…curaj

2
863

Ca să fiu sincer, supărarea  mea cea mai mare este că uneori nu am avut curaj. Curajul acesta  nu are legatură cu forma aceea de manifestarea care i-a înobilat pe eroii Greciei Antice, nu, nicidecum.

Este oarecum acel  lucru al individului care îl face să semene cu  un animal. Chiar dacă m-am gȃndit profund la el nu am reușit să îi dau încă un nume, poate nici nu contează cum se numește și se rezumă prin câteva acţiuni care îl definesc: puterea de a te mânji uneori, de a vorbi fără perdea, de a spune fără să gândești, nu de a gândi înainte de a spune – așa cum se face în mod normal. Firește, toate aceste manifestari te pot face slab. Și ce? Fiecare are partea lui de slăbiciune dar rămane tot om, așa cum fiecare sfânt are cel puţin un păcat dar tot sfânt rămȃne. Faptul că am refuzat să fiu slab, când a trebuit, am făcut-o crezând că așa voi descoperi adevărul. Și cȃnd colo ce să vezi? Am trecut pe lȃngă el, m-am abătut de la el sau l-am înţeles prost.

Fără să merit, am pretins oamenilor să îmi etaleze viaţa lor pe o tavă și cȃnd am reuși să îi văd exact așa cum sunt, nu am avut curaj să să fiu recunoscător, am început să cȃntăresc și dacă nu mi-a dat bine m-am îndepărtat. Nu am avut curajul să văd că acele lucruri ale oamenilor, pe care eu le consideram negative, sunt niște “cuante relative” și că ceea  ce contează este tocmai faptul că mi s-a dat să descopăr deși nu meritam.

Nu am avut curajul să îi văd pe oamni așa cum sunt si i-am considerat superficiali. Azi pe unul, mâine pe altul și în altă zi peCourage - CS Lewis toti. După care am început să îmi pun întrebări deșarte, întrebări care nu au dus la nimic, nu pentru că nu am reușit să le găsesc răspunsul ci pentru că am pierdut  timpul căutându-l. Tot ceea ce am reușit să aflu a fost că în momentul în care am văzut superficilitatea în fiecare, eu am fost un superficial! Și cel superficial! Am ajuns la concluzia că, dintre toti cei analizaţi, eu sunt  cel mai mare superficial tocmai pentru că nu am căutat să văd decȃt asta.

Nu am avut curajul să merg  pe stradă și să ma bucur, pur si simplu, de tot ce mișună în jurul meu iar la sfȃrșit de drum în loc să accept zâmbetele ce mi s-au aruncat, am analizat doar ceea ce credeam că nu este corespunzător.

Nu am avut curajul să mă arăt oamenilor așa cum sunt de fapt și m-am ascuns. M-am ascuns atȃt de bine încȃt am ajuns ca nici eu să nu mă pot găsi!

2 COMMENTS

  1. Curajul este doar aptitudinea de-ati depasii proprile bariere la un moment dat.

    Priveste in spate cu intelegere fata de tine insuti, pentru ca altfel n-ai fii realizat anumite lucruri despre tine, altfel iti ramaneai tot un anonim.

    Din partea mea ai un mare bravo pentru faptul ca ti-ai mai cunoscut o parte a ta. 🙂

LEAVE A REPLY