Școala românească gândită și organizată de cel mai ilustru ministru al învățământului românesc, Spiru Haret

Posted On March 5, 2014 By In Interviuri With 5018 Views

Diversitatea disciplinelor de specialitate

Școala românească gândită și organizată de cel mai ilustru ministru al învățământului românesc, Spiru HaretDumitru Anghel: - Față de diversitatea disciplinelor de cultură generală indicate de Spiru Haret pentru învățământul comercial, mă întreb, pe bună dreptate, cum și în ce condiții mai puteau să fie prevăzute în programa școlară și disciplinele de strictă specialitate? Ar fi interesant să aflu care erau aceste discipline și în ce condiții se cereau predate pe fundalul disciplinelor de cultură generală…

Gheorghe Gorincu: - Pentru a răspunde la această provocare, o să încep cu o mică paranteză. În anii ‘40 din secolul trecut, se mai păstrau preceptele învățământului românesc gândit și organizat de Spiru Haret. Se păstrau prevederile Legii Învățământului din anul 1898, când a fost stabilit, pentru prima dată, tipul de liceu teoretic cu clase reale și clasice, învățământ cu o durată de opt ani, finalizat cu examenul de bacalaureat.

D.A.: - Cum a fost privită această reformă a învățământului teoretic românesc peste hotare?

G.G.: - Este bună întrebarea, aceasta deoarece imediat după aplicarea reformei în cauză, ziarele vremii, atât din țară, dar mai ales din străinătate, aveau să comenteze deosebit de elogios, în principal motivația subliniată de Spiru Haret, potrivit căreia, pentru acea perioadă, era necesară o astfel de reformă.

D.A.: - Care a fost urmarea și care au fost rezultatele acestor comentarii de presă?

G.G.: - Nu după mult timp, tipul de învățământ teoretic gândit și organizat de Spiru Haret a fost adoptat de către Franța, Austria și Italia.

D.A.: - Să înțeleg că reforma învățământului teoretic a netezit oarecum drumul și pentru reformarea altor profile de învățământ românesc…

G.G.: - Da, un an mai târziu, respectiv în 1899, o altă lege a învățământului indica încă trei categorii de școli care să răspundă cerințelor economiei românești specifice perioadei: comercial, agricol și de meserii. Diversitatea disciplinelor de specialitate

O să mă refer la învățământul comercial. Acesta era axat pe trei trepte: învățământ elementar, cu absolvenți de patru clase primare, curs inferior, cu un program de patru clase de liceu comercial, încheiat cu un examen de capacitate, și cursul superior, începând cu clasa a cincea și terminând cu clasa a opta, curs rezervat numai elevilor care promovau examenul de capacitate. Întregul sistem de învățământ comercial se încheia cu bacalaureatul, examen care le asigura absolvenților să candideze pentru a fi admiși la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale de la București. Pe aceste baze și în aceste condiții, în programele de învățământ pentru Liceul Comercial se aflau, în afară de disciplinele de cultură generală, despre care am mai vorbit, și un număr de circa opt discipline de strictă specialitate prevăzute în programa de învățământ în trepte și pe ani de studii, pentru a se asigura asimilarea acestora de către elevi în cele mai bune condiții.

Astfel, planul de învățământ pentru cursul inferior cuprindea: în clasa întâi – studiul comerțului; în clasa a doua – corespondența comercială; în clasele a doua și a treia – contabilitatea în partidă dublă; iar în clasa a patra – disciplina birou comercial, în cadrul căreia se concepeau monografii contabile ale întreprinderilor comerciale care se cereau îndrumate și, respectiv, apreciate, cu note de către profesorii de specialitate, atât cu privire la conținut cât și la scrisul caligrafic.

La cursul superior, în planul de învățământ, erau prevăzute obiectele: contabilitate comercială, bancară și de asigurări - în clasele a cincea, a șasea și a șaptea; iar în clasa a opta – disciplina birou comercial, cu unele monografii contabile ale activităților comerciale, bancare și de asigurări; în același sistem de îndrumare și notare ca în cazul cursului inferior, cu unele cerințe specifice profilului cursului superior. În clasa a cincea și a șasea se preda economia politică; stenodactilografia - în clasele a cincea, a șasea și a șaptea; statistica - în clasele a șaptea și a opta; finanțele - în clasa a opta.

D.A.: - Existau în acea perioadă și indicații privind practica în producție?

G.G.: - Da, instruirea practică era prevăzută în programa de învățământ, diferențiat pentru cursul inferior, față de cel superior, atât pentru băieți cât și pentru fete. Astfel, la cursul inferior, elevii din clasa a patra efectuau practica numai în cadrul magazinelor comerciale, zilnic, de luni și până vineri după- amiază, iar sâmbăta – ziua întreagă. Elevele din aceeași clasă (a patra), în locul practicii în magazinele comerciale, efectuau aplicații de natură practică în cadrul școlii, sub îndrumarea profesorilor de specialitate, zilnic, după amiază, cum au fost: patru ore pentru obiectul studiul comerțului, patru ore pentru

corespondența comercială și patru ore pentru stenodactilografie, de luni și până vineri, iar sâmbăta patru ore de aplicații practice, de gospodărie și lucru manual.

Diversitatea disciplinelor de specialitateLa cursul superior, elevii din clasa a opta făceau practică în cadrul întreprinderilor comerciale, industriale sau instituțiilor cu profil economic, un număr de patru ore, numai dimineața, iar după-amiaza patru ore de învățământ teoretic. Profesorii de specialitate aveau obligația să îndrume și să controleze felul cum se desfășura instruirea practică, acordând o notă trimestrială consemnată în catalogul clasei la rubrica instruirea practică. Media celor trei note (pentru cele trei trimestre), dacă era mai mică decât cinci, elevul era declarat repetent.

Tot în sprijinul reformei învățământului românesc, în cursul anului 1902, printr-o nouă lege, a fost introdus în programa tuturor instituțiilor școlare, muzica, obiect de studiu la toate profilele de învățământ. Nu întâmplător, unii absolvenți ai învățământului comercial au avut și preocupări pentru muzică. Astfel de cazuri au fost și la Brăila: compozitorul George Grigoriu, dirijorii Petrișor Beșchea și Andrei Heinl au fost elevi ai învățământului comercial.

Acestea erau principalele prevederi ale programei de învățământ după gândirea lui Spiru Haret, cu scopul de a se asigura în permanență legarea învățământului de cerințele economiei românești, gândire pusă în practică de către o serie de personalități ale neamului românesc, care a condus la prosperarea României în perioada 1933-1938 la cele mai înalte culmi, leul românesc devenind, în această perioadă, monedă de schimb internațională.

Despre ce se va întâmpla cu învățământul comercial și apoi economic după anul 1948, odată cu reforma învățământului după modelul sovietic, în episoadele următoare.

 - va urma -

Tags : , ,

One Response

  1. Din pacate s-au pierdut scolile profesionale si se uita ca meseria este bratara de aur, acuma non valorile sunt alternative prin programe de tot rasul. Invatamantul este un experiment incompetent si nu doar invatamantul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *