Să ne cinstim românii – episodul 156 Nicolae Grigorescu

Posted On August 7, 2014 By In Mari români With 780 Views

Să ne cinstim românii – episodul 156: Nicolae Grigorescu

* Nicolae Grigorescu, pictor român

Să ne cinstim românii – episodul 156 Nicolae Grigorescu

Nicolae Grigorescu s-a născut la 18 mai 1838, Pitaru, judeţul Dâmboviţa. Părinţii lui Grigorescu au fost ţărani săraci. După moartea tatălui, în 1843, se stabileşte la Bucureşti, unde intră ucenic la pictorul Chladek. La 12 ani, pentru a se întreţine, începe să picteze icoane. Admiratoare a tânărului pictor, Prinţesa Trubeztkoi îi comandă să picteze icoane pentru biserica din Băicoi, după care va picta icoane şi pentru mănăstirea Căldăruşani, bucurându-se de succes. În 1866 pictează la mănăstirea Zamfira şi 2 ani, 1858-1860, la mănăstirea Agapia, picturi murale apropiate ca stil de neoclasic. El aduce unele schimbări personale în maniera picturii tradiţionale religioase. Este preocupat să imprime feţelor sfinţilor mai multă căldură sufletească, să le exteriorizeze sentimente, şi să introducă în imagini scene libere inspirate din natura şi mediul înconjurător. Sub chipul proorocului Daniel pictează propriul său chip.

În 1861 mulţumită sprijinului oferit de Mihail Kogălniceanu, pleacă, cu o bursă de 5 ani, la Paris, unde se înscrie la Şcoala de Arte Frumoase, lucrând în atelierul lui Sebastian Cornu. În 1862 părăseşte Parisul şi atelierul lui Cornu, preferând Barbizonul pentru a picta după natură. Execută peisaje şi copii după Gericault. Revine în ţară în 1864, pentru a pleca apoi din nou la Paris, stabilindu-se la Barbizon şi pictând şi în pădurea de la Fontainbleau. La Barbizon se alătură pictorilor de peisaje, lui Millet, Corot, Rousseau, Monet, Sisley, D’Aubigny, Basille. Din această perioadă avem şi un veritabil document al său: Autoportretul, din 1868. Expune la Expoziţia Internaţională din Paris, în 1867. Continuă să lucreze la Barbizon şi Mariotte. La Barbizon, în L’Auberge Ganne, are trei lucrări, din care una în frescă îl reprezintă pe pictorul Ion Adreescu. Revine în ţară, în 1869, şi frecventează cercurile doctorului Davila şi Urechia.

În 1870 expune la „Expoziţia artiştilor în viaţă”, unde primeşte Medalia „Prima”. După ce va refuza să expună în 1872, va fi prezent, în 1873, cu 146 de lucrări. Pleacă apoi în Italia, vizitând Veneţia, Florenţa, Roma şi Neapole. Expune la Viena şi Constantinopole, iar în 1874 la Bucureşti, la „Expoziţia amicilor artelor”, după care, pleacă din nou la Paris, unde rămâne până în 1874. În 1877, expune la „Salonul din Paris”, apoi vine în ţară pentru a participa la Războiul pentru Independenţă, ca pictor ataşat pe lângă Statul Major. Între 1883 şi 1884 se află din nou în Franţa. În 1887 are un accident de vedere. Organizează o amplă expoziţie la Intim Club (1885), majoritatea lucrărilor fiind pictate în Bretania şi la Vitre.

În 1887 are o expoziţie în Sala Martinet, care se va bucura de un răsunător succes, ceea ce va însemna şi consacrarea lui definitivă. În 1889, participă la Expoziţia Internaţională de la Paris. Continuă să expună în 1900, 1901, 1902 şi 1904. Bolnav, se retrage la Câmpina, în atelierul pe care-l construise anterior (azi Muzeul „Grigorescu”), unde moare în 1907. Grigorescu este cel mai reprezentativ pictor român al secolului XIX. Natură independentă, el nu a suportat uşor constrângerile, convenţiunile artistice şi şcolile. El este un pictor prin excelenţă vizual, ceea ce l-a determinat să adopte o manieră proprie în execuţie, obţinând claritatea imaginii şi un colorit luminos, apropiată de realitate şi concepută în maniera pictorilor impresionişti, cu care are multe lucruri comune.

Grigorescu este un exemplu al relaţiei artist-popor, ca un pictor ce s-a dedicat picturii campestre, redând ţărani la muncă sau odihnă, păstoriţe, ciobani cu oile, păstori, privelişti de la ţară, dar în care a surprins semnificativ adevărul despre oamenii de la ţară. El a pictat direct, în mijlocul naturii, spontan, fără studii preparatorii anticipate. Se deosebeşte de înaintaşii şi contemporanii lui, fiind un deschizător de noi drumuri în pictură. Pictura sa este, în general, lirică, tandră. Temele i-au dat şi gama cromatică a tabloului, nuanţele ei.

Grigorescu a pus un mare accent şi pe desen, realizând un număr impresionant de studii şi schiţe. Orientarea către om, natură şi situaţiile sociale şi istorice, ca şi spre portret, a fost asociată cu pasiunea şi credinţa sa în valoarea artistică a redării adevărului, reuşind să dea o mare strălucire picturii lui, să realizeze o unitate în diversitate. Grigorescu a redat cu sinceritate momentele istorice la care a fost martor, precum Unirea din 1859, şi îndeosebi Războiul pentru Independenţă, din 1877-1878, realizând imagini epopeice a stării războiului şi a eroismului şi sacrificiului soldaţilor. Cu Grigorescu începe şi adevărata revizuire a valorilor artistic tradiţionale, afirmând şi autonomia picturii.

Grigorescu şi pictura sa, au însemnat triumful bătăliei împotriva picturii neoclasice şi, mai ales, contra gustului artistic facil şi convenţional, dominant în acea perioadă. Grigorescu a redat în mod unic, cu deplină libertate de creaţie, deosebindu-se de toţi ceilalţi pictori, vesela şi dulcea privelişte a văilor însorite, a colinelor, splendoarea toamnelor bogat colorate, poezia vastelor câmpii, drumurile prăfuite pe care sub soarele de vară carele sunt trase de boi cu pas egal. În operele sale apar târguri şi bâlciuri pline de oameni şi animale, colţuri de sate cu colibe sărace, pierdute în bărăganuri, margini de păduri, tineri ciobani de munte. În general, a înfăţişat realitatea care se desprinde din locurile şi oamenii pământului. Lucrări esenţiale: în copilărie şi adolescenţă, Grigorescu a pictat icoane şi picturi murale pentru bisericile din Băicoi, Zamfira, Căldăruşani şi Agapia. Este celebră icoana Sf. Spiridon.

 

În perioada 1862-1869, la Paris şi Barbizon, se remarcă prin portrete şi compoziţii:
Bătrâna cârpind,
Bătrâna cu gâştele,
Cosaşul,
Paznicul de la Chailly,
Peisaje din satul Barbizon şi din pădurea de la Fontainbleu: Apusul de soare la Barbizon

Dintre lucrările pictate în ţară se remarcă:
Flori între flori,
Vatra de la Rucăr,
Portretul lui Năsturel Herescu,
Ţăranul pe prispă,
Amatorul de tablouri,
Evreul cu caftan,
Bâlciul de la Bacău,
Pe malul Şiretului,
Cap de evreu

Din Franţa sunt recunoscute ca valori deosebite peisajele din Bretania şi vederile din Vitre. În perioada Războiului pentru Independenţă a realizat: Atacul de la Smărdan, Tabăra de la Calafat etc. După război a realizat: Fata cu zestre, Bălăioara, Colţ de atelier, Ţăranca torcând, Ciobanul cu căciula albă, Ţăranca cu maramă, Ţiganca din Boldu, Car cu boi, Ţăranca voioasă, Fata cu oglindă, Nunta ţărănească. A realizat deasemenea numeroase desene şi acuarele.

Moare la 21 iulie 1907, Câmpina, judeţul Prahova

Surse:
istoria-artei.blogspot.ro
crispedia.ro
galeriadearta.com
wikipedia (foto wikipedia)

 

Tags : ,

Maria D (Marie McF)

"Întorci capul şi priveşti la o decadă ce-ţi stă întipărită pe-un zâmbet plăcut - roman fără cuvinte ci doar plin cu garderoba unor sentimente consumate de un ruj roşu aprins !"

2 Responses

  1. Draga Marie, cu stima, ma inclin in fata muncii tale si pentru ca esti o prezenta constanta cu rubrica aceasta. Bravo!!

  2. Marie McFressie

    mersi frumos, Naste! te mai asteptam!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *