Posted On November 4, 2012 By In Personalitatea zilei With 1207 Views

Personalitatea zilei – Reni Guido

Arta este în esență cea mai profundă expresie a creativității umane.Arta este visul cu ochii deschişi.

Reni Guido, pictor italian, reprezentant al barocului, s-a născut la 4 noiembrie 1575, Bologna, Italia, şi a decedat la 18 august 1642. A fost elevul lui Denys Calvaert şi Lodovico Carracci, iar printre elevii săi s-a numărat Simone Cantarini.

Născut la Bologna într-o familie de muzicieni, Guido Reni a fost fiul lui Daniele Reni și al Ginevrei de’ Pozzi. La nouă ani, a fost luat ucenic la studioul bolognez al lui Denis Calvaert. La scurt timp, la acel studio au venit și Albani și Domenichino.. Pe la vârsta de douăzeci de ani, Reni împreună cu ceilalți doi ucenici ai lui Calvaert au trecut la un studio rival aflat în ascensiune, pe nume Accademia degli Incamminati (Academia „nou-veniților”), condus de Lodovico Carracci. Ei au format nucleul unei prolifice și de succes școli de pictori bolognezi care l-au urmat pe Annibale Carracci la Roma. Ca și la mulți alți pictori bolognezi, picturile lui Reni prezentau un stil eclectic.

Reni s-a impus în epocă prin lucrările religioase, şi mai ales, datorită scenelor mitologice, foarte apreciate de colecţionari. A început să studieze pictura la vârsta de doar nouă ani, iar din 1595 a fost elevul celebrei familii Carracci, la Academia acesteia. A călătorit în 1600 la Roma, pentru a-şi completa studiile, iar arta antică şi cea contemporană din capitală au devenit idealul său. Era un admirator devotat al lui Rafael, dar aprecia şi artişti precum Caravaggio, fiind atras de naturalism.

Pentru tot restul vieţii, Reni a stat în Bologna sau la Roma, lucrând şi locuind alternativ într-unul din cele două oraşe. După moartea lui Annibale Carracci, în 1609, Reni a devenit lider al şcolii clasice de pictură. Gustul său pentru clasic era vizibil în lucrările sale şi în special în frescele religioase realizate în acea perioadă în diverse biserici.

Capodopera sa este altarul pictat în Bologna, „Masacrul Inocenţilor”, care se remarcă prin fineţea şi precizia desenului, abilitatea de a controla sentimentele, gesturile şi expresiile, culorile intense şi armonice.

Guido Reni a fost în esenţă un artist clasic, dar şi unul dintre artiştii care a pus accent pe eleganţa şi fineţea desenului. Obsedat de perfecţiune, încercând mereu să rivalizeze cu maeştrii Antichităţii şi mai ales cu Rafael, s-a bucurat de succes, existând însă şi perioade în care lucrările sale nu mai erau apreciate, în funcţie de schimbările de gust ale vremii.

Pe la sfârșitul lui 1601, Reni și Albani au fost mutați la Roma, unde au lucrat cu echipe conduse de Annibale Carracci la decorarea frescelor palatului Farnese. În 1601-1604, principalul său client era cardinalul Paolo Emilio Sfondrati, iar în 1604-1605 a fost angajat independent pentru pictarea unei piese de altar cu Crucificarea Sf. Petru. După o perioadă de câțiva ani petrecută în Bologna natală, a revenit la Roma și a devenit unul dintre cei mai de marcă pictori în timpul papei Paul al V-lea (Borghese).

Tavanele cu fresce de Reni aflate în sala centrală Casino dell’Aurora din Palazzo Pallavicini-Rospigliosi sunt considerată a fi capodopera sa. Cazinoul a fost la început un pavilion comandat de cardinalul Scipione Borghese;. Masiva frescă este încadrată in quadri riportati și îl reprezintă pe Apollo în carul său precedat de Aurora aducând lumină lumii. Lucrarea prezintă un clasicism redus, copiind posturi de pe sarcofage romane, mult mai simplă și modestă decât Triumful lui Bacchus și al Ariadnei de Caracci din Farnese. Reni s-a aliat în această pictură mai mult cu sumbra școală Cavaliere d’Arpino, Lanfranco și Albani de pictură mitico-istorică, și mai puțin cu frescele mai aglomerate caracteristice lui Pietro da Cortona. Se face puțină concesie perspectivei, și stilul vibrant colorat este în antiteză cu tenebrismul adepților lui Caravaggio. Documentele arată că a fost plătit cu 247 scudi și 54 baiocchi la terminarea lucrării la 24 septembrie 1616.

A realizat fresce și în Capela Paolină de la Santa Maria Maggiore din Roma (una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, monument istoric din secolul al cincilea, edificiu înscris pe lista UNESCO a patrimoniului mondial), precum și aripile Aldobrandini (Aldobrandini a fost o familie florentină de jurisconsulți, oameni politici și ecleziaști. Principalii membrii au fost: Ippolito (1536-1605), papa sub numele de Clement al VIII-lea, 1592, constructor de vile omonime la Roma și Frascati; Cinzio (1560-1610), cardinal, mecena și prieten a lui Torquato Tasso, primul posesor al frescelor din epoca august), ale Vaticanului. S-a zvonit că Reni ar fi fost angajat să picteze capela pontificală de la Montecavallo (Capela Buna Vestire), dar că el a considerat că nu este plătit suficient și că de aceea a plecat la Bologna, lăsându-i lui Domenichino rolul de principal pictor de la Roma.

Mai târziu, Reni s-a dus la Napoli să picteze tavanul unei capele din San Gennaro. Acolo, însă, ceilalți pictori de seamă, cum ar fi Corenzio, Caracciolo și Ribera, se opuneau vehement oricărei concurențe și s-a zvonit ca ei ar fi conspirat să-l otrăvească pe Reni (așa cum se zice că mai târziu ar fi pățit Domenichino la Napoli). A mai trecut puțin prin Roma, dar a plecat rapid din oraș, în timpul pontificatului lui Urban al VIII-lea, după ce a fost criticat de cardinalul Spinola.

Revenit la Bologna, mai mult sau mai puțin definitiv, Reni a înființat un studiou de pictură care a avut succes. A fost angajat să decoreze cupola capelei Sfântul Dominic din Basilica San Domenico din Bologna, între 1613 și 1615, care a avut ca rezultat radianta frescă Glorie Sf. Dominic, o capodoperă comparabilă cu Arca di San Domenico. El a contribuit și la decorarea Capelei Rozariului din aceeași biserică, pictând Învierea.

La Ravenna, a pictat capela din catedrală cu admirata pictură Israeliți strângând mâna. După plecarea de la Roma, Reni a pictat în stiluri variate, fidel gustului eclectic al multor ucenici ai lui Carracci. De exemplu, piesa de altar Samson Victorios formulează posturi stilistice caracteristice manierismului. Crucificarea și Atlanta și Hipomenes prezintă însă o mișcare diagonală cuplată cu efecte de lumini și umbre care trădează influența lui Caravaggio. Turbulenta și violenta pictură Massacrarea Inocenților (Pinacoteca, Bologna) a fost realizată într-o manieră ce amintește de Raphael. În 1625, prințul Władysław Sigismund Vasa al Poloniei a vizitat atelierul artistului de la Bologna în călătoria sa prin Europa de Vest. Relația apropiată dintre pictor și prințul polon s-a soldat cu achiziții de desene și picturi. În 1630, a pictat Pallion del Votocu imagini ale Sf. Ignațiu și ale lui Francis Xavier, pictate în timpul epidemiei de ciumă din 1630, ce a afectat Bologna.

Cel mai remarcabil ucenic al său a fost Simone Cantarini, zis „Il Pesarese”; el a pictat un portret al maestrului său, astăzi în Galeria Bologneză. Temele abordate sunt în principal biblice și mitologice. Reni a pictat puține portrete: cele ale papei Sixt al V-lea, al cardinalului Bernardino Spada și Beatrice Cenci (sunt cele mai cunoscute). Lui Guido Reni i se atribuie și multe schițe, unele după propriile picturi și altele după alți artiști. Ele sunt însuflețite, într-un stil cu linii și puncte delicate. Tehnica lui Reni a fost utilizată de școala bologneză și a fost un standard pentru artiștii italieni ai vremii.

Spre sfârşitul vieţii, Guido Reni şi-a modificat radical stilul, compoziţiile sale devenind mai libere, aproape monocrome, iar personajele şi texturile transparente, întreaga lucrare fiind marcată de melancolie.

Reni a murit la Bologna în 1642. A fost înmormântat împreună cu Elisabetta Sirani în Capela Rozariului de la Basilica San Domenico din Bologna.

Surse:  wga.hu     nndb.com     citate-celebre-cogito.ro      artline.ro        en.wikipedia.org        ro.wikipedia.org

Tags : ,

About

Carina

Mereu aici si peste tot

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *