otilia-cazimir-1

Posted On February 17, 2014 By In Mari români With 631 Views

Să ne cinstim românii – episodul 113: Otilia Cazimir

*Otilia Cazimir, poetă şi prozatoare

"Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!

Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc. " (Ţara Mea)


Otilia Cazimir (pseudonimul literar al Alexandrei Gavrilescu) s-a născut la 12 februarie 1884, satul Cotu Vameşului, comuna Horia, judeţul Neamţ. Fiica lui Gheorghe Gavrilescu şi a Ecaterinei (născută Petrovici). Studii medii şi liceale la Iaşi; tot aici urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, renunţând să-şi dea examenul de licenţă. Debutează cu versuri în Viaţa Româneasca (1912), revista căreia îi rămâne colaboratoare fidelă. Debutează editorial cu volumul de poezii Lumini şi umbre (1923), urmat de Fluturi de noapte (1926) şi Cântec de comoară (1931). Colaborează la „Însemnări ieşene”, „Adevărul literar şi artistic”, „Lumea”, „Bilete de papagal”, „Iaşul nou”, „Iaşul literar”, „Orizont”, „Gazeta literară”, „Cronica” etc.

" Un deal cosit … Şi pe şoseaua prinsă
De coasta lui, un car dispare-n fund.
Şi sună drumul ca o dobă-ntinsă
Pe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.
Prin nori, apusu-mprăştie uşor
Un vag reflex rătăcitor …
Şi-ncet,
Pe ochii vineţi şi-mpietriţi ai zării,
Se lasă moi pleoapele-nserării. "(Înserare)

Publică volumul de proză Din întuneric. Fapte şi întâmplări adevărate (Din carnetul unei doctorese) (1928), Grădina cu amintiri şi alte schiţe (1929), În târguşorul dintre vii… (1939) şi romanul A murit Luchi… (1942). Premiul Academiei Române (1927); Premiul Femina (1928); Premiul Naţional pentru poezie (1937); Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1942). Cazimir este o autoare consacrată în genul literaturii pentru copii (Jucării, 1938; Baba Iarna intră-n sat, 1954). Şi-a strâns amintirile în volumul Prietenii mei scriitori… (1960). Poezia de după 1944 este adesea debitoare clişeelor literaturii dogmatice. A tradus din literatura franceză (Maupassant), rusă şi sovietică (Gorki, Kuprin, Cehov, Fedin, Gaidar etc.). Poezia sa reprezentativă, considerată ca fiind „tipic feminină”, a fost bine definită de Eugen Lovinescu drept „graţioasă şi minoră”.

"Aş vrea cu tine să mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheaţa mării clare se desparte
În blocuri plutitoare de cristal.
Desfăşurând culorile-i spectrale,
S-ar înălţa deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpură, de aur şi smarald.
Banchiza albă ne-ar aşterne-n faţa
Covoare de omăt imaculat.
Şi-n adăpostul mic, scobit în gheaţă,
Am arde-un foc de spirt denaturat.
Din larga-mpărăţie de zăpadă,
S-ar aduna fantasticul norod
Al nopţilor polare, să ne vadă:
Urşi albi, de vată foce mari, de glod…
Iar când natura-n soare nou învie
Şi când văzduhul nu mai e opac,
Într-un bazin de sticlă argintie
Ar licări oglinda unui lac. Acolo-n apa-i calmă şi albastră
M-aş duce-n zori de ziuă să mă scald
Şi cât ar fi de frig, iubirea noastră
M-ar face să-mi închipui că mi-i cald!" (Vis Alb)

Debutând în „Viaţa românească”, în 1912, Cazimir s-a simţit mai apropiată de tradiţiile poeziei româneşti decât de eforturile modernizatoare ale scriitorilor dintre cele două războaie mondiale. Versurile ei sunt dominate de atmosfera patriarhală a aşezărilor rustice sau a târgurilor provinciale, pe care a cunoscut-o în anii copilăriei. Într-o poezie intitulată Pelerinaj sentimental, îşi aminteşte de casa cu cerdac, de „iatacul cald şi bun” în care mirosea a gutui şi a tutun, de scrinul vechi de nuc din care răzbătea un parfum de levănţică, de „divanul înflorat cu roze” şi de rourusca atârnată de uluci. A scris numeroase pasteluri, evocând livezile cu prisăci, podgoriile, finul proaspăt cosit, cântecul greierilor etc. Peisajele sunt de obicei interiorizate, exprimând sentimente minore, trăiri simple şi discrete. Beatitudinea naturistă alternează cu tristeţea provocată, de cele mai multe ori, de amintirea unei iubiri trecute sau de singurătate.

"Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sătbătoare…

Zumzet viu prin zarzări. Oare
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?…

Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!" (Pentru Tine, Primăvară)

Volumul Baba Iarna intră-n sat (1954) cuprinde versuri pentru copii. Circumstanţele istorice de după al doilea război mondial deturnează şi creaţia poetei. Elegiacă şi sentimentală până acum, ea devine deodată energică, răspicată, rostită parcă de o voce îngroşată. Cuprinsă în câteva volume, proza aceasta se remarcă prin relatarea unor evenimente ieşite din comun, chiar senzaţionale. Subiectele povestirilor din volumul Din întuneric. Fapte şi întâmplări adevărate (Din carnetul unei doctorese) (1928) sunt legate de crime, sinucideri, adultere. Detaliile realiste nu lipsesc, dar accentul nu cade niciodată pe ele. Reuşite sunt portretele caricaturale ale unor funcţionari de stat, ca judecătorul afemeiat din povestirea O confruntare sau subchirurgul misogin din Vinovata.

"E-atâta primăvară-n noi, iubite!
Şi-n toţi fiorii care tremură-n natură,
Şi-n zâmbetul ce-ţi flutură pe gură
Se-mbrăţişează visurile noastre tăinuite…

Ridica-ţi ochii… în adânca strălucire
A-ncremenit o horhotă de nor subţire
Şi-acum îşi mistuie-n albastru forma fină
Şi nu rămâne-n marea de lumină
Decât un punct ce-n aer se ridică –
Săgetătorul zbor de rândunică.

În iarba crudă-şi joacă umbrele subţiri
Mlădiţe verzi şi lungi de trandafiri.
Pluteşte-n atmosfera liniştită
Parfumul vag de floare nenflorită –
Că liliecii îşi ridică-n soare
Boboci mărunti, ciorchine zâmbitoare,
Iar din corole albe şi fragile
Se-nalţă, greu, parfumul de zabile.

Mi-e sufletul împrăştiat în toată firea…
Sub ochii umezi care-mi caută privirea,
Se-mbată ca o floare pe tulpină
De rouă, de parfum şi de lumină. " (Martie)

În prozele din Grădina cu amintiri şi alte schiţe (1929) şi în fragmentele de roman intitulate În târguşorul dintre vii… (1939) sunt relatate întâmplări captivante, legate toate de sentimentul iubirii. A murit Luchi… (1942) este o carte despre copilărie, despre candorile, naivităţile şi farmecul acestei vârste. Luchi este o fetiţă care-şi petrece primii ani ai vieţii într-o atmosferă patriarhală, savurând toate bucuriile unei existenţe tihnite. Prima zi de şcoală coincide cu sfârşitul acestei inconştiente fericiri. Prietenii mei scriitori… (1960) cuprinde amintiri despre George Topârceanu, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati şi Garabet Ibrăileanu, scrise într-o tonalitate lirică, cu un real talent portretistic.

"Ţipă gâştele şi zboară,
Zboară penele-n poiană…
-Ce-o fi asta, surioară?
-Ia, o vulpe năzdravană:

Cum stătea-n tufiş la pândă,
Costelivă şi flămândă,
S-a gândit că pentru masă
N-ar strica o gâscă grasă…

Unde-s mulţi, puterea creşte…

-Să poftească-aici, urâta!…
Şi-au sărit ma mare dragul-
Catincuţa mea cu bâta,
Ilenuţa cu ciomagul.

Căţeluşii sar şi ei
Vulpea s-a grăbit, neroada,
De era să-şi lase coada
Între colţii lui Grivei!

…În poiană pasc la soare
Şapte gâşte, trei mioare,
Şi e linişte-n dumbravă,
Asta zic şi eu ispravă!…" (Cumătra vulpe)

Opera literară
Lumini şi umbre, Iaşi, 1923;
Unchiul din America, Iaşi, 1924;
Fluturi de noapte, Bucureşti, 1926;
Din întuneric. Fapte şi întâmplări adevărate (Din carnetul unei doctorese), Bucureşti, 1928 (ediţia II, 1956);
Grădina cu amintiri şi alte schiţe, Bucureşti, 1929;
Licurici. Cronici fanteziste şi umoristice, Bucureşti, 1930;
Cântec de comoară, Bucureşti, 1931;
Jucării, Bucureşti, 1938;
Poezii, Bucureşti, 1939;
În târguşorul dintre vii…, Bucureşti, 1939;
A murit Luchi, Bucureşti, 1942 (ediţia II, 1966);
Catinca şi Catiuşa, două fete din vecini, Bucureşti, 1948;
Stăpânul lumii, Bucureşti, 1948;
Alb şi negru, Bucureşti, 1949;
Baba Iarna intră-n sat, Bucureşti, 1954 (alte ediţii: 1972, 1985);
Albumul cu poze, Bucureşti, 1957;
Versuri, prefaţă de Constantin Ciopraga, Bucureşti, 1957;
Poezii, Bucureşti, 1959;
Prietenii mei scriitori…, Bucureşti, 1960;
Partidului de ziua lui, Bucureşti, 1961;
Poezii (1923-1963), prefaţă de Constantin Ciopraga, Bucureşti, 1964;
Cele mai frumoase poezii, cuvânt înainte de Constantin Ciopraga, Bucureşti, 1965;
Scrieri în prozei, I-II, studiu introductiv de Constantin Ciopraga, Iaşi, 1971-1972;
Inscripţii pe marginea anilor, ediţie îngrijită şi prefaţă de George Sanda, Iaşi, 1973;
Scrieri despre teatru, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de George Sanda, Iaşi, 1978.

Traduceri
M. Bulatov, Gâşte călătoare, Bucureşti, 1948;
K.D. Uşinski, Baba iarna face pozne, în colaborare cu E. Vinea, Bucureşti, 1948;
A.I. Kuprin, Sulamita, Bucureşti, 1948;
Maxim Gorki, Întreprinderile Artamonov, în colaborare cu M. Baras, Bucureşti, 1949;
L. Kassil, Sub semnul lui Marte, în colaborare cu Xenia Stroe, Bucureşti, 1949;
S. Marşak, Puişorii în cuşcă, în colaborare cu A. Ivanovski, Oradea, 1949;
Vera Panova, Tovarăşi de drum, Bucureşti, 1948 (ediţia II, 1949);
M. Bubennov, Mesteacănul alb, I-II, în colaborare cu E. Vinea, Bucureşti, 1949-1954;
M. Auezov, Abai, în colaborare cu A. Ivanovski, Bucureşti, 1950;
K.A. Fedin, O vară neobişnuită, în colaborare cu Tatiana Berindei, Bucureşti, 1950; Primele bucurii, în colaborare cu Tatiana Berindei, Bucureşti, 1951;
Galina Nikolaeva, Secerişul, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1951;
M. Slonimski, Inginerii, în colaborare cu St. Siclodi, Bucureşti, 1951;
V.P. Kataev, Pentru puterea sovietelor, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1954;
A.N. Tolstoi, Calvarul, în colaborare cu Gheorghe Stere, Bucureşti, 1954;
A.P. Gaidar, Opere, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1955; Timur şi băieţii lui, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1955;
Galina Nikolaeva, Povestea Nastei Kovşova, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1955;
A.P. Gaidar, Poveste despre secretul militar, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1956; Ceaşca albastră, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1956; Ciule şi Ghek, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1956;
S. Mihalkov, Unchiul Stiopa, Bucureşti, 1956;
M. Postupalskaia, Aur curat, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1956;
K.A. Fedin, Opere, VI Sanatoriul Arktur, în colaborare cu Izabella Dumbravă (ediţie nouă, 1964); Primele bucurii, în colaborare cu Tatiana Berindei, Bucureşti, 1957;
L. Leonov, Lăcustele, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1957;
A. Conan Doyle, O lume dispărută, în colaborare cu Rodica Nenciulescu, Bucureşti, 1958;
A.P. Cehov, Opere, VI-VII, XII, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1957-1958, 1963;
V.G. Korolenko, Povestea unui contemporan, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1958 (ediţia II, 1970);
V.P. Kataev, Livada din stepă, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1959;
A.P. Gaidar, Şcoala, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1960; Piatra cea fierbinte, în colaborare cu N. Gumă, Bucureşti, 1961;
Guy de Maupassant, O viaţă, Bucureşti, 1961 (ediţia II, 1970); Opere, în colaborare cu R. Malcoci şi Lucia Demetrius, Bucureşti, 1966;
R. Nemcova, Vârtelniţa de aur, în colaborare cu Livia Storescu şi Traian Ionescu-Nişcov, Bucureşti, 1967;
A.N. Tolstoi, Calvarul, I-III, în colaborare cu Gh. Constantin Stere, Bucureşti, 1967.

"Influenţată uşor de G. Topârceanu, dar mai nestânjenit lirică, poezia Otiliei Cazimir are înrudiri cu sentimentalismul lui Demostene Botez, cu beţia de arome a lui Pillat, cu orgia de flori a simboliştilor. Nota particulară a poetei este însă o mare prospeţime de impresii în perceperea înfloririi şi dezagregării materiei. Sosirea lemnelor de la pădure deşteaptă senzaţia esenţelor:

În mers greoi şi clătinat,
Căruţele cu lemne mi-au adus
Din codrii Bârnovei, de sus,
Şi în ograda mea au descărcat
Mireasmă proaspătă şi tare de pădure.

Melcul putred găsit sub frunze e prilej de meditaţie aproape tactilă asupra misterului creaţiei:

Contemplu
O tufă de scaieţi…
Prin ierburile crude,
Sub cerul fără fund,
S-aude
Un bâzâit profund.
Şi până la amiază
Pământul încropit
Vibrează
Adânc şi liniştit.
Azi am găsit sub frunzele uscate
O galbenă căsuţă de culbec,
Uşoară, cu lăuntrul alb şi sec,
Pe care nimeni n-o mai poartă-n spate.
Făptura care-a stăpânit în altă vară
Spiralele de calcar răsucit,
Spre toamnă, singură, s-a oblonit
Şi-n adăpostul ei s-a strâns, să moară…
Un melc cu trupul cenuşiu de gelatină
Şi-a dus o vară-ntreagă prin grădină
Viaţa lui obscură şi timidă.
Şi împotriva cerului ostil
Avea căsuţa asta translucidă, —
Atâta de subţire şi de fină
C-ar fi strivit-o-n palme un copil.

Aproape totul, casa copilăriei, vremea bunicilor, e reconstituit cu mijloace olfactive. Odaia iubirii e miros de gutui şi mere, iatacul bunicului iz de gutui şi tutun:

Aş aştepta să iasă din scrinul vechi de nuc
Feliile de pâine cu dulceaţă
Şi vrafurile cărţilor cu poze
În care-aş regăsi, subt scoarţe moi de piele,
Poveştile copilăriei mele.
Şi pe divanul cu cretonul înflorit cu roze,
Aş adormi-n iatacul cald şi bun,
În miros de gutui şi de tutun…

Oglinzile sunt senzaţie rece de apă stătătoare, cerdacul, un lemn viu ca un corp de vioară, sonor de greieri:

— Cerdac sonor, aici, în viţa ta,
Întârziam în fiecare sară
Şi lemnul vechi subt paşii mei vibra
Cu rezonanţe calde de vioară.
Subt treapta ce se clătina, plecată,
318 George Călinescu
Cânta strident un greier într-o vară
(Un sfredel într-o scândură uscată…)
Şi sus, prin crengile de nuc, se rătăcea
În fiecare sară altă stea." - Istoria Literaturii Române, G Călinescu

Moare la 8 iunie 1967, Iaşi

"Rămâi!…

Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintâi…

-Tu ştii că, dacă pleci, mi-e frică.
Aş vrea să-mi spuie cineva pe nume…
Mă simt aşa de singură şi mică
De parcă numai noi am fi pe lume.

Prin geamul aburit şi transparent,
Se uita-afară florile din glastre
Cu gâtu-ntins spre soarele absent.
Se-ntunecă. Şi focul prin unghere
Învălmăşeşte pâlpâiri albastre
Cu umbre nestatornice şi moi.

- Ascultă… oare ce s-aude?…

- Cu haina ruptă, plină de noroi,
Cu plete ude,
Se uită Toamna în odaie
Şi bate-n geam cu degete de ploaie.

I-e frig. Şi a simţit de-afară,

Ca-n suflete-am păstrat un colţ de vară…

Oglinda a cuprins odaia toată
În apa-i plumburie şi-ngheţată.

- Rămâi!…

Afară ninge cu petale
De micşunele artificiale,
Şi nu mai trece nimenea pe stradă…

Din mâna mea întinsă las să cadă
Risipa albă-a gândurilor tale.
Şi ne-om privi, cand tu vei fi tăcut,
Surprinşi că încă ne iubim că la-nceput." (Interior)

Surse:
Istoria Literaturii Române, G Călinescu, ed Litera, 1997
crispedia.ro
versuri-si-creatii.ro

Tags : ,

Maria D (Marie McF)

"Întorci capul şi priveşti la o decadă ce-ţi stă întipărită pe-un zâmbet plăcut - roman fără cuvinte ci doar plin cu garderoba unor sentimente consumate de un ruj roşu aprins !"

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *