1

Posted On March 29, 2014 By In Interviuri With 6942 Views

Grigorie Vasiliu Birlic la Fălticeni, Cernăuți și București (5)

1Grigore Vasiliu, adăugându-i-se mai târziu cognomenul Birlic, și-a trăit copilăria la Fălticeni. Născut în anul 1905 era partenerul de joacă “de-a teatrul” în compania verilor și verișoarelor din Fălticeni, printre care și Viluca, de aceeași vârstă, mama de mai târziu a copilului Georgel.

Pe Grigoriță, cum era alintat de către rudele din Fălticeni în această nevinovată activitate teatrală, l-am cunoscut în anul 1929 când aveam patru ani, cu ocazia unei vizite pe care a întreprins-o, împreună cu alți tineri, la Mănăstioara. Din discuțiile purtate cu această ocazie, copilul Georgel a reținut că Grigoriță, cum era cunoscut în familie, și-a continuat preocupările teatrale la Cernăiți. A făcut figurație la Teatrul Național din Cernăuți. A fost și distribuit în rolul lui Dandanache din piesa “O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, precum și în piesa “Amanetul” de Holberg, piesă pusă în scenă de Victor Ion Popa, fiind subvenționat bănește de către familia din Fălticeni.

Părinții lui Grigoriță erau cunoscuți la Fălticeni, în perioada copilăriei mele, ca având în proprietate un magazin de coloniale, cu unele afaceri până în Orientul Apropiat. În aceste condiții, în familia Vasiliu au văzut lumina zilei cinci copii – trei fete și doi băieți: Elena, Maria și Jenica; Vasile și Grigore Vasiliu.

Veniturile magazinului au permis familiei Vasiliu să suporte taxele și cheltuielile legate de întreținerea la studii a celor cinci copii, ba, ceva mai mult, s-a decis în familie ca fiecare dintre aceștia, la vârste potrivite, să studieze, pe cât posibil, în străinătate, cum era moda în acea perioadă.

La început, decizia s-a dovedit acceptabilă. Cu timpul, taxele și cheltuielile de întreținere fiind din ce în ce mai mari, în plus, banii de buzunar, obținuți cu sau fără voia părinților, de către studenții veniți în vacanțe la Fălticeni și culminând cu efectele dezastruoase ale crizei din perioada 1929- 1933, au concurat la declararea în stare de faliment a magazinului de coloniale din Fălticeni.

Îmi amintesc că fostul proprietar al magazinului a ajuns vânzător de zarzavat în piața orașului, Vasile Vasiliu (căruia i s-a adăugat mai târziu cognomenul Falti, probabil de la localitatea Fălticeni) și-a continuat vocația de artist plastic la București; Elena (Nuți cum era apelată în familie), căsătorită Păpușanu, a ocupat o funcție importantă la o bancă din București; Jenica s-a căsătorit la București cu scriitorul fălticenean Mihail Șerban, rudă apropiată cu Mihail Sadoveanu; Mara, mezina familiei, a rămas la Fălticeni alături de mama sa, Samaranda Vasiliu, căsătorindu-se mai târziu cu un aviator; iar Grigoriță care, la acea dată, avea 24 de ani, concomitent cu Facultatea de Drept, și-a continuat vocația, făcând figurație la Teatrul Național din Cernăuți fără prea mult succes, dar cu toate acestea a ajuns Artist al Poporului.

Da, însă cu unele momente și activități neprevăzute. Întâmplător, dramaturgul Tudor Mușatescu, împreună cu regizorul Sică Alexandrescu, a adaptat o piesă comică scrisă de vienezii Arnold și Bach, cu acțiunea localizată în nordul Moldovei, în cadrul căreia eroul principal era preconizat a fi un modest funcționar, Costache Perjoiu, zis Birlic, din partea locului. Tot în acea perioadă și-a făcut apariția și un impresar evreu din București care s-a angajat să pună în scenă pentru bucureșteni o comedie cu o acțiune petrecută undeva în Moldova și în dulcele grai moldovenesc.

După multe căutări în unele localități din Moldova, impresarul în cauză l-a descoperit pe Grigore Vasiliu la Fălticeni fără studii de specialitate. Se cunoștea la Fălticeni că pentru admiterea la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți Grigore Vasiliu a trecut prin cel puțin șapte tentative nereușite, fiind respins din cauza unei defecțiuni de vorbire. Cu toate acestea, acel impresar, după primele repetiții, avându-l în rolul principal pe Grigore Vasiliu, a întreprins o vastă reclamă atât în București, cât și în provincie, folosindu-se de un număr impresionant de “fluturași”, în termeni teatrali, pe care scria intempestiv: “Veniți să-l vedeți pe Birlic”

În urma acestei reclame agresive, atât impresarul cât și alți investitori din București, probabil tot evrei, au obținut veniturile pe care le anticipau, iar protagonistul din Fălticeni a devenit mai târziu Grigore Vasiliu Birlic, artist al poporului. Și totuși, până la urmă și-a văzut visul împlinit, acela de a fi admis la Conservator.

În anul 1933, la vârsta de 28 de ani, Grigore Vasiliu Birlic avea calitatea de student la Conservatorul din Cernăuți și apoi a fost adus la București de regizorul Aurel Maican, jucând timp de aproape un deceniu pe scenele diverselor companii locale unele piese regizate de Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu, fiind și director și chiar patron al unora dintre companiile teatrale, printre care mai târziu, director al Teatrului Colorado, până în anul 1947 când a fost preluat de Teatrul Național din București.

A revenit la Fălticeni cam prin anul 1967 când automobilul cu șofer la scară atribuit artistului poporului Grigore Vasiliu Birlic a poposit în Fălticeni, împreună cu o tânără. A fost găzduit de către Mihai Monacu, unul dintre verii săi, altădată tovarăși de joacă și de scăldat și pescuit în iazul orașului, cu numele de mai târziu Nada Florilor…

Am reținut că Grigoriță era însoțit de o tânără. S-a crezut inițial că tânăra care-l însoțea era secretara artistului poporului, Grigore Vasiliu, dar era chiar soția sa. A cunoscut-o la Craiova, unde aceasta funcționa ca actriță la teatrul din localitate. S-au plăcut și s-au căsătorit în ciuda diferenței de vârstă de circa 30 de ani… Ce a urmat?

Întoarcerea lui Grigoriță cu o tânără soție nu a fost pe placul rudelor, mai ales că venirea acestuia pe plaiurile natale avea la bază un angajament de familie și anume să transporte la București osemintele mamei sale Smaranda Vasiliu, născută Monacu, pentru a fi reînhumată alături de soțul său, decedat în capitală. De reținut ar mai fi că după decesul celui care a fost Grigore Vasiliu Birlic, în anul 1970, tânăra soție a înstrăinat moștenirea și a părăsit țara stabilindu-se undeva în Germania…

Despre activitatea Artistului Poporului Grigore Vasiliu Birlic în perioada 1933-1970 voi aduce amănunte și în paginile următoare.

Tags : ,

2 Responses

  1. Like, like! Imi place seria voastra

  2. In sfarsit, demult cautam sa aflu cate ceva despre viata marelui actor Grigorie Vasiliu Birlic. Nu gasesti nicaieri nimic, zici ca nici n-a fost. Ma abtin sa-mi arat indignarea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *