Asfințit

0
138

 

sunset-3231010_640m-am acoperit cu o bucată de noapte

după ce am văzut ziua înjunghiată

drept în inimă

sângele ei murdărindu-mi fereastra

de la sufragerie

prin care îmbrățișez infinitul

ca pe-o femeie

cearșafurile albe

de la marginea patului

rămase după plecarea îmbufnată a iernii

covoarele cu figuri geometrice

paharele de cristal din sticlă de Bohemia

și Murano

șampania din mijlocul mesei

nedesfăcută

Doamne

și tu ești înăclăită în sângele acesta

roșu închis

al asfințitului

cum dormi

pari desfăcută în două

ca o tulpină  de mesteacăn

lovită de fulger

într-un târziu

îmi trag noaptea peste cap

și mă trezesc aruncat

nu știu cum

în spatele ochiului

într-un mixaj halucinant al rațiunii

în care

până la urmă

mă-nărui…

Previous articleAdorație
Next articleCatharsis
Sunt din Piatra Neamț, scriu poezie, proză, eseu, am publicat volume în format digital sau pe hârtie, colaborez și cu alte site-uri literare..

LEAVE A REPLY