Posted On December 11, 2014 By In Mari români With 711 Views

Să ne cinstim românii – episodul 239: Dinu Pillat

* Dinu Pillat, prozator, editor, critic şi istoric literar

Dinu Pillat s-a născut la 19 noiembrie 1921, Bucureşti Este fiul pictoriţei Maria Pillat (născută Procopie Dumitrescu) şi al poetului Ion Pillat. Urmează cursurile Liceului „Spiru Haret” (1932-1940), în a cărui revistă, „Mlădiţa”, debutează în 1933 cu O călătorie la Constantinopol, şi ale Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, absolvită în 1945.

Îşi susţine teza de doctorat, Romanul de senzaţie în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu excursul suplimentar Contribuţiuni la biografia lui Ion Pillat, în 1947, îndrumător fiindu-i G. Călinescu, al cărui asistent a fost între 1945 şi 1947. Îşi pierde postul de la Universitate şi străbate o lungă perioadă de privaţiuni, optând forţat pentru soluţii disperate, dureroase şi umilitoare. Mai târziu, în decembrie 1956, devine colaboratorul profesorului său, în calitate de cercetător la Institutul de Istorie Literară şi Folclor din Bucureşti.

În martie 1959 este arestat şi judecat în procesul cunoscut sub numele „lotul Noica-Pillat”, sub acuzaţia de „uneltire împotriva ordinii sociale şi înaltă trădare de stat”, motivată, între altele, de scrierea romanului Aşteptând ceasul de apoi, care circulase în manuscris. Condamnat la 25 de ani de muncă silnică, este eliberat din închisoare în 1964, după mai bine de 5 ani, şi îşi reocupă postul de cercetător (păstrat graţie lui G. Călinescu), activând în cadrul Institutului până cu câteva luni înainte de stingerea din viaţă.

După „Mlădiţa”, Pillat scrie la „Vlăstarul” şi revista Liceului „Spiru Haret”, publicând, din 1934, câteva eseuri despre nuvela şi romanul românesc, cronici literare diverse, dar şi proze lirice. Se conturează din această perioadă cele două direcţii principale ale carierei sale. Debutul criticului este considerat însă cel din 1938, când semnează în „Universul literar” articolul Nuvelistica lui Ionel Teodoreanu. Colaborează în aceeaşi perioadă şi la „Preocupări literare”.

Ca romancier, începe în 1941, la revista „Albatros”, cu pagini din jurnalul unui adolescent, versiune intermediară a romanului Tinereţe ciudată, tipărit în volum în 1943, cu o prefaţă de Ionel Teodoreanu. Deşi „de o dezarmantă naivitate juvenilă” (Alexandru Paleologu), romanul interesează prin prospeţimea stilului, cât şi prin valorificarea liniei gidiene a esteticii autenticităţii.

În Moartea cotidiană (1946) autorul face un salt spre o mai mare detaşare şi luciditate în descrierea vieţii cotidiene a unei familii de mici intelectuali burghezi, ale căror existenţe cenuşii sunt surprinse pe fundalul unui peisaj urban la fel de şters şi dezolant. „Moartea cotidiană – scria N. Steinhardt – s-a vrut o rapidă căutătură asupra unui mediu sfâşietor de banal şi sordid, de natură a incita la deznădejde şi a da senzaţia nereuşitei.” Din nou fără ecou în critica vremii, romanul nu este comentat nici după ce pare a fi redescoperit, în 1979, la adevărata lui valoare de „modernitate aproape sincronă, dacă nu protocronă a temei înstrăinării” (Emil Mânu).

În 1948 Pillat îi scrie lui G. Călinescu despre finalizarea celui de-al treilea roman, având ca model Demonii lui Dostoievski şi intitulat iniţial Vestitorii, ulterior Aşteptând ceasul de apoi. Scriitorul trata un subiect delicat, privind mişcarea legionară, în dorinţa de a-i înţelege doctrina care a condus la fapte reprobabile şi la crimă. Din nefericire, textul, confiscat în momentul arestării, împreună cu alte fişe şi manuscrise, s-a rătăcit în arhivele Securităţii, de nu cumva va fi fost distrus împreună cu alte documente. O soartă care împiedică aceste romane să participe la viaţa genului, cu toate că aici există ceea ce Eugen Simion numea un „spirit în avangardă în proza noastră”.

După ieşirea din închisoare, Pillat renunţă să mai scrie roman. Versuri nu a compus niciodată, deşi avea o mare pasiune pentru poezie, învederată prin traduceri din R.M. Rilke, cronici literare la cărţi de poezie şi prin antologia O constelaţie a poeziei române moderne (1974), şi se dedică criticii literare.

Volumul Mozaic istorico-literar. Secolul XX (1969) se ocupă de „cazuri literare insolite”, precum M. Blecher, Emil Botta, Serghei Esenin, pentru că din cultură pe critic îl interesau mai ales „chestiunile care puteau furniza certitudini tensiunilor sale interioare” (Lucian Valea), dar şi reconstituirea biografiei unor autori precum Ion Pillat, Ion Barbu sau G. Călinescu, Ionel Teodoreanu, V. Voiculescu, pe care i-a considerat întotdeauna părinţi spirituali.

În 1976 apare postum eseul Dostoievski în conştiinţa literară românească, cu o prefaţă de Alexandru Paleologu. Din păcate neterminat, eseul include şi dezvoltă mai multe articole: Exegeze dostoievskiene, B. Fundoianu şi cazul Dostoievski, Descoperirea lui Dostoievski, Romanul românesc şi influenţa rusească.

Moare la 5 decembrie 1975, Bucureşti

Opera
Tinereţe ciudată, prefaţă de Ionel Teodoreanu, Bucureşti, 1943;
Moartea cotidiană, Bucureşti, 1946; ediţie îngrijită şi prefaţă de Ana-Maria Boariu, postfaţă de Monica Pillat, Bucureşti, 1979;
Romanul de senzaţie în literatura romană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureşti, 1947;
Mozaic istorico-literar. Secolul XX, Bucureşti, 1969; ediţia II, Bucureşti, 1971;
Ion Barbu, Bucureşti, 1969; ediţia II, Bucureşti, 1982;
Dostoievski în conştiinţa literară românească, prefaţă de Alexandru Paleologu, Bucureşti, 1976;
Itinerarii istorico-literare, ediţie îngrijită şi prefaţă de George Muntean, Bucureşti, 1978;
Tinereţe ciudată. Moartea cotidiană. Jurnalul unui adolescent, ediţie îngrijită şi prefaţă de Monica Pillat, Bucureşti, 1984.

Ediţii, antologii
Ion Pillat, Poezii, I-II, prefaţă de Mircea Tomuş, Bucureşti, 1967;
Ion Barbu, Pagini de proză, prefaţa editorului, Bucureşti, 1968, Versuri şi proză, prefaţa editorului, Bucureşti, 1970;
Valeriu Ciobanu, Fiul lunii, prefaţa editorului, Bucureşti, 1969;
M. Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate, prefaţa editorului, Bucureşti, 1970;
Ştefan I. Neniţescu, Ani, prefaţă de Al. A. Philippide, Bucureşti, 1973;
Ionel Teodoreanu, Pagini cu copii şi adolescenţi, Bucureşti, 1973;
O constelaţie a poeziei romane moderne, Bucureşti, 1974;
G. Călinescu în conştiinţa literară a contemporanilor, prefaţă de George Muntean, Bucureşti, 1999.

Surse:
wikipedia
crispedia
lapunkt.ro
romlit.ro

Tags : ,

Maria D (Marie McF)

"Întorci capul şi priveşti la o decadă ce-ţi stă întipărită pe-un zâmbet plăcut - roman fără cuvinte ci doar plin cu garderoba unor sentimente consumate de un ruj roşu aprins !"

One Response

  1. Moare foarte tanar, pacat de el. Pacat!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *