Când vii

1
281

 

 

Cand vii, să imi zâmbeşti profund

Cu ochi în ochi să te inund

Iar pe fereastră când priveşti

De-al tău contur  să mă lipesti.

 

Şi la distanţă  de voi sta

În taină îţi  voi celesta

Ce  nu-ţi e dat  acum  să vezi

Când în decoruri te tot pierzi,

 

Iar de la gamba pân’ la coapse

Nu ştii ce gând mă tot descoase

Şi de la buze pân’ la sân…

Tu o să-mi spui că sunt nebun

 

Câci limba mea se ondueşte

‘Plinind visări încet păseşte

Pe orice  parte a firii tale

Un dulce univers şi moale.

 

 

De la al tău sân în jos

Să tot alunec mlădios

Şi de la o copsă la celalată

Să îţi cutreer taina toată

 

Şi-n Venus dacă-o sa ajung

Am să înclin muntele-n amurg

Şi-n împlinire să rămânem

Ȋncet, încet ne recompunem

 

Din stele în fundal  aud

Un Univers droit şi nud

Cum se încheagă şi se-ncheie

Pornind din sânul tău femeie.

Previous articleDespre Orci, Zombie, Pokemoni si Idioti
Next articleDouă lespezi
 Am conştientizat  că  poezia  reprezintă o stare de spirit care apare ocazional şi nici decum nu este o formă de manifestare contiunuă. Deşi această stare de spirit, în efemeritatea timpului, are dimensiunea unei singure picături de apă în vâltoarea unei furtuni, ea reuseşte  să dea viaţă unor orizonturi nebănuite

1 COMMENT

LEAVE A REPLY