Cronică de teatru – Suntrack, de Radu AFRIM

2
508

Festivalul artistic “Zile şi nopţi de teatru la Brăila”, aflat la a X-a ediţie, cu o structură de repertoriu derulată pe 13 spectacole, în perioada 19-25 septembrie 2016, a… debutat luni cu premiera “SUNTRACK” (“În căutarea sunetului pierdut într-un oraş cu soare”), în regia  şi pe un scenariu semnate de Radu Afrim, în tandem cu o scenografie inspirată şi modernă, chiar prea… modernă pe alocuri, gestionată de doamna Irina MOSCU. Această nouă sărbătoare de suflet a Thaliei reuneşte trupe de actori din ţară, parteneri ai Teatrului brăilean “Maria Filotti”, în trei locaţii (Sala Mare, Sala Studio şi Sala Avangarde) ale somptuosului edificiu cultural, modernizat de curând, clădire de patrimoniu naţional, Teatrul Comunal Rally, construit pe la 1850 de un celebru arhitect vienez. Premiera “Suntrack” a fost aşadar… uvertura jubiliarei ediţii a Festivalului de artă dramatică, sub genericul tematic “Teatru, între Poveste şi criză”, inspirat ales de Directorul Festivalului, Lucian SABADOS, managerul instituţiei artistice de la mal de Dunăre, care a păstrat structura organizatorică a evenimentului, aşa cum a fost gândită în urmă cu zece ani de doamna Veronica DOBRIN, iniţiator al acestui proiect cultural.

Revenind la spectacolul de luni, 19 septembrie, în Sala Mare a Teatrului “Maria Filotti”, aplauzele unui public avizat şi responsabil au răsplătit iniţiativa tematică a scenariului şi formula regizorală a domnului Radu Afrim, uşor atipic şi cu o îndrăzneaţă tentă de risc; de altfel, în nota şi apetenţele sale regizorale de creator original, fără vreo strădanie de a găsi, de a construi interpretări critice favorabile şi cu doar vagi adieri de… “şi, ce-o să-mi faceţi!?” Scenaristul Radu Afrim a ales Brăila cu Istoria şi trecutul său cultural şi s-a oprit la una dintre laturile reprezentative, “Muzica, şi nu întâmplător, pentru că emblema culturală definitorie a oraşului de la Dunăre rămâne muzica, iar argumentul cel mai convingător îl constituie perenitatea acestei arte pe aceste meleaguri, cu referiri contemporane la dimensiunea naţională a Festivalului de Canto “Hariclea Darlcée”. Nu întâmplător, Brăilei i s-a spus cu respect şi admiraţie “Mica Viena” iar brăilenilor li s-a atribuit măgulitor cognomenul “napolitanii de la Dunăre”, iar în Palatul Lyra activau într-o vreme două sau trei orchestre simfonice, ori au învăţat şi apoi au cântat pe scenele lumii nume de referinţă ale artei cântului. Regizorul Radu Afrim a ales, pentru magia veselă a spectacolului “Suntrack”, secvenţele mai… pitoreşti ale vieţii muzicale locale, cu ingredientele ei savuroase din aria etnică, pe partitura unui burlesc cu viziuni feerice, luminoase ori grave. Reprezentativă pentru istoria Ibrailei, multitudinea etnică, turci, greci, mai vechi dar şi cei noi, de prin anii ‘50, partizanii, lipoveni, evrei… au asigurat spectacolului un umor antrenant, dar au sugerat voalat şi aspectul social, nu tocmai vesel, deloc optimist al Brăilei de azi, cu problemele sale de tot felul şi cu toate speranţele cam prea repede irosite şi după integrarea europeană. Este foarte posibil ca domnul Radu Afrim să fi notat nostalgic şi vremurile mai pozitive din trecutul nu prea îndepărtat când, între cele două Războaie Mondiale, în portul prosper de la Dunăre se stabilea preţul grâului pentru Europa.

Realizator, total, autor din aria genului literar dramatic în… “premieră” absolută, semnatarul “vodevilului” literar-muzical-coregrafic şi umoristic “Suntrack”, şi regizor obişnuit cu astfel de… isprăvi teatrale, uneori la limita de risc, între adulaţie şi “tabu” oficial, domnul Radu Afrim şi-a asumat rolul de “vioara întâi” într-un “concerti tutti” de spectacol teatral, secondat cu brio într-un “pas de deux” de scenografia inspirată, convingătoare şi, uneori, “moltovivace” a doamnei Irina Moscu, în toate compartimentele sale de referinţă: decor, mişcare, peisagistică, grafică, sonorizare, cu destule excese în materie de decibeli, lumini şi suspans condimentat cu muzica dată tare şi chiar cu scene… pseudodeochiate dar la limita decentă a unui limbaj licenţios, care a înlăturat, subtil şi elegant, posibile reacţii dezaprobatoare cu aplauze şi haz vesel şi încurajator. Duetul artistic Radu Afrim – Irina Moscu a avut tactul şi spiritul selectiv să cearnă, din noianul de întâmplări, personaje, ipostaze şi posibile… ifose incomode demersului lor artistic, tocmai ceea ce le putea compromite bunele intenţii evocatoare despre o Ibraila de altădată, fără sloganul uşuratic şi pamfletar – persiflant… “La noi, la Brăila/La tanti Elvira…”, ori “Terente şi Didina se plimbă cu maşina…”

“SUNTRACK”, un exemplu de teatru de avangardă, modern, atipic în câteva compartimente de gen, dar având girul calităţii şi al bunelor intenţii, prin deschiderea cu care a încurajat, într-un spectacol de-o asemenea anvergură culturală şi artistică, pe lângă actorii profesionişti ai teatrului “Maria Filotti”, şi a unui grup entuziast de colaboratori, elevi de la Liceul de Arte “Hariclea Darclée” sau de la Colegiile “Bălcescu”, “Murgoci” şi “Economic”, sau… “artişti amatori”. Sub aceste generoase auspicii artistice, au evoluat, cu girul performanţei actoriceşti, profesioniştii: actorul Alin Florea, pe o partitură în piano-forte în rolul Regizorului cu o gamă cremoasă de interpret de elită, cu o prestaţie de zile mari, în compania grupului de tineri elevi, care au avut ce învăţa de la actorul talentat şi inteligent, autorul  unor originale şi surprinzătoare… “găselniţe” spirituale provocatoare de aplauze şi hohote de râs în rândul spectatorilor; actriţa Narcisa NOVAC, în rolul Scenografei, cu apetisante şi uşor îndrăzneţe ipostaze scenice, la limita elegantă dintre… “atac la pudoare”, mai mult mimată decât evidentă, şi reacţii de spectator, care a venit la teatru cu intenţia de a-şi depăşi propriile inhibiţii…; actriţa Corina Giorgiana Borş, cu o prestaţie în allegrovivace, cooptându-le şi pe dansatoarele Alexandra şi Andreea, în tablouri vivante de can-can, Cabaret parizian de secol XIX, şi viziuni grafice de Toulouse – Lautrec; actorul Valentin Terente, acoperit emblematic de aura haiducului din Bălţile Brăilei şi Comorofca, şi care, cu profesionalismul staturii sale artistice, a sprijinit demersul figurantei Issac Nadejda, alias Doamna Nadia, pe ritmul inconfundabil al muzicii lipoveneşti, născută din nostalgia întinderilor nesfârşite din  Taigaua siberiană. Nu pot trece peste tablourile vivante şi fascinante, postate strategic de scenografia doamnei Irina Moscu, cu alţi figuranţi din zona etnică a Ibrailei: talentatul interpret la mandolină, turcul CARAMALNÎ Nigeri, cu acorduri vesele  de Bosfor şi Dardanele; grupul vocal rural din zona Măcinului, alcătuit din  trei bătrânele şi un sfătos şi talentat rapsod popular cu un nume-simbol, Vasile VENIN, interpretând “Balada şerpelui”; ori  carismatica Valeria URSAN, purtătoare de nostalgice “comori” istorice şi culturale brăilene, reprezentanta armenilor de la Dunărea de jos, care a interpretat, cu aplomb şi revoltă, în limba turcă, o baladă despre tragedia poporului său, în pogromul din 1915.

Şi, nu puteam neglija pagina cea mai vivace, de o tonică expresivitate, a Grupului de elevi-artişti, care a salvat atmosfera de vremuri de altădată, nu întotdeauna fericită şi fastă a Brăilei, agravată şi de avataruri contemporane, cu aerul uşor frivol, asezonat cu naive excese de comportament rebel şi aluzii licenţioase, salvate de hazul şi aplauzele indulgente dar entuziaste ale publicului spectator. Au evoluat tinerii… “actori”: Mihai JALBĂ, cu chitara sa uşor dezacordată dar antrenantă, cu care a acompaniat-o pe volubila şi talentata Irina ANGHEL, într-o prestaţie meritorie cu melodia “YOUTH”, simbol al tinereţii năvalnice, sentimentală şi “pusă pe fapte mari”, în ideea unei viitoare profesii scenice; Doru CIUTACU, simpaticul şi imprevizibilul… “actor”, cu… “părul-căciulă”, după vesela “apostrofare” a actorului Alin Florea; Andrei MORARU, recitatorul talentat, în duet scenic cu Irina Anghel; şi, în finalul fulminant al spectacolului “SUNTRACK”, Florin STAN, autorul versurilor pe ritmul antrenant, în atmosfera unei săli cu muzică DISCO, al unui recital HIP-HOP, şi în aplauzele furtunoase ale spectatorilor brăileni.

“Suntrack”, un spectacol-reper pentru dimensiunea artistică de excepţie a Festivalului “Zile şi nopţi de teatru la Brăila”.

2 COMMENTS

  1. Ar fi bine sa fie cat mai multe festivaluri de acest gen. Mi se par ca nu sunt suficiente, oricate ar fi, nu este destul. Este, poate, singurul moment in care te poti uita, scufunda, implica

LEAVE A REPLY