Bun rămas

1
324

bun ramas

 Nici ” bun rămas”, nici ” nu pleca”,

Exact nu ştiu ce imi doresc

Căci pasul fin de ţi-aṣ urma

N-ar fi de ajuns doar să-l privesc.

 

Iar imagine-ţi conturată pe pământ,

Ce-n suflet deopotrivă mi se așterne

Adoarme, dar reȋnvie la al tău gând

În dimineti-amestec de oftat şi perne.

 

Tu, să mă ierţi, copil cu ochiul migdalat

De toate cele ce n-am purces

De tot ce-am spus şi  te-a îndurerat

Ȋn gropi m-aṣ pune drumul vieții să-ţi pavez.

 

Iar dacă dama de moravuri uşoare

Ce omul astăzi viaţă o numește

Șireată, va încerca să te-npresoare

Tu, chemă-mă! Voi fi  a ta nădejde.

… din volumul “Gânduri şi Rânduri

Previous articleFemeia – primul gând de Crist
Next articleInadaptare
 Am conştientizat  că  poezia  reprezintă o stare de spirit care apare ocazional şi nici decum nu este o formă de manifestare contiunuă. Deşi această stare de spirit, în efemeritatea timpului, are dimensiunea unei singure picături de apă în vâltoarea unei furtuni, ea reuseşte  să dea viaţă unor orizonturi nebănuite

1 COMMENT

LEAVE A REPLY