Controverse despre originea lui Mihai Viteazul

1
1000

De departe, cel mai controversat lucru ce îl priveşte pe Mihai Viteazul este reprezentat de originea lui. Oficial, se recunoaşte faptul că el este fiul nelegitim la lui Pătraşcu cel Bun ceea ce îi conferă posibilitatea de a accede la tronul Ţării Româneşti.  Lucrurile nu sunt atât de simple însă , de-a lungul timpului au apărut instorici care au afirmat  că  Mihai s-a autotintitualt fiu la lui Pătraşcu cel Bun doar pentru  a putea ajunge la tronul Valahiei,  cunoscuându-se că la aceea vreme  a fi os de domn era o condiţie obligatorie pentru a avea acces la acest titlu ( Acest argumit pica deoarece înintea domniei lui Mihai , pe tronul Valahiei se găsec doi domni Stefan Surdul şi Alexandu cel Rău ce erau veniţi din Moldova şi care nu erau os de domn).

Legat de acest “fapt istoric ” cercetătorii românii sunt împărţiţi în două tabare:

-Cei care urmează linia lui Nicolaie Iorga şi care afirmă că  Mihai este într-adevăr unrmaş al lui Pătraşcu cel Bun

-Cei care urmează linia marelui nostru istoric  P.P. Panaitescu care afirmă că că cei doi nu sunt rude de sânge.

▪Păreri contra descendenţei lui Mihai din Pătraşcu

Leagat de ce-a de-a doua tabară , argumetele aduse sunt legate de următoarele aspect:

1)Presupuasa animozitate dintre Petru Cercel şi Mihai Viteazul în timpul domnie celui dintâi;

2)Afirmaţiile unor contemporani ai craiului Mihai care nu îl socotesc pe acesta fiu de domn;

1)Petru Cercel (1583-1585) după ce urcă  pe tron, aşa cum au facut majoritatea principilor valahi, îi anahilează pe cei potrvinici domniei sale. Primul din listă şi consderat cel mai mare duşman al lui Dimitrie Cercel este banul Dobromir care este decapitat. Tot în anul 1583(1584 ??) Mihai se căsătoreşte cu Stanca nepoata lui Dobromir banul. Acest fapt face ca, în ipoteza  unor istorici, cei doi să se afle în tabere adverse (Mihai să îi fie adversar lui Petru pentru  că ia în casătorie pe nepoatea celui ce a fost ucis de către Cercel). Peste toate acestea lucruri, cercetătorii ce urmează linia lui Panaitescu afirmă că Iane banul ce era unchiul lui Mihai(fratele mamei lui) îl ura de moarte pe Petru Cercel şi el este cel care a făcut ca ilustru voevod să părăsească tornul şi tot el este cel care are grijă să fie ucis în anul 1590. Deasmenea tot Iane este cel care facilitează  urcarea pe torn, din nou, a lui Mihnea  iar Mihai primeşte un loc de frunte în sfatul domnesc al acestuia.  Din toate cele afirmate mai sus  unii istorici trag conculzia că cei doi nu aveau cum să fii fraţi pentru că se aflau în tabere adverse.

În accepţiunea noastră, aceste evenimente sunt perfect adevărate dar ipoteză constuită pe baza lor este inexactă. Se cunoaşte faptul că de-a lungul timpului moştenitorii la tonul Valahie fie că au fost chiar şi fraţi, dorind cu ardoare să preia frâiele ţării au ajus să fie rivali , să se lupte între ei şi chiar. Exemple încep de la Mircea cel Bătrân care s-a luptat cu Vlad I Uzurpatorul (presupus frate al lui) şi pot continua cu conflicutul dintre Alexandru I Aldea şi Vlad Dracul ambii feciori ai lui Mircea cel Bătrân sau conflictul dintre Radu de la Afumaţi şi fratele său Radu Bădică, conficul dintre Radu Paisie şi Vlad Vintilă ambii fii ai lui Radu cel Mare şi nu în cele din urmă merită să amintim faptul că Pătraşcu cel Bun ajunge a pierii datorită unchiului său Mircea Cionabul.

Pentru poziţionarea celor doi trebuie să luăm în calcul şi traseul vieţii lor. Petru Cercel este dus zălog la poartă pe când avea vârsta de 10 ani (1555- cu 3 ani până să se nască Mihai), trăieşte în imperiu Otoman până în jurul anului 1570 după care până la urcarea pe tron se găseşte la marile curţi europene.  Mihai , în schimb, s-a aflat tot timpul în preajma unchiului după mamă iar evoluţia lui este strâns legată de a unchiului său care a avut o mare influenţă asupra lui. Aşadar, influenţa lui Iane asupra lui Mihai îl poate face pe acesta să fie un oponent al lui Petru chit că sunt fraţi iar faptul că traseul vieţii lor a fost diferit este un alt argument care ne arată ca aceştia nu erau apropiaţi.  Deasmena iopteza ca cei doi au fost rivali este expusă doar pe baza evenimetelor, în realtiate nu avem de unde şti dacă a existat o oarecare animozitate între cei doi.

2)Un alt argument al celor care contestă originea domnească a lui Mihai este data de spusele unor contemporani ai acestuia  precum şi de unele cronici ulterioare dar nu foarte îndepărtate :

  • Compilaţia de cronici a lui Radu Popescu ce era foarte bine informată asupra activităţii lui Mihai ne dă o informaţi exacă şi anume că Mihai nu a fost Ban la Caiovei ci doar ispravnic(şi locţiitor al adevăratului ban ce era unchiul său Iane care însă se găsea la Istabul aproape permanent petru a-şi facilita afacerile(I. Minea şi L. Boga, Iane banul, Iaşi, 1934, p. 30). În cronica lui Radu Popescu relatarea despre Mihai începe în felul următor: „Acest Mihai Vodă, după ce au luat domnia, s-a numit că este fecior lui Pătraşcu Vodă, iar cu adevărat nu se ştie, că nici un istoric de-ai noştri sau striin nu adeverează cine iaste şi cum au luat domnia, fără cât din auz unul din altul aşa dovedim, că mumă-sa au fost de la Oraş dela Floci, care fiind văduvă şi frumoasă şi nemerind un gelep (negustor), om mare şi bogat den Poarta împărătească şi în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme…” (Cronica Ţării Româneşti <atribuită lui C. Filipescu>, ed. N. Iorga, p. 82.)

Din relatarea lui Radu Popescu rezultă faptul că nu se cunoştea exact dacă Mihai a fost sau nu os de domn şi nicidecum ca acest fapt este o certitudine.

  • Armeanul Petre Grigorovici din Liov (om de încredere al lui Mihai) a scris pentru informarea austricilor o cronică a vieţii lui Mihai (pierdută în forma ei originală dar gasită rescrisă în compilaţia scriitorului maghiar Szamosközy). Grigorovici relatează că “Mihai a fost în tinereţe foarte sărac şi făcea negoţ dincolo de Dunăre, în Moldova şi în Ţara Românească, mamă-sa, o vânzătoare de rachiu, era originară din Târgul de Floci, tatăl lui Mihai era grec.(P.P Panaitescu- Mihai Viteazul, p.10 op.cit. I. Crăciun, Cronicarul Szamoskozy, Cluj, p. 20-36). Tot în aceeaşi cronică Petre Grigorovici îl numeşte pe Mihai “e fiul lui Pătraşcu” (ibidem).

Se cunoaşte faptul că voievozii valahi “aveau obiceiul” să aibă fii şi fice cu diverse femei frumoase ale vremurilor respective, femei care erau chiar soţii de boieri din care unii făcea parte din sfatul domnesc. Aşa se întâmpă că noul născut, deşi fiu (nelegitim) de domn să crească în “ograda ” boierilor. Cel mai bun exemplu în acest sens poate fi dat chiar  de tatăl lui Pătraşcu cel Bun, Radu Paisei, care a fost fiul nelegitim al lui Radu cel Mare şi al soţiei boierului Stanciu (acest Stanciu este fiul lui Mânzilă de la Argeṣ si al Marinei, sora lui Iancu de Hunedoara). Aşa se explică şi relaţiile foarte bune  pe care Paisie le are cu Nicolaus Olahus rudă de sânge cu cel care îl crescuse pe Paisie( Stanciu). Ca atare infuenţa celor ce l-au crescut pe Paisie este mai mare decât a fraţilor de sânge : Vlad Vintilă şi Mircea Ciobanul cu care acesta, de altfel, are conflict. (exact asa s-a întmplat si în cazul lui Mihai: relaţia acestui cu Iane banul, unchiul său primează în detrmietul relatie cu fratele Petru Dimitrie Cercel).

Legat de acel “tatăl grec grec al lui Mihai  ” acesta nu era altul decât soţul mamei lui, Constantin Bozios.  “Tradiţie locală din satul Negades, cantonul Zagori, departamentul Jannina, din Epir, conform căreia un anume Constantin Bozios ar fi trecut în Ţara Românească, devenind secretar al lui Pătraşcu cel Bun şi soţ al Teodorei, mama lui Mihai” (Rezachievici, p.319). Această informaţie pusă cap la cap si cu faptul că Pătraşcu cel Bun a avut până în preajma morţii “zece sau douăsprezece concubine”  ne pune într-o ipostază similară cu cea a  lui Radu Paisie:  Mihai este fiul nelegitim al lui Pătraşcu cel Bun cu doamna Teodora dar a crescut în “ograda”  grecului Bozias.  Deasmenea mai  putem concuziona că, evoluţia vieţii lui Mihai a fost diferită faţă de cea a celorlaţi vlăstari ai lui Pătraşcu şi datorită morţii tatălui său. După decesul lui Pătrascu, fiul cel mare al acestuia(Pătrascu) a locuit în imperiul Otoman, Vinitlă Draculea a locuit prin Moldova şi Transilvanai, Maria în Transilvania iar Petru Cercel la Otomani precum si pe la mari curti europene. Acest lucru s-a întâmplat si datorită rivalilor la tron (Mircea Ciobanul, Petru Cel Tânăr, Alexandru al II-lea Mircea, Mihnea Turcitul) care urmăreau ţinerea lor cât mai departe de ţară. Daca viiaţa acestor fii ai lui Pătracu a fost una de huzur dupa moartea tatalui lor, de ce a lui Mihai ar fi fost altfel mai ales ca el se naşte postum tatălui său şi şansa a de a fi cunoscut de opinia publică a acelor vremuri ca fiu de domn era una foarte mica. Nu mai luăm în calcul că dacă în perioada copilărie s-ar fi aflat acest lucru viata i-ar fi fost pusă în primejdie.

  • În anul 1600, la Praga, la curtea înpăratului Rudolf al II-lea un spaniel spune despre Mihai că s-a ridicat din “pulberea pâmântului” şi că a fost “negustor de givericale” (Veress, Documente, VI, p. 162-163).

Prin acest lucru se subliniază că Mihai a luat-o de jos şi că a făcut avere prin negustorie  dar acest fapt nu reprezintă nici pe departe un argument că nu ar fi fost fiu de domn mai ales că, după cum am expicat puţin mai sus, după moartea lui Pătrascu sitaţii tuturor copiilor acestui a fost una delicată.

Dovezi în sprijinul descendenţei lui Mihai din familia Basarabilor

  • În sprijinul dovezilor care atestă că într-adevăr Mihai era os de domn ne este data de faptul că în interiorul ţării nici măcar inamicii nu îi contestau originea. Deasemena în toate cronicile oficiale scrise în timpul lui este prezentat ca fiu de domn. În cronica logofătului Teodosie sau în cronica boierilor Buzeşti este prezentat ca “feciorul lui Pătraşcu Vodă” (că această cronică este a Buzeştilor, cf. Iorga, Cronicile muntene, Acad. Rom., memor. ist., ser. II, XXI <1899>, p. 10-11.).
  • O altă dovadă care să ateste că Mihai este os de domn este dat de faptul că Teodora, mama lui purta “în pecetea de pe inelu- i titlul de Doamnă, <gospojda>, şi semne luate din herbul ţerii. Fiul său va fi numit-o în dania cea adevărată tot <Doamnă>, cum îi zic apoi toţi Voevozii ce vin pe urmă şi hotarasc asupra moşiilor ei de moştenire”(Nicoale Iorga, Istoria lui Mihai viteazul, I, p. 28). Aşadar chiar dacă Teodora a fost numai ţiitoare a lui Pătraşcu aceasta a primit de la voevod acele însemene pe care le purta Doamna ţării, lucru argumentat de altfe şi din modul cu o numea Mihai (doamnă) în documete şi restul voevozilor munteni ce au urmat.
  • Alt argument ne esta dat de referire făcută de Mihai în data de 13 aprilie 1594 despre “cartea fratelui domniei mele Petru Voievod” unde se face referire la Petru Cercel. (D.R.H., B, XI, p. 53, 55).
  • În bisercia mânăstirii Căluiu Mihai se găseşte pictat alătruri de fratele său Petru Cercel, pictura fiind realizat la cererea fraţilor Buzeşti (Carmen Laura Dumitrescu, Mănăstirea Căluiu şi câteva precizări despre ctitorii ei şi despre Mihai Viteazul, în Mihai Viteazul. Culegere de studii, Bucureşti, 1975, p. 253-254; Andrei Pippidi, op. cit., p. 18-19).
  • O legendă cronicărească ce are o bază reală (loachim Crăciun, Cronicarul Samoskozy, p. 99) ne arată că Mihai “au jurat cu 12 boiari că nu iaste fecior de domn şi au scăpat” de la executarea de către Alexandru cel Rău. Faptul că Mihai a fost pus să jure ne arată tocmai contrariul susţinătorilor ideii că acesta nu a fost  de domn, jurământul a fost făcut tocmai pentru a scăpa de la moarte. Deasmenea acest juramânt ne arată că se ştia  dinniante că Mihai este os de domn ceea ce este un argument cotra celor care su suţinut că, de fapt, Mihai s-a autoproclamat fiu de domn tocmai pentru a-şi întării domnia.
  • Un alt argument al înrudirii dintre Mihai Viteazu şi Petru Cercel ne este dat de faptul că majoritatea membrilor curţii domeneşti ai lui Cercel ce s-au aflat pribegi în Transilvaneia s-au gasit ulterior ȋn anturajul lui Mihai Viteazul (Marcu Cercel, Stroe Buzescu, Preda Buzesc, Banul Mihalcea ). Nu este documentat nicăieri  când a plecat Preda Buzescu ȋn Transilvania dar se ştie ca a fost paharnic pana ȋn marite 1585 când Petru Cercel a Fugit ȋn Transilvania.  Cronicile turcesit, sasesti, braşovene şi chiar Franco Sivorii(secretar al lui Petru Cercel )ne mentionează că Cercel  a plecat spre Transilvania cu toata Curtea Domnească după el. Ca atare chair dacă nu este scris nicăieri mai mult ca sigur Preda la ȋnsotit pe Cercel In Transilvania ṣi s-a intors ȋn Muntenia odata cu Mihai (fiind pribeag in timpul lui Mihnea Turcitul la curtea lui Sigismund Bathory de teama lui Alexandru cel Rau). Când merge la Constantinopol pentru  a cumpăra tronul, Mihai il ia cu el şi pe Preda Buzescu.

            Linia Petru Cercel- Buzeşti – Mihai Viteazul are în comun faptul că toţi doreau a se elibera de sub tutele turcilor. (aici trebuie sa reformulez!!!- Mihai urmaza linia Cercel –Buzesti tocami pt ca era frate cu cel dintâi).

  • Aşezarea în scaunul Moldovei al lui Marcu, fiul lui Petru Cercel (13 iulie 1600) de către Mihai după ce acesta uneşte principatele costituie un alt argument foarte puternic descendeţei lui din Pătraşcu cel Bun. Scepticii afirmă că puneare pe tronul Moldovei al lui Marcu reprezită tot un insturmet de consolidare a puterii prin conturarea ideei că acesta îi este nepot. Acest argument poate fi combătut foarte uşor, în acea perioadă Mihai era eliberat de sub tutlea turcească nemaexistând riscul ca turci să îl “demaşte” şi să pună pe altceneva în locul lui (cel puţin Mihai nu s ema gandea la acest aspect) şi deasemena, dacă nu erau rude, ar fi avut pe cine să pună pe tonul Valahiei Mici.
  • Andronuic Canatacuzino spune următoarele într-o scrisoare adresată lui Petru Şchiopul, fost domn în Moldova (aflat în Austria) : “Am făcut pe banul Mihai domn al Ţării Româneşti, am judecat că e mai bun decât ceilalţi păcătoşi bei, care nu arată nici un semn, nici de la tata, nici de la mama, numai păcătoşi, neciopliţi şi mincinoşi şi argaţi şi nevrednici din toate punctele de vedere (…) (Hurmuzaki, Documente, XI, p. 374). Din aceată relatare reiese, indirect, că un argument în favoarea lui lui Mihai pentru a ajuge pe tron este că el este fiu de domn în compataţie domnii anteriorii lui Alexandru cel Rău sau Ştefan Surdul  care nu aveau “nici un semn, nici de la tata, nici de la mama”- adică nu erau os de domn.
  • Pe lângă Marcu Cercel, nepotul său de frate, Mihai îl ţine pe lângă el şi Radu Florescu-fiu al lui Pătraşcu. Cunoaştem că Radu este unul dintre cei mai apropiaţi oammeni ai lui Mihai, însoţindu-l peste tot şi fiind cel care, după asasinarea de la Câmpia Turzii, îi duce capul spre înmormântarea la mânăstirea Dealul. Aşada putem conchide că Mihai îl tine în preajma lui el pe Radu nu dintr-un alt motiv decât acela că au acelaşi sânge fiind frate vitreg cu acesta.

Fragment din volumul Istorie Furată,  Istoria Valahiei (partea a III- a ,1386-1719, lucrare în pregătire)

Autori: Cornel Bîrsan, Cristian Moşneanu, Adrian Anghel

Previous articleInadaptare
Next articleNostalgia crizantemelor
 Am conştientizat  că  poezia  reprezintă o stare de spirit care apare ocazional şi nici decum nu este o formă de manifestare contiunuă. Deşi această stare de spirit, în efemeritatea timpului, are dimensiunea unei singure picături de apă în vâltoarea unei furtuni, ea reuseşte  să dea viaţă unor orizonturi nebănuite

1 COMMENT

LEAVE A REPLY