului) reprezintă ziua de 25 martie, când Biserica creştină celebrează vestea adusă Feciorei Maria de Arhanghelul Gavril că va naşte Fiul fără înaintaşi, Iisus Hristos, zi numită Buna-Vestire.
Dacă în această zi este timp frumos, va fi an bun, dacă plouă până la amiază, va fi toamnă lungă. Cum este ziua aşa va fi de Paşti.
Acum se face foc în curte se pune pâine, apă, sare “pentru îngeri”, care apoi se dau de pomană. oamenii se feresc de gâlceavă şi nu dorm căci altfel vor fi somnoroşi tot anul. Este praznic cu dezlegare la peşte. (Informaţiile sunt culese de specialiştii Centrului Judeţean de Conservare a Tradiţiilor Populare „Cindrelul” Sibiu).
Luna Martie inseamna in cultura moderna luna fetelor si a femeilor, cu toate ca atestarile documentare, destul de sarace, ne spun ca semnificatia ancestrala era putin diferita.
Pe vremea Imperiului Roman prima zi a primaverii insemna si prima zi a anului. Desi Marte este onsiderat zeul razboiului, firul martisorului este alb-rosu, adica pacea pe de o parte si razboiul pe alta. Dupa unele cercetari ar fi posibil ca Marte sa fi fost considerat in acelasi timp si zeul fertilitatii si al vegetatiei.
Exista si unele atestari documentare de acum 8000 de ani. La inceputurile traditiei copii si fetele adolesente purtau la gat un ban (sau pietricele colorate in alb-rosu) legat cu ata alb-rosie in primele 12 zile ale lunii dupa care il legau in par pana la aparitia primilor cocori. Atunci legau atele de un copac ce se credea ca va deveni mai roditor.
Traditia martisorului este o mostenire de la stramosii nostrii romani. Cuvantul “martisor” are origini latine si este numele popular al lunii martie. Dupa vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an si se celebra sarbatoarea “Matronalia” la care se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii.
La vechii traci, aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia materna si de vegetatie. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii.
Odata soarele cobora intr-un sat, la hora, luand chipul unui fecior. Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita.
Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu.
Dar intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna.
A gasit castelul zmeului si au inceput lupta. S-au infruntat zile intregi pana cand zmeul a fost doborat. Slabit de puteri si ranit, tanarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer inveselind si bucurand lumea.
A reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sangele cald din rani i s-a scurs in zapada. Pe cand acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pana si ultima picatura de sange se scurse in zapada imaculata. Apoi a murit.
De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.
O alta legenda legata de martisor spune ca: umbland cu oile prin padure si torcand lana din furca Baba Dochia a gasit o para, i-a facut o “borta” si a legat-o cu un fir de ata, asta se intampla intr-o zi de 1 Martie si de atunci s-a extins obiceiul.
Rosu si alb, femeia si barbatul
La originile martisorului a stat o moneda de aur sau de argint, dupa alte surse, la care se atasa o sfoara facuta din doua fire rasucite, una rosie si alta alba ( sau alb si negru), ce semnificau lupta vietii asupra mortii, a sanatatii impotriva bolii si care era purtata in general de persoanele sensibile (copii si fetele tinere). Exista credinta, conform careia, aceasta amuleta aducea noroc si fericire.
Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului.
De altfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei.
El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb si rosu au ramas pana in zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regasite si la bradul de nunta si inmormantare.
Date istorice
Raspandit in toate provinciile tarii, martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu.
Folcloristul Simion Florea Marian relateaza ca in Moldova si Bucovina martisorul consta dintr-o moneda de aur sau de argint legata cu un snur alb si rosu la gatul copiilor.
Era credinta ca portul martisorului face ca acestia sa aiba noroc. Fetele il purtau timp de douasprezece zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana la sosirea berzelor sau pana ce inflorea primul pom. Dupa aceea, cu snurul legau creanga pomului, iar cu banul respectiv isi cumparau cas, pentru ca tot anul sa le fie fata frumoasa si alba.
Simbolul snurului realizat din cele doua parti rasucite, una alba si cealalta rosie, a fost initial folosit de daci inainte ca romanii sa-i cucereasca. Pe acea vreme snurul era alcatuit din alte doua culori: alb si negru. Culoarea neagra reprezenta lana neagra data de Baba Dochia nurorii sale, si simboliza intunericul iernii. Partea alba simboliza lumina primaverii. Lana s-a schimbat, conform legendei, din negru in alb prin sacrificiul fetei. Din aceasta cauza partea rosie din martisor reprezinta sangele si sacrificiul.
In final, primavara si martisorul vor fi mai puternici decat intunericul cu ajutorul lui Isus Cristos.
“Credintele” martisorului
Martisoarele se poarta o perioada de timp bine determinata, dupa care se agata in copacii care urmeaza sa infloreasca. Procesul scoaterii martisoarelor a fost legat de practicile de previziune a vremii.
In sud, spre exemplu, oamenii cred ca ar trebui sa-ti dai jos martisorul doar atunci cand vei observa un stol de berze. In alte regiuni acest lucru se intampla la vederea unei lebede, existand credinta ca, vei fi tot anul la fel de gratios precum respectiva pasare.
Fetele nemaritate isi pun martisorul sub o piatra mare si incearca sa ghiceasca care le va fi ursitul.
Scoaterea martisorului, conform ritualurilor, are un scop bine intemeiat: sa marcheze astfel tranzitia dintre sfarsitul iernii si noul anotimp care incepe.
Martenitsa, aceasta amuleta magica, mostenita de la predecesori, este primul semn al venirii primaverii. El simbolizeaza credinta fiecaruia ca toate vor fi mai bune in anul ce va sa vina. (profesor Adela Iordănescu)
Alexandra G.
Ultimele articole ale lui Alexandra G. (vezi toate)
- Show aviatic la Strejnic - 11 mai 2012
- De vorbă cu un erou - 11 mai 2012
- Noaptea şi Ziua Muzeelor în Muzeul Naţional Brukenthal - 11 mai 2012
- Cântecul fântânii - 11 mai 2012
- A înflori - 10 mai 2012
Comentarii recente