1

Posted On March 27, 2014 By In Interviuri With 5371 Views

Peter, prietenul copilăriei mele (4)

Peter, prietenul copilăriei mele (4)Pe acest Peter mi-l amintesc și datorită unei întâmplări dramatice, când a luat foc conacul de la Mănăstioara, iar grija lui a fost să mă salveze pe mine și biblioteca unchiului meu. Bona mi-a povestit mai apoi că Peter m-a înșfăcat pe când dormeam, m-a așezat pe fânul proaspăt din coșarul grajdului, iar eu am rămas de atunci cu imagini olfactive de fân proaspăt cosit și de parfum de romanță cântată de Mia Braia sau de Ioana Radu.

Conacul a fost refăcut după incendiu cu o însemnată contribuție din partea lui Peter, care își “plătea” bursa de sprijin la școala de felceri veterinari. În prezența lui Peter, în anul 1930, am asistat la unele evenimente mult mai deosebite.

În toamna anului 1930 mă aflam împreună cu Peter, moment în care, în curtea conacului a apărut un automobil, vehicul văzut pentru prima dată atât de către copilul Georgel, de către Peter, cât și de către locuitorii satului, atrași de zgomotul produs pe ulițele prăfuite de acest musafir neanunțat. Era unul dintre puținele automobile care circulau în anul 1930 la Fălticeni, capitala fostului județ Baia. Ce a urmat?

Din automobil au coborât trei reprezentanți ai unor instituții publice din Fălticeni, veniți special la Mănăstioara pentru a se aplica un sechestru asigurator pe terenurile și conacul moșiei Mănăstioara.

În primul moment s-a crezut, de către cei prezenți, că ar fi vorba despre o eroare. Cum adică sechestru asigurator? – se întrebau mai ales locuitorii satului, aflați în curtea conacului…

Explicația a fost simplă: unchiul Tudoran a girat, cu mult timp în urmă, un împrumut obținut de către politicianul Tolea (despre care am mai vorbit în episoadele anterioare), împrumut care, din cauza crizei mondiale din acea perioadă, nu a mai fost rambursat. Cel ce a girat împrumutul a rămas bun de plată.

Sechestrul asigurator era real și în aceste condiții criza din perioada 1929-1933 l-a adus pe unchiul meu în stare de faliment!

Astfel, Familia Tudoran, împreună cu Georgel, însoțiți în unele cazuri de Peter, au fost nevoiți să se mute cu chirie într-un apartament din Fălticeni, beneficiind de unele venituri modeste de la Casa Monopolurilor de Stat din acea perioadă, unde unchiul era acționar.

Revenind la Fălticeni, după perioada petrecută la Mănăstioara, îmi amintesc despre insistența unchiului Tudoran de a mi se explica despre istoria fostului județ Baia cu capitala la Fălticeni. Insistența era “oarecum” justificată deoarece constituia unul dintre județele din acea perioadă care avea la granițele sale unele obiective istorice; la granița de răsărit – Bunești – mai exista clădirea vamei din perioada în care imperiul austro-ungar a ocupat nordul Moldovei numit Bucovina; la vest, la Ruginoasa, azi în județul Iași, exista și există și în prezent castelul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, construit în stil neolitic în anul 1804.

Desigur, aceste cunoștințe au fost deosebite pentru copilul care, la vârsta de 4 ani, citea ziarele vremii…

Mai mult decât atât, în acea perioadă l-am însoțit pe unchiul în deplasările sale în județ, deplasări în cadrul cărora am cunoscut pe teren tot ce avea mai valoros fostul județ Baia.

Încă din acea perioadă am cunoscut Dumbrava Buciumenilor (azi Dumbrava Minunată), iazul șomuz (azi Nada Florilor) și Băncuța – o grădină amenajată în trepte care oferea scriitorilor și altor personalități fălticenene ocazia unică să admire, la orizont, împărăția apelor șomuzului de atunci și culmile munților Stânișoarei, cu o altitudine maximă de 1530 metri.

Tot în această perioadă am fost implicat și în unele activități artistice și culturale. Criza economică din anii ‘29-’33 ai secolului trecut, cu efectele ei devastatoare, n-a influențat negativ evoluția copilului Georgel, pentru că la cei cinci ani ai mei recitam celebra “Doină” a lui Mihai Eminescu pe scena Casei de Cultură a Federației Cooperativelor de Consum din Fălticeni, iar în săptămânile următoare, susțineam în aplauzele spectatorilor o mică scenetă de teatru politic, împreună cu două fetițe, după un scenariu conceput de unchiul Gheorghe Tudoran.

S-ar putea crede că interpretarea scenetei despre care am vorbit a fost un început pentru viitoarea activitate scenică desfășurată atât în anii de liceu cât și după, confirmându-se, în felul acesta, gena ereditară moștenită de Georgel de la Grigore Vasiliu Birlic.

Tags : ,

One Response

  1. Citesc cu placere fragmentele unei copilarii cu iz interbelic. Am semn de lectura pentru aceste episoade. Cu stima!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *