Visisn

Posted On June 25, 2016 By In Ciorne With 514 Views

Până azi uram salopetele

Încă de aseară, soacră-mea a întors cheița programării mele la treburi domestice, respectiv să tund niște crengi din vișinul cel mare, alea mai de sus, la care nu ajunge nici de pe scară, că zicea ”e păcat, maică, de bunătate de vișine, că le mănâncă brabeții ori urâtele alea de viespi” și, dincolo de de belșugul de fructe dulci-acrișoare, crengile cu pricina, mai făceau și umbră groasă și degeaba peste alte plante din curte. Visisn

Și fiindcă n-am sărit din pat o dată cu cântecul cocoșilor (n-am cocoș în curte, altul decât subsemnatul!), c-am lenevit, așa, ca sâmbăta dimi cea lipsită de griji, soacră-mea m-a lăsat în pace până ceasul a mușcat din opt, apoi a început să trântească niște oale și cratițe prin bucătărie, cât să pricep că și răbdarea `mneaei are o limită, dar cum și a mea are, am trezit nevasta și-am trimis-o să-i zică să facă liniște. S-a făcut liniște, dar părea a fi liniștea de dinaintea furtunii…

Ori cum drăgălașa mea nevastă n-a mai revenit în pat – o auzeam cum pune de cafea – am descins și eu alene din așternuturi și m-am prelins către baie. După toate cele de împrospătare matinală, după cafeluța trimisă înspre nervii treziei, am purces către magazie și mi-am ales sculele: un fierăstrău mare de mână, unul mai mic și o foarfecă de-aia de tuns vița.

Acum, deși începuse să se facă simțită căldura, am ales să îmbrac o salopetă, verde și cu adausuri oranj pe la buzunarele aplicate, rămasă mie de la o prezentare de-acum ”j” de ani, când am intermediat o comandă care, pe lângă alete obiecte personalizate, mi s-a cerut și ceva echipament de protecție.

Dar eu urăsc salopetele. Asta mi se trage încă din fragedă pruncie, crescut fiind cu năzuința de-a urma medicina și chestiile legate de industrie și muncă fizică mi-au fost inoculate ca pedeapsă dacă nu mă fac doctor. Până și halatul ăla albastru, obligatoriu de purtat în liceu în săptămânile de practică, mă agasa. Chiar zilele trecute, cineva a postat o fotografie cu câteva din fostele-mi colege îmbrăcate în halate, la practică și pe cât erau ele de tinerele și foc de frumușele, monstruoasele veșminte mi le înfățișau ca pe niște aprozariste.

Era cald rău.

Am tras pantalonul de salopetă până la brâu și mi-am dat tricoul jos. Era nefiresc să-l mai țin pe mine pe așa căldură. Am săltat bretelele peste umeri și am îmbrăcat bluza. Am tras fermoarul până sus, că dacă aveam să urc printre crengi, să nu mi se strecoare vreo boabă de vișină pe lângă guler, să-mi alunece pe piept, pe burtă, până, Doamne apără, prin cine știe ce locuri ascunse…

Cocoțat printre crengi întâi i-am cerut iertare vișinului că-l tund, i-am spus că n-o fac din răutate ci doar pentru a ne putea bucura de roadele lui, apoi, cu maximă determinare am început să tai. Și-am tot tăiat, de nevastă-mea nu mai răzbea să culeagă boabele mustoase de pe crengile doborâte. Vișinul e mare. Dar mare mi-a fost și mie determinarea, noroc cu soacră-mea că a venit la timp și mi-a strigat:

- Ho, Păcală, mai lasă ceva din el!

Și-am lăsat. Adică am abandonat munca. Și eram așa ostenit… Ori cum nevastă-mea tocmai intrase în casă, am rugat-o să-mi aducă o bere din frigider. Și mi-a adus, drăgălașa de ea. Mi-a adus și un pahar, că mie nu-mi place să beau berea din sticlă. Și-n timp ce ea-mi turna berea cea rece în pahar, eu îmi dădeam jos bluza de salopetă, că fierbeam în suc propriu. Broboanele de sudoare îmi străluceau pe piept, printre firele blonde, singurele care mai amintesc despre blonzenia de odinioară a subsemnatului. Una din bretele mi-a alunecat de pe umăr și am lăsat-o să zacă în căderea-i neglijentă. Paharul era plin, cu guler de spumă aproape perfect. Nevasta mi l-a întins, ofrandă. Atunci m-a văzut, puternic și asudat, cu pieptul în vânt… i-am văzut și eu ochii mărindu-se! M-a lăsat să beau cât să-mi astâmpăr setea, apoi s-a ridicat pe vârfuri și m-a sărutat pe obraz, undeva înspre ureche, unde probabil găsise un petec de piele uscat și mi-a șoptit sacadat:

- Băr-baaa-teeee!

Ori, după întâmplarea de azi, sunt gata să reconsider purtatul salopetei…

About

Mr.Nick

Un OM nenormal de NORMAL, născut prea devreme sau prea târziu, etern căutător, adeseori nemulţumit, fericit când fericesc şi degrabă stătător la vorbă! Am tot scris şi am fost răsplătit cu ceva premii. Ele nu ţin de cald. de foame ori de sete și de-aceea nu vă obosesc cu enumerarea lor. Acum şi aici caut doar să vă bucur pe voi şi răsplata mi-e mai binele vostru... Altfel, cineva, înainte de vreme m-a povățuit așa: ”Să nu strivești corola de minuni a lumii să nu ucizi cu mintea tainele, ce le-ntâlnești în calea ta în flori, în ochi, pe buze ori morminte.” Și de-aceea, urmând povața, cât pot de mult IUBESC, VISEZ și SCRIU!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *