Dialectică

0
90

mechanical-2033446_640uneori îmi reprezint lumea aceasta

ca pe o eprubetă imensă din sticlă

deasupra unei flăcări

viața

ca pe o substanță organică

vâscoasă și dezagreabilă

care trece prin toate stările de agregare

ale materiei

și se întoarce în materie

faptul de a exista

(așa cum ne place să credem

fără să fim!)

ca pe o glumă proastă a minții

moartea

denumită eufemistic

sfârșit

ca pe o negare târzie și inutilă

a speranței

este de ajuns să dai la o parte

creierul

care scrie scenariu acesta penibil

și nu mai rămâne nimic

 

totu-i

până la urmă

minciună

manipulare

fiecare senzație

înseamnă o reacție chimică

un drog

viața însăși este o senzație

o moleculă creată undeva

în laboratoarele clandestine ale minții

 

 

Previous articleGenealogie
Next articleDepresii matinale
Sunt din Piatra Neamț, scriu poezie, proză, eseu, am publicat volume în format digital sau pe hârtie, colaborez și cu alte site-uri literare..

LEAVE A REPLY