Posted On July 17, 2013 By In Arhiva With 443 Views

Osana

Iarbă fără câmp rămâi, iubita mea,
când trecătorul meu trup se va sfârşi
la cumpăna grea dintre noapte şi zi
asemenea luminii sorbită de stea

în gura mea Cuvântul va fi pământOsana
pomii vor plânge cu frunze amare
în ochii mei râde marea cea mare
zăpada va-mbrăca gândul meu frânt

păsările se vor întoarce-n ouă
apele se vor retrage-n izvoare
secunda se va despica în două

voi în tine un apus de soare
miluieşte-mă Iisuse de cel viclean
lasă-mi inima zidită-n Bărăgan.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *