Să ne cinstim românii – episodul 136 Nicolae Predescu

Posted On July 2, 2014 By In Mari români With 751 Views

Să ne cinstim românii – episodul 136: Nicolae Predescu

* Nicolae Predescu, prozator şi eseist

 

 

Nicolae Predescu s-a născut la 26 noiembrie 1834, Bucureşti. Strănepot al episcopului Filaret de Râmnic. Studii la „Sf. Sava”, apoi la Facultatea de Drept din Paris (1855-1859). Doctor în Drept (Paris, 1861). A fost consilier la înalta Curte de Casaţie. Iubitor de călătorii şi arte frumoase, a vizitat muzee celebre din Paris, Munchen, Dresda, Veneţia etc. A colaborat la „Resboiul”, „Trompeta Carpaţilor” etc. A publicat la Paris, în limba franceză, romanul Le Comte de Walneg (1862). Spre sfârşitul vieţii i-a apărut, la Bucureşti, un amplu volum de eseuri, Poeţi şi artişti (1900).

Romanul debutului, Le Comte de Walneg (1862), se înscrie în descendenţa prozei romantice franceze, anterioare celei balzaciene, şi rămâne, prin lumea evocată şi prin limbă, în afara literaturii române. Întors de la studii, Predescu se integrează mediului cultural şi literar românesc, neezitând chiar să condamne galomania răspândită printre contemporani. El abandonează şi beletristica (exceptând unele versuri inspirate din Războiul de Independenţă), în favoarea eseisticii, inspirate, se pare, de exemplul lui Alexandru Odobescu, de a cărui valoare rămâne, totuşi, departe. Mai întâi comentează opera unor mari pictori români contemporani: Theodor Aman şi Nicolae Grigorescu.

În ambele cazuri, realizează prezentări descriptive ale tablourilor, dar face şi observaţii de cunoscător asupra compoziţiei, mişcării, expresiei, coloritului etc., precum şi judecăţi de valoare vizând opere izolate sau totalitatea creaţiei autorilor, de a cărei dăinuire Predescu nu se îndoieşte. Studiile menţionate sunt reluate în volumul Poeţi şi artişti (1900), alături de altele, mai ample, consacrate poeziei lui Alecsandri, Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Ienăchiţă şi Iancu Văcărescu, scrise şi ele, desigur, anterior, date fiind semnele unei vădite desincronizări cu momentul literar 1900.

Bun cunoscător al operei poeţilor menţionaţi, de care s-a apropiat cu dragoste, Predescu ambiţionează prezentarea aproape exhaustivă a universului acesteia. În discursul critic predomină aspectul descriptiv, în dauna analizei şi aprecierii estetice, care nu lipsesc totuşi. Bogate cunoştinţe de literatură universală, din Antichitate până în secolul al XIX-lea, îi permit să practice un soi de comparatism, constând în simple asocieri ocazionate de o temă, un motiv, o specie, o imagine.

Asemenea asocieri literare, ca şi referirile la domeniul plasticii, al istoriei sau al actualităţii, îi prilejuiesc lui Predescu lungi digresiuni, uneori fără legătură cu subiectul. Nu lipsesc datele biografice sau consideraţiile de estetică şi teorie literară. Lucrarea a găsit puţine ecouri în epocă şi a fost uitată de urmaşi. Cei câţiva comentatori i-au subliniat mai degrabă valoarea documentară şi chiar literară, conferită de unele pasaje istorice sau memorialistice, în care limbajul, adesea anacronic, nu mai este supărător.

Opera 
Le Comte de Walneg, roman, Paris, 1862
Poeţi şi artişti, eseuri, Bucureşti, 1900
Păgânul şi creştina, Bucureşti, 1914

Sursa:
crispedia.ro
referate.ro

Tags : ,

Maria D (Marie McF)

"Întorci capul şi priveşti la o decadă ce-ţi stă întipărită pe-un zâmbet plăcut - roman fără cuvinte ci doar plin cu garderoba unor sentimente consumate de un ruj roşu aprins !"

2 Responses

  1. Big like… scrii rar dar cand o faci aduci surprize placute. Apreciere

  2. episodul 136…. este ceva arhiva dar si material pentru noi episoade avem … macar atat. Citia cu placere

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *