Să ne cinstim românii - episodul 118 Maria Cunţan

Posted On February 13, 2014 By In Mari români With 710 Views

Să ne cinstim românii – episodul 109: Maria Cunţan

* Maria Cunţan, poetă română

 

 

"Pe sub fereastră curge-un râu:
Tot lacrimi de-ale mele;
Copilele cu flori la brâu
Îşi spală faţa'n ele.

Şi râd cu râsul lor nebun,
Când turmele-şi adapă,
Şi nu'nţeleg, dacă le spun
Că-s lacrimi, nu e apă.

Vin şi bătrânele din sat
Cu limba lor subţire
Şi ţin în drum de mine sfat:
- Că n'am nici o'nrudire,

Că numai doine port în cap
Şi cânturi de iubire,
Că nu-s destoinică să sap,
Să leg nu ştiu trei fire…

C'o mână întinsă pe răsboiu
Cu alta 'ntru cocleţe,
Ascult, ascult, fără să vroiu
Poveştile 'ndrăsneţe.

Iar când mă doare-atâta sfat
Ş'atâtea vorbe rele,
Închid oblonul dinspre sat
Şi-mi cânt doinele mele."
(Pe sub fereastră)

Maria Cunţan s-a născut la 7 februarie 1862 în Sibiu. Fiică a lui Dimitrie Cunţan, preot, compozitor şi profesor de muzică la Seminarul Andreian, Cunţan urmează şcoala primară şi un „institut" de limbi străine în oraşul natal.

Debutează relativ târziu, în 1891, în „Tribuna". Ulterior, până la intrarea României în războiul mondial, este prezentă frecvent, iscălind uneori şi Liliac ori Rim, cu versuri, proză scurtă, drame şi traduceri din poeţi germani şi francezi, în numeroase periodice din Transilvania şi din Regat, precum „Foaia poporului", „Vatra", „Familia", „Telegraful român", „Tribuna poporului", „Sămănătorul", „Luceafărul", „Foaia interesantă", „Revista noastră", „Revista politică şi literară", „Viaţa literară şi artistică", „Ţara noastră", „Viaţa românească", „Junimea", „Viitorul româncelor", „Flacăra" etc.

O parte din versuri este strânsă în plachetele Poezii (1901), Poezii (1905) şi în cele două volume intitulate Din caierul vremii (I-II, 1916). Acestora li se adaugă traducerea dramei lui Fr. Schiller, Fecioara din Orleans (1909). Singură, fără familie, stingheră îndeosebi după moartea părinţilor şi a unor prieteni, Cunţan stă mai mult la Bucureşti, găzduită de cunoştinţe înstărite. După război, colaborează la „Sburătorul", „Vlăstarul", „Ţăranul", „Foaia tinerimei", „Cosinzeana", „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români", „Duminica ortodoxă" etc.

Propunea Teatrului Naţional, de asemenea, câteva drame în versuri şi tipărea, în colecţia „Pagini alese din scriitorii români", broşura Poezii (1925). Moartea poetei, într-un azil de bătrâni, stârneşte o vie emoţie în lumea literară.

În anii debutului Cunţan întreţinea un adevărat cult pentru mai tânărul G. Coşbuc, al cărui univers liric îl sintetiza omagial în Doina firelor de tort. O serie de idile şi pasteluri relevă influenţa poetului năsăudean, iar alte texte par să-şi găsească sursa în motivul coşbucian al „dragostei învrăjbite". Cu timpul, spaţiul rural sau numai agrest devine un simplu cadru al dramei intime a celei neiubite. Intensitatea sentimentelor atinge câteodată un grad extrem, iar sinceritatea e vecină pe alocuri cu impudoarea, într-un vers care, tot mai scuturat de podoabe, devine melopee. Un model a fost, desigur, şi liedul german. Dar Cunţan a adoptat, totodată, şi sintaxa străină, sacrificând adesea şi ritmul.

Cunţan a scris numeroase drame şi poeme dramatice, rămase în periodice (O zi la şcoală, La colibă, Horus, Nepotul lui Moş Pralea, Nana, Te Deum, Păcate etc.) sau în manuscrisele depuse la Academia Română (Brâncovenii, Apostolii, Dorul de mamă, Altare, Copiii Bradului), în toate fiind vizibilă incapacitatea de a construi o intrigă şi de a caracteriza personajele. Nici traducerile - din poeţi precum Carmen Sylva, Fr. Schiller, N. Lenau, H. Heine, L. Uhland, Felix Dahn, Adelbert von Chamisso, A. de Lamartine, A. de Musset - nu relevă calităţi deosebite, prea puţine rezistând timpului.

 Moare la 23 noiembrie 1935

Opera
Poezii, Orăştie, 1901;
Poezii, Bucureşti, 1905;
Din cuierul vremii, I-II, Bucureşti, 1916;
Poezii, Bucureşti, 1925.

Traduceri
Fr. Schiller, Fecioara din Orleans, Sibiu, 1909.

 

Surse:
crispedia.ro
poezie.ro

Tags : ,

Maria D (Marie McF)

"Întorci capul şi priveşti la o decadă ce-ţi stă întipărită pe-un zâmbet plăcut - roman fără cuvinte ci doar plin cu garderoba unor sentimente consumate de un ruj roşu aprins !"

One Response

  1. Bravo Marie, te urmaresc de ceva timp si chiar m-am intors pe urmele arhivei. o LECTURA CARE MI-A IMBOGATIT TIMPUL, NU MI L-A IROSIT.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *