Dragostea materna-cel mai pur sentiment pamantesc

0
391

92D0CB22-3EDE-4C6B-8266-010DC0175C09Asa cum multi au putut observa, exista o pauza intre scrierile mele din noiembrie si…pana acum si doresc sa explic pauza, una dureroasa si poate netradusa si de netradus…

Desi am fost la cateva meciuri din UCL si Europa League, chiar si la Paris, nu am putut scrie mai mult decat niste stiri pentru agentii locale. Nu am avut claritatea, nu am simtit acele cuvinte care sa construiasca reportajele de atmosfera, cu care v-am obisnuit. In general vin imediat, acum parca a fost totul blanc. Am avut atat de multa sustinere, toate conturile mele de social media sunt in crestere si nu am decat cuvinte de multumire…sincere, caci desi lipsita de luciditate, cu un instagram abia pornit(aveam sub 50 postari acum o luna) dar cu followers crescand de la zi la zi, m-am simtit prost ca nu pot scrie. Am fost rugata sa scriu, am multe persoane care imi scriu mesaje superbe in privat, fete, baieti, barbati, femei….. Am cateva proiecte, insa chiar vreau, impreuna cu tatal meu sa formulam acest blog, sa-l intregim… si sa aduca o pata de adevar, opinii sincere din multe domenii. Eu una, voi acapara partea de calatorii, sport desigur, monden, interviuri, regimuri si sfaturi de viata si tatal meu cu partea politica, satire si informatii de actualitate. Simt, ca ma indepartez de la subiect parca evitandu-l, insa….motivul pentru care nu am putut scrie, nu este o scuza…este ceva ce nu tine de mine, din pacate in decembrie, pe 6…..atunci cand noi, romanii, sarbatorim Sf.Nicolae…mama mea, cea mai draga fiinta mie…ne-a parasit, trecand in nefiinta dupa lungi lupte cu boli, sisteme romanesti precare si piedici interminabile, sufocante ale vietii. Voi dezvolta candva cate probleme am avut cu CNAS, ANAF si toata mizeriile corupte din tara!!!

Vreau sa va povestesc, chiar daca rup parte din mine, inima, ma inteapa mai mult decat orice…insa fiecare cuvant, fiecare lacrima are un scop…

Viata este dura, foarte dura, iar cliseele precum timpul le rezolva pe toate, totul se uita ….sunt niste mizerii. Va pot spune ca nu exista asa ceva, nu a trecut o zi …sa nu plang, din decembrie pana acum. Vorbesc cu ea(vorbeam zilnic ore in sir pe skype, mii de mesaje…) , da suna nebunesc, dar sufletul este langa noi, simt si incerc sa ii simt mirosul in fiecare obiect ce l-a tinut ea, am o cutie de amintiri, imbratisez cutia….este cutremurator de greu, nimic nu doare mai tare, nimic nu vindeca. Nici timpul, nici prietenii, nimeni si nimic.

In ziua in care am aflat, am crezut ca voi muri…..vomitam albeata, fara sa mananc nimic, fara sa beau, am urlat ca un lup la luna, inima urla atat de tare…..nu stiu cum nu am avut vecinii la usa…atat de greu. Socul acela…m-a daramat complet, nici acum nu sunt vindecata, insa macar sunt stabila…sau incerc sa fiu. Aveam planuri in decembrie, aveam o conferinta a jurnalistilor britanici, o gala la care nu am putut participa, nu am avut puterea …doar la Gala companiei pentru care lucrez, SHARPS m-am dus,care a fost la cateva zile de la veste….caci pe drum am fost cu o colega iar acolo am stat doar la decernarea premiilor, fara muzica sau distractie. M-am dus caci impreuna cu mami alesesem fiecare piesa vestimentara, o rochie superba, niste pantofi eleganti …totul a fost ales impreuna..nu voiam sa dau acele clipe….Stiam ca voi fi premiata la nivel regional si ca team-leader, insa nu stiam caci la nivel national….aveam sa fiu nr1…In momentul aflarii, a fost un loc 3.2 si la ….1 si cand am auzit numele meu….aproape am ramas fara suflare, simteam prezenta mamei mele, bucuria ei….iar in trofeu ii vedea zambetul…..atat de tare m-a durut, cand retrasa in camera de hotel..am aranjat trofeele si am realizat ca NU …o mai pot suna…ca nu se mai poate bucura cu mine, mami nu mai era…..era si nu era….

A urmat chin, durere mascata , am zburat spre tara, aproape tranchilizata de durere. Nu am cuvinte, in noaptea cand am ajuns, mi-am dat seama ca am prietenii alaturi.Desi, am ajuns la 2 noaptea erau acolo, la bloc, ma asteptau…am depanat amintiri despre mama, iar in zorii diminetii am intrat in casa, insotita de un amic, care imi este ca un frate, mereu acolo. Daca nu ii aveam pe ei, sa-mi ocup mintea…nu stiu ce ma faceam. Sora mea s-a ocupat de ceremonie de incinerare( asa cum a vrut mama)…si pot spune ca a fost ceva mult mai decent( daca se poate numi asa…) decat o inmormantare cu bocete, caci cred ca dragostea e in suflet nu in urlete. Am avut prietenii aproape, oamenii care au ajutat-o mai ales in ultima perioada, cand boala nu ii mai permitea deplasarea.
Dupa acel moment, de despartire de efemerul corp, totul s-a transformat. Am intrat intr-o pasa de negare, doream sa ma afund in orice, am ajuns sa beau…..ca sa-mi amortizez durea, mintea, gandurile…..am iesit non stop, nu voiam sa raman o secunda singura, orice moment ma distrugea psihic….asa ca am avut o perioada in care m-am tranchilizat ….groaznic, gresit si de 10 ori mai agravant. Nu stiu cum, la un moment de rascruce…mi-am dat seama, ca a sta ocupata, aburita nu ajuta …ba totul era mult mai presant. Am ales sa infrunt realitatea ….cutremuratoare, doare durerea mai mult decat orice ….dragostea materna, acel sentiment …..apasa zilnic…nu trece, nu se uita.

Acum dupa 3luni, inca doare si stiu ca o sa doara mereu, mi-am alimentat viata cu proiecte, cu vise caci stiu ca mama si-ar fi dorit sa fiu fericita, insa, fiecare sarbatoare…cum a fost ziua mamei, s-a incheiat cu fuga din magazinul care afisa produse cu MUM….nu pot, cu toata taria mea, chiar sunt o persoana puternica, nu pot trece peste. Cand s-a dat ceasul inapoi….eram la volan, cand au spus la radio ….”ce zi ai vrea sa dai inapoi din ultimele 6luni” …si credeti-ma am crezut ca voi face accident……nu am idee cum inima imi poata sta in loc…………

Nu va ganditi ca acum, nu am fata toata plina de lacrimi…am si o durere de cap la pachet…insa, cu ochii inlacrimati am vrut sa accentuez…ca in viata, oamenii cred ca stiu ceva despre fiecare “ceva”. Credem ca suntem pregatiti pentru moarte….va zic, nu suntem. Credem ca stim ce este iubirea…..nu pot sa nu va zic…..ca si acum ma uit la sutele de felicitari in care ii multumeam mamei pentru ce sunt, cine sunt, ma uit si acum pe mesajele scrise de ea pe skype….sunt ca un furnicar de amintiri, de cuvinte…NU….nu stim, ca iubirea materna este cel mai pur sentiment.

Pentru mine, mama este fiinta care m-a format, m-a ajutat, mi-ai sustinut toate tampeniile, m-a inteles desi eu chiar sunt de neinteles si m-a iubit neconditionat pana la ultima suflare…..nu am cuvinte sa pot ambala astfel de sentimente, nu am nimic sa ajute in locul ei si nimeni nu o s-o poata inlocui vreodata.

Sfatul meu din suflet este sa este sa le aratati celor dragi cat ii iubiti, sincer ….ma uit la foto cu Craciunul impreuna cu mama, ma uit la calatoriile cu ea, la miiile de mesaje, la felicitari, la flori…STIU, mama stia ca o iubesc pana la cer. Am semnatura ei tatuata in vene, i-am explicat ca vreau asta la mana stanga, vreau semnatura ta, caci esti mereu parte din mine, iar la dreapta o am pe Steaua, cealalta iubire, tot foarte greu de explicat dar care pana la urma…mi-a dat cealalta familie, prietenii….care se dovedesc ca sunt mereu, acolo….si faptul ca au fost si langa mama ……aceste gesturi pot spune multe…vorbesc de la sine.

Astfel, viata este o cursa nebuna a sufletului etern, prizonier in materialul corp efemer ….iar ce ne face speciali este dragostea,un sentiment multivalent, dragostea pentru cei care ne sunt alaturi, dragostea pura de mama si de semeni….

articol de :Nicoleta Gradinaru

instragram: nicole_ptk

facebook freelance:@Nicoleta Gradinaru

blog:

Dragostea materna- cel mai pur sentiment pamantesc

LEAVE A REPLY