Posted On April 4, 2012 By In Mari români With 737 Views

Să ne cinstim românii – episodul 65: Gheorghe Zamfir

Motto: „Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă sufletului”. (Bach)

Melodic şi rafinat, doinind a patimă şi vis neîntinat, EL a făcut din nai un zbor de înger către cer. Prealuminat, neobosit. Stingher şi ne-nţeles. Viu şi viguros, tălmăcind notele cu aura unui suflet măiastru şi cu truda unui artist complet, Gheorghe Zamfir este… „gura de rai” din muzica românească. Neîngenunchiat şi generos. Neomenesc de talentat, nefiresc de modest.

Gheorghe Zamfir (n. 6 aprilie 1941, Găești, județul Dâmbovița) este un naist virtuoz și compozitor român, supranumit Regele naiului. Exprimându-se artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul, numit și fluierul lui Pan), reușește să cucerească aplauzele întregii planete. Modifică forma, construcția și tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare. Introduce naiul în toate stilurile și genurile muzicale, revoluționând sunetul la scară universală și aducând naiul în atenția publicului modern.

Pe lângă prestigioasa carieră de muzician, se manifestă ca artist și în domeniul literar și al artelor plastice, publicând versuri, eseuri și o carte autobiografică și expunând picturi proprii în țară și în străinătate.

Biografie

După o carieră muzicală de succes, în 1982, în plin comunism, dedică un concert lui Dumnezeu. Aşa cade brusc în dizgrația cuplului Ceaușescu. Este nevoit să plece în exil.

„Urlând de durere, cu inima sfâșiată în bucăți, am luat drumul exilului, în luna martie 1982, cu două valize și cu naiurile la spinare. Pașaportul mi l-a băgat în buzunar fostul ministru de Externe, Ștefan Andrei, care mi-a spus: "Pleci și nu te mai întorci. Altfel, Ceaușescu te omoară!". Exilul a fost absolut teribil pentru mine. Dacă nu plecam din țară eram arestat, condamnat și poate pierdut fizic.”

Cariera sa continuă și în exil, bucurându-se de succes mondial. Primește numeroase premii și distincții. În 1986, în Canada, din relația cu Susan Nichols, i se naște unicul fiu, Emmanuel Teodor Zamfir, actualmente baterist într-o formație rock din Montreal. În 1995 se căsătorește cu Marie Noëlle, la Paris. Revenit în România după Revoluția din 1989, traversează o perioadă de dificultăți financiare din cauza datoriilor acumulate față de fiscul francez, care îi confiscă posesiunile din Franța. Acest fapt nu îl împiedică să își continue cariera artistică.

Educație

Manifestă înclinații muzicale din copilărie, când este atras de muzica lăutarilor, una din dorințele sale cele mai arzătoare fiind să cânte la acordeon cu taraful de țigani. În 1955, la vârsta de 14 ani, tatăl său îl înscrie la Școala de muzică nr. 1 din București (astăzi Liceul de Muzică Dinu Lipatti), cu intenția de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa de nai a profesorului Fănică Luca, unde demonstrează o abilitate extraordinară pentru acest instrument. Iată cum evocă Gheorghe Zamfir întâlnirea sa cu Fănică Luca:

„Asta se întâmpla prin 1950, când am fost acceptat la Școala Specială de Muzică numărul 1 din București. Aveam 14 ani. Am reușit la examen, în comisia care alegea elevii după conformația fizică. Acești profesori, din comisie, erau vreo 14-15. Eu venisem de la țară, habar n-aveam cine e Fănică Luca.

Văzând că am configurația pentru acest instrument, Fănică Luca mi-a zis să încerc să cânt la nai. Eu i-am zis că refuz și am plecat din clasă. Tata m-a împins din nou, mi-a dat și două palme, și așa am rămas cu titlu de încercare la nai, pentru două luni, dacă nu-mi convine, pot să plec, ceea ce s-a și întâmplat. După două luni, din cauza efortului fizic am părăsit naiul. M-am dus la clasa de contrabas.

M-a căutat Fănică Luca, la câteva zile, prin școală, mi-a dat câteva palme și m-a întors la clasă. Mi-a zis: «Cu trei melodii am cucerit Globul Pământesc. Tu ai să-l cucerești mai mult ca mine. Nu-ți dai seama că ai talent?». Și am rămas la clasă.”

În 1961, după bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din București, pe care îl absolvă cu o dublă specializare, în Pedagogie (1966) și în Dirijorat pentru cor și orchestră (1968). Pe 24 martie 2005 își susține doctoratul, obținând calificativul summa cum laude pentru teza intitulată Naiul – geneză, evoluție și semnificație, coordonată de profesorul universitar Gheorghe Oprea.

Inovator al naiului

Gheorghe Zamfir aduce schimbări inovatoare naiului tradițional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conținând succesiv 22, 25, 28 și 30 de tuburi, pentru lărgirea domeniului tonal, astfel: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bas (28 de tuburi) și naiul contrabas (30 de tuburi – apărut în 1972). Reușește să obțină câte nouă tonuri pentru fiecare tub, prin modificarea ambușurei. În acest fel devine posibilă interpretarea melancolică la nai a doinelor, cântecelor de leagăn, bocetelor și chiar a unor inflexiuni ale vocii umane. Își asamblează singur naiurile, din lemn de bambus, și le acordează cu ajutorul unei mici cantități de miere de albine introdusă în tuburi. În 2003 confecționează naiul numit Gigantul, având 42 de tuburi, 1,35 m înălțime și 1,2 m lățime.

Cariera artistică

În 1959 obține Premiul I și titlul de laureat pe țară, și înregistrează primele compoziții proprii în stil folcloric, cu Orchestra Populară a Radiodifuziunii. Devine cunoscut publicului larg după ce este descoperit de etnomuzicologul elvețian Marcel Cellier, care studia muzica populară românească în anii '60. Ca student, în perioada 1961-1966 călătorește în multe țări europene și câștigă Locul I în numeroase competiții internaționale.

În perioada 1966–1969 este dirijor al Ansamblului folcloric Ciocârlia din București. În 1966 scoate primul său disc cu casa de discuri Electrecord, care cuprinde compoziții ale sale în cel mai autentic spirit popular, printre care și faimoasele sale piese: Doina de Jale și Doina ca de la Vișina. În 1968 scoate cel de al doilea disc cu Electrecord. În 1969 pleacă prin demisie de la Ansamblul folcloric Ciocârlia.

Între anii 1968-1970 întreprinde primele turnee în Germania de Vest, Elveția, URSS, China, unde obține un succes impresionant.

În 1970 înființează propriul său Taraf concertistic, cu care susține, în 1971, 45 de reprezentații la teatrul de la Gaîté – Montparnasse din Paris, folosind pentru prima oară cele patru naiuri (soprano, alto, tenor și bas) create de el însuși în 1968. Reprezentațiile se bucură de un succes fulminant.[necesită citare] Va concerta apoi peste tot în lume, elogiile fiind unanime,[necesită citare] din Europa, America de Sud, Canada și SUA, până în Australia, Japonia și Africa de Sud. Este invitat să susțină concerte, în diferite ocazii, de nenumărați șefi de state și personalități, printre care împărăteasa Japoniei, președintele Columbiei și Papa Ioan Paul al II-lea. Primește nenumărate premii și distincții.

În 1972 creează stilul Nai – Orgă, introducând repertorii noi și lărgind considerabil paleta expresivă de interpretare a naiului.

În 1974 compune Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orgă și orchestră, pe care o înregistrează la București cu Orchestra Națională Radio și Corul Madrigal condus de Marin Constantin, sub bagheta dirijorului Paul Popescu.

Single-ul său Eté d’amour devine unul din hiturile cele mai apreciate ale anului 1976. Urmează Păstorul Singuratic, al doilea hit european al său, la care colaborează cu compozitorul și dirijorul german James Last, pe care îl cunoaște într-unul din turneele sale. Ambele cântece anunță venirea unui sunet nemaiîntâlnit până atunci,jv care îi atrage recunoașterea internațională. Urmează concerte în SUA, la Carnegie Hall, New York (1981) și Kennedy Center, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Canada, Africa de Sud, Scandinavia, Belgia, Franța, Elveția, Austria.

În 1981 își lansează discurile pe piața americană.

În 1982 compune prima Rapsodie și primul Concert pentru nai și orchestră, pe care le înregistrează pentru Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, sub bagheta lui Lawrence Foster.

În 1984 compune primul Cvintet pentru nai și cvartet de coarde, numit Cvintetul Plopilor, pe care îl cântă împreună cu Cvartetul Oxford din Toronto, în transmisie directă la Radio. Compune numeroase lucrări camerale, pe care le execută cu celebrul Cvartet Enescu, în Franța și Germania.

În 1986 înregistrează primul disc cu repertoriu baroc, din care amintim Dublul Concert în re minor pentru vioară și oboi de Johann Sebastian Bach, cu British Chamber Orchestra.

#Între 1988-1990 este primit de trei ori la Vatican. Este primul muzician care a cântat în timpul Misei private a Papei Ioan Paul al II-lea. După moartea Sanctității Sale, creează special pentru comemorarea Sa Conceptul muzical Totus Tuus, un set de piese pentru nai, orgă și grup vocal bărbătesc.

În domeniul cinematografiei, participă la compunerea coloanei sonore a unor filme, printre care Once Upon a Time in America, al regizorului Sergio Leone, Karate Kid sau, mai nou, Kill Bill. Iată cum rememorează Gheorghe Zamfir participarea la coloana sonoră a filmului Once upon a time in America (citat preluat din cartea sa autobiografică Binecuvântare și blestem):

„1987. Roma mă solicită prin Ennio Morricone și Sergio Leone pentru a înregistra tema principală la filmul care avea să facă turul lumii, ca o capodoperă a cinematografiei: "Once upon a time in America". Experiența a fost unică, participarea naiului în desfășurarea acțiunii fiind majoră, creând impactul pe care realizatorii mizau. Într-adevăr, intervenția mea avea să creeze emoția care a făcut din acest film unul din cele mai vizionate și apreciate filme din lume la acea epocă.”

În 1990, după Revoluție, se reîntoarce în țară. Își continuă seria de concerte și turnee în Franța, Elveția și, mai ales, Turcia, unde este declarat cel mai popular compozitor și artist al secolului XX. Susține concerte la pupitrul Orchestrei Naționale de Folclor, reînființată în luna decembrie 2006 (relansarea oficială a orchestrei are loc în luna mai 2007).

După aproape un deceniu de absență, în ianuarie 2006 Gheorghe Zamfir se întoarce în Canada pentru un tur de concerte cu ATHENAEUM STRING Quintet.

În programul turneului a fost inclusă o premiera mondială: [Anotimpurile de Antonio Vivaldi pentru nai si quintet de coarde] in aranjamentul muzical al muzicianului Lucian Moraru, cât și piesele Ciocârlia, Lonely Shepherd etc.

În decursul unei cariere muzicale care depășește 50 de ani, Gheorghe Zamfir creează peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic. Repertoriul său cuprinde compozitori de la perioada barocă și clasică precum Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Arcangelo Corelli, Antonio Vivaldi, până la contemporani ca John Lennon, Paul McCartney, Billy Joel sau Elton John.

Gheorghe Zamfir este câștigătorul a 120 de discuri de aur și platină, are peste 190 de discuri înregistrate, și are peste 120 de milioane de albume vândute. Este singurul artist european care a câștigat două discuri de aur în SUA și singurul artist român care a câștigat un disc de aur în Ungaria.

De asemenea, ar fi de remarcat că în SUA a cântat cu renumita orchestră  James Last.

Cariera artistică para-muzicală

Artist polivalent, Gheorghe Zamfir manifestă preocupări artistice și în afara sferei muzicale, care l-a consacrat.

Literatură și publicisticălucrări de specialitate:

Traitė Du Naï Roumain: méthode de flûte de Pan (1975)

Naiul – geneză, evoluție și semnificație (teza cu care își susține doctoratul, în 2005)

literatură beletristică (versuri, eseuri și o carte autobiografică):

Dincolo de sunet – Au-dela de la son, ediție bilingvă, româno-franceză, (1979)

Drum de spini și de glorii, versuri, (1981)

Binecuvântare și blestem, carte autobiografică (2000)

În inima întristată a barocului, versuri (2002)

Arte plastice

În domeniul artelor plastice, Gheorghe Zamfir se exprimă în pictură, având la activ, până în 2007, 4 expoziții de pictură în țară și în străinătate. În perioada iunie-august 2009, la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia a fost deschisă expoziția Doi pictori, două epoci, două gândiri, două simțiri, doi români. Gheorghe Zamfir și Petru Beca, cuprinzând lucrări ale lui Gheorghe Zamfir și ale lui Petru Beca, pictor și scriitor din Alba Iulia.

Cariera didactică

În perioada 2001-2005, activează ca profesor asociat la Facultatea de Interpretare Muzicală din cadrul Universității de Muzică din București, unde, prin eforturile sale, în anul 2001 se înființează prima catedră de nai din lume. Este înlăturat de la catedră în toamna anului 2005, fiind respins prin vot de Consiliul Facultății de Interpretare Muzicală. Ulterior, predă cursuri de nai la Universitatea Valahia din Târgoviște.

Activitate politică

Întors în țară după Revoluție, Gheorghe Zamfir devine, pentru foarte scurt timp, membru al Partidului România Mare, condus de Corneliu Vadim Tudor. Revista România Mare îi atribuie afirmații antisemite, din cauza cărora, în 2002, nu i se permite să concerteze în Israel, fiind oprit la aeroport și obligat să se înapoieze la București. Am căzut într-o capcană, declară în 2003 Maestrul, într-o conferință de presă la Tel Aviv, că afirmațiile din revistă nu îi aparțin și că nu este antisemit. Ziarul Yediot Aharonot scrie că, din cauza a trei luni nefericite, nu se poate șterge cariera de 48 de ani a unui artist care este considerat printre primii zece muzicieni din lume.

Mai târziu, Gheorghe Zamfir descrie astfel această experiență politică:

„Am fost atras în curse politice de oameni care s-au folosit de mitul și de numele meu. M-au terfelit, după care m-au părăsit și m-au uitat. Sunt foarte trist și dezamăgit de tot ceea ce mi s-a întâmplat.”

Ulterior, retras din politică, precizează:

„Am uitat de politică. Mi-au rămas muzica, naiul, studenții. Am multe de spus în compoziție și în dirijorat.”

Retragerea din politică este însă temporară: în toamna anului 2004, Gheorghe Zamfir devine membru al Partidului Democrat.

Premii și distincții

De-a lungul întregii cariere, Gheorghe Zamfir primește numeroase premii, distincții și medalii, printre care:

Medalia Vaticanului

Ordinul Meritul Cultural al Franței

Titlul de Ofițer și Cavaler al Franței, Belgiei și Luxemburgului

Ordinul Comandorului în Columbia

Diploma Universității Don Bosco din Roma, de două ori

Medalia de aur a Asociației din cadrul Academiei de Artă, Științe și Litere a Franței, de două ori

Premiul Academiei Charles Cros

Premiul Țitera de aur în Franța

Premiul Săgetătorul de Aur, în Italia

Premiul Internațional Omnia pentru întreaga operă muzicală, în cadrul premiilor anuale ale Academiei Internaționale „Mihai Eminescu", ediția 2009

Creații muzicale originale

Gheorghe Zamfir a compus peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic. Printre acestea se numără:

Doina de jale și Doina ca de la Vișina, compoziții pentru nai în spirit popular (1966)

Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orgă și orchestră (1974)

Concert pentru nai și orchestră (1982)

Cvintet pentru nai și cvartet de coarde (Cvintetul Plopilor, 1984)

Conceptul muzical Totus Tuus, set de piese pentru nai, orgă și grup vocal bărbătesc (2005)

#Biblioteca Congreslui SUA: Dirijor de orchestră

Biblioteca Congresului Naiurile românești

Naiurile Românești

 Discografie selectivă

Flute de Pan et orgue (2007)

Gheorghe Zamfir and friends (2007)

Koenig der Panfloete (2007)

[Antonio Vivaldi : Anotimpurile (2006)] impreuna cu TRAFFIC STRINGS QUINTET – o premiera mondiala

TOTUS TUUS – In memoriam Ioan Paul II (2005)

Doina de l'amour (2004)

Magic of the panpipes (2004)

20 panpipe favourites (2003)

Colinde

Sunetul românesc – Colecția de Aur, Vol. 1 (2002)

Anii 70 – Colecția de Aur Vol. 2 (2002)

Anii 70 În lume – Colecția de Aur Vol. 3 (2002)

Melodii Celebre – Colecția de Aur, Vol. 4 (2002)

Opere nemuritoare – Colecția de Aur, Vol. 5 (2002)

Cele mai frumoase Doine – Colecția de Aur, Vol. 6 (2002)

Murmures de la Foret (Forest Murmers) (2002)

Music from the movies (2002)

Legenda Românească (2001)

Love Story Of The Panpipe – Classical – 60 Years Jubilee (2001)

Love Story Of The Panpipe – Folklore – 60 Years Jubilee (2001)

En France (2001)

A feeling of romance (2000)

Flutes romatines 1 (2000)

In Scandinavia (2000)

Millenium collection (2000)

A feeling of Christmas (1999)

Glorious pipes (1999)

Die goldene Panflöte (1998)

Lonely shepherd (1997)

Songs of Romance, Vol. 1 (1997)

Like a breaze (1997)

Gheorghe Zamfir – Collection (1997)

Panfloete und Orgel, Vol. 1 (1997)

Panfloete und Orgel, Vol. 2 (1997)

Panflute hits (1997)

Comme une brise (1995)

Panpipe moods (1995)

Das Klagende Lied des Einsamen Hirten (1995)

Der zauber der Panflöte (1995)

King of the Pan Flute – and Other Favorites – (1994)

Comme une brise (1994)

L'ame roumaine (1994)

Das klagende lied das ein (1994)

Romanian Flute (1993)

Love songs (1991)

Greatest hits (1990)

Fantasy (1990)

Beautiful dream (1988)

Classics by candlelight (1988)

Harmony (1987)

Picnic at Hanging Rock (1977)

Impressions (1977)

The Fantastic Gheorghe Zamfir (1971)

Filmografie

Participă la coloana sonoră a următoarelor filme:

Le Grand Blond avec une chaussure noire (Marele Blond) , 1972

Le retour du Grand Blond (Întoarcerea Marelui Blond), 1974

Picnic at Hanging Rock (Picnic la Hanging Rock), 1975

Once upon a time in America (A fost odată în America), 1984

The Karate Kid (Karate Kid), 1984

Paradise, 1984

Margarit i Margarita, 1989

Omohide poro poro (Memories of Yesterday), 1991

Celeste, 1991

Preku ezeroto (Across the Lake), 1997

Kill Bill. Vol.1,

(sursa: wikipedia.ro)

# Un discurs răspicat şi aspru

"Ce Dumnezeu au cei de la putere? Satana, Lucifer este dumnezeul lor!", a strigat Zamfir, după care a criticat faptul că românii sunt un popor sărac, menţionând că "doar Republica Malgaşă este mai săracă", a spus artistul cu prilejul unui miting al USL în capitală.

Potrivit lui Zamfir, românii au ajuns să fie "cel mai jegos popor de pe pământ" din cauza sărăciei şi a bolilor.

Naistul a mai spus că cei aflaţi în prezent la putere trebuie să plece.

Circa 6.000 de persoane sunt prezente la mitingul organizat de PNL, PC şi PSD în apropierea Arcului de Triumf din Capitală. Organizatorii mitingului au autorizaţie până la ora 19. (sursa  Realitateanet.ro)

Mi-aduc aminte de momentul în care, în urmă cu câţiva ani, am avut onoarea să iau un interviu maestrului. Într-o pauză la repetiţiile cu orchestra Filarmonicii din Ploieşti. Cu o voce blândă, dar demnă, a stat de vorbă cu mine. Părea că timpul stă în loc, ca într-un basm. Vorbea cu răbdare, fericit să îmi împărtăşească câte ceva din tainele sale. Ţinând strâns la piept unul din naiurile sale. Ca o mamă pruncul alăptat. O imagine simplă. Însă de neuitat.

# Vorbind, îsă, de maestru, ar fi interesant să aflăm şicâte ceva din istoria partenerului său, care l-a făcut celebru: NAIUL: „Originea naiului se pierde în negura vremurilor , nu cunoaștem inventatorul naiului sau cel puțin zona din care provine. În urmă cu 6000 de ani , sunetele muzicale au fost definite ordonat în această legătura de bete de trestie, care era naiul primordial. Arheologia și istoria au evidențiat prezența naiului în toate colțurile lumii. Se pare că pornind de la flautul de tip Pan (nume dat acestui instrument datorită faptului că zeul grecesc Pan era portretizat cântând la un astfel de instrument). Acesta se înfățișa sub forma unui mănunchi de tuburi de dimensiuni diferite ce simbolizau notele muzicale înainte ca acestea să fi fost măcar puse pe hârtie sau ceea ce am putea numi azi un portativ.

Pe teritoriul României s-au întâlnit numeroase dovezi arheologice ale existenței naiului în cultura poporului român încă înainte de anul 1 e.n. Se presupune că naiul ar fi intrat în cultura româneasca în urma contactului cu grecii, la malul Marii Negre. Dovadă stau unele statui, cum ar fi cea de la Callatis, ce cuprind și naiul în compoziția lor. La fel ca în cazul mormintelor ce datează din epoca elenistică ce au fost descoperite la Tomis și Callatis unde pot fi văzute inele ce aveau gravate imaginea faunilor cu nai.

Forma în care îl întâlnim la poporul român este acceptată în toată lumea ca fiind Naiul Românesc, deoarece naiul românesc are o formă ușor concavă, spre deosebire de naiurile întâlnite în cultura muzicală a altor popoare.

În România popularizarea naiului a început în secolul al XVIII-lea când au fost înființate tarafurile lăutărești compuse din nai, vioară și cobză.

Un eveniment major în dezvoltarea influenței și științei  naiului îl reprezintă, culmea, nașterea unui om și anume nașterea  lui Fănică Luca în 1894 la București. Acesta, de-a lungul vieții sale, ar fi stabilit tehnica naiului cu acordaj fix și ar fi depus eforturi în cadrul catedrei de nai de la institutul de muzică. Așa au luat naștere naiști celebri ca: Damian Luca, Radu Simion, Nicolae Pârvu, Radu Constantin și Gheorghe Zamfir.

Naiul, deși instrument străvechi, a devenit apreciat și ascultat abia în ultimele decenii. Succesele sale ajung astăzi pana la puncte fierbinți ca Hollywood-ul, unde în filme ca  „Kill Bill”  sau „Picnic at Hanging Rock”  utilizează o foarte importantă arie muzicală  cântată la nai, și anume “The Lonely Shepherd” în interpretarea lui Gheorghe Zamfir. Putem deci trage ușor concluzia că naiul românesc se bucură de popularitate atât în țară cat și înafara granițelor, fapt ce îl face demn de toată atenția noastră”.    (sursa  Produsin.ro)

 

Tags : ,

Comments are closed.