Să ne cinstim românii – episodul 140  Ioan Massoff

Posted On June 27, 2014 By In Mari români With 721 Views

Să ne cinstim românii – episodul 131: Ioan Massoff

* Ioan Massoff, teatrolog și prozator român

Să ne cinstim românii – episodul 140  Ioan Massoff

Ioan Massoff s-a născut la 4 iunie 1904, București. Este fiul Rachellei (născută Adania) şi al lui Henry Massoff, mic industriaş. Învaţă mai întâi „carte nemţească" la un institut particular catolic şi va urma şi absolvi, la insistenţa tatălui său, Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, audiind în paralel cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti.

Atras de teatru încă de pe băncile şcolii, a intrat din studenţie ca redactor la „Rampa", unde a şi debutat în 1924, cu un interviu luat lui N. Iorga, funcţionând aici până în 1938. A mai colaborat la „Adevărul literar şi artistic" – interviurile şi reportajele publicate în această revistă şi în „Rampa" le va aduna în cartea Despre ei şi despre alţii… (1973) - la „Jurnalul literar", „Teatrul" etc. A folosit pseudonimele Radu Mina, Fosam şi Osric. În calitate de secretar al Teatrului Naţional din Bucureşti (1934-1964), de mai multe ori inspector general (delegat) al teatrelor, consilier în Ministerul Artelor (1946), Massoff s-a aflat întreaga viaţă în miezul vieţii teatrale.

Debutul editorial al lui Massoff îl constituie însemnările de călătorie din Londra 1933 (1934), în care curiozitatea jurna­listului este atrasă, în mod firesc, de specificul englezesc, relatat uneori cu umor, cu preocupare vădită pentru alteritate. Va urma un roman, de fapt o scriere despre moravurile din mediul teatral interbelic, Fard… (1935), fără adâncime psihologică, unde apar destul de transparent, pe fundalul dramei conjugale şi existenţiale a unei tinere familii de actori, şi figuri reale din lumea scenei.

Ca biograf, Massoff s-a oprit asupra personalităţii unor actori – Matei Millo şi timpul său (1939), Viaţa lui Tănase (1947), Viaţa lui Tony Bulandra (1949), Petre Liciu şi vremea lui (1971), Ion Iancovescu sau Neliniştea unui actor (1979) – şi interpreţi lirici de seamă – Tenorul Ion Băjenaru şi vremea lui (1970), Glorioasa existenţă a tenorului Gabriel Gabrielescu (1974). Evocările sunt susţinute de apelul la document, rememorare şi chiar de anecdotică, evitându-se, în general, romanţarea.

Vastă panoramă a fenomenului teatral de pe tot cuprinsul ţării, de la începuturi până în 1950, Teatrul românesc (I-VIII, 1961-1981), opera principală a lui Massoff, adună o bogată informaţie referitoare nu numai la arta spectacolului (teatral şi liric-muzical), ci şi la autori, repertoriu, interpreţi, locaţii, instituţii, evenimente şi la tot ce ţine de culisele activităţii scenice. S-a remarcat „fervoarea cronicărească" (Ileana Berlogea) cu care exegetul înregistrează toate documentele, cu mare grijă pentru relatarea exactă a faptelor, cu numeroase şi preţioase digresiuni şi extensiuni ce colorează textul, altminteri prea dens, pe alocuri fastidios prin înşiruirea de titluri şi nume de autori şi interpreţi ai repertoriilor din toate stagiunile.

Organizată diacronic, în succesiunea strictă a evenimentelor, „privirea istorică" a lui Massoff se sprijină pe fapte selectate din presa vremii ori relatate uneori direct, prin intermediul citatului amplu, spre care afluează din toate direcţiile adaosuri, note suplimentare de subsol, paranteze, precum şi pe mărturii ale celor mai mult ori mai puţin implicaţi în viaţa teatrului, nu lipsite de anecdotic, în intenţia de reconstituire cât mai fidelă a atmosferei de epocă.

Dacă sub raportul frescei istorice infor­maţia este într-adevăr copleşitoare, s-ar spune „excepţională" (Mircea Mancaş), Massoff nu-şi propune însă nici un fel de sinteză ori ierarhizare a acesteia, după cum evită orice discuţie ori polemică în planul ideilor teoretice, mulţumindu-se exclusiv cu rolul de cronicar. „Oameni şi întâmplări", „portrete, mărturii, profiluri" ale unor personalităţi din teatru, literatură şi arte, configurate între anecdotică şi memorialistică, sunt consemnate în Actorul de la miezul nopţii (1974), precum şi în ultima sa carte, Între viaţă şi teatru (1985), cu un titlu simbolic pentru destinul asumat de Massoff, acela de biograf complet al vieţii teatrale (şi, tangenţial, culturale) româneşti.

Opera
Londra 1933, Bucureşti, 1934;
Fard…, Bucureşti, 1935;
Teatrul românesc acum o sută de ani (în colaborare cu G. Baiculescu), prefaţă de Paul I. Prodan, Bucureşti, 1935;
Amintirile din teatru ale lui Const. I. Nottara (în colaborare cu Tatiana Nottara), Bucureşti, 1936;
Istoria Teatrului Naţional din Bucureşti. 1877-1937, Bucureşti, 1937;
Davicion Bally – revoluţionarul de la '48, Bucureşti, 1938;
Matei Millo şi timpul său, Bucureşti, 1939;
Strădania a cinci generaţii. Monografia familiei Şaraga, Bucureşti, 1941;
Viaţa lui Tănase, Bucureşti, 1947;
Viaţa lui Tony Bulandra, Bucureşti, 1949;
Teatrul românesc. Privire istorică, I-VIII, Bucureşti, 1961-1981;
Constantin Tănase (în colaborare cu Radu Tănase), Bucureşti, 1964;
Eminescu şi teatrul, Bucureşti, 1964;
I.D. Ionescu de la „lunion", Bucureşti, 1965;
Maria Ventura (în colaborare cu Gh. Nenişor), prefaţă de J. Paul-Boncour, Bucureşti, 1966;
Tenorul Ion Băjenaru şi vremea lui, Bucureşti, 1970;
Petre Liciu şi vremea lui, Bucureşti, 1971;
Despre ei şi despre alţii…, Bucureşti, 1973;
Actorul de la miezul nopţii. Oameni şi întâmplări din lumea teatrului de altădată, Bucureşti, 1974;
Glorioasa existenţă a tenorului Gabriel Gabrielescu, Bucureşti, 1974;
Ion Iancovescu sau Neliniştea unui actor, Bucureşti, 1979;
Între viaţă şi teatru. Portrete, mărturii, profiluri, Bucureşti, 1985.

Traduceri
Boris Romaşov, Teatru, Bucureşti, 1952.

Moare la 27 aprilie 1985, Bucureşti

Surse:
jurnalul.ro
wikipedia
crispedia

Tags : ,

Maria D (Marie McF)

"Întorci capul şi priveşti la o decadă ce-ţi stă întipărită pe-un zâmbet plăcut - roman fără cuvinte ci doar plin cu garderoba unor sentimente consumate de un ruj roşu aprins !"

One Response

  1. Rubrica asta ingrijita si initiata de voi este masura calitatii muncii voastre, sa nu-i uitam pe cei care intr-adevar ne fac cinste. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *