Execuţia mareṣalului Ion Antonescu

1
3027

Pe data de 1 iunie la ora 10:30, ministrul justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu, a prezentat regelui Mihai cererile de graţiere făcute de Ion Antonescu, Constantin Vasiliu, Gheorghe Alexianu, Constantin Pantazi, Radu Lecca şi Eugen Cristescu. În cazul Mareşalului, cererea de graţiere a fost făcută de către mama sa, doamna Baranga, cerere care suna în felul următor:

"Subsemnata, Liţa colonel Baranga, în vârstă de 88 de ani, implor cu lacrimile în ochi mărinimia Majestăţii Voastre ca să binevoiţi a acorda înalta graţie, de a comuta pedeapsa cu moartea dată de Tribunalul Poporului în ziua de 17 mai 1946 fiului meu unic, Ion Antonescu. Cu nădejde nestrămutată în neţărmurita solicitudine a Maiestăţii Voastre şi în înţelegerea nenorocirii abăture asupra mea, Rămân a Majestăţii Voastre preaumilă şi supusă, Liţa col. Baranga."[1]

Regele a respins cererile de graţiere, cu excepția cererilor pentru Radu Lecca, Constantin Pantazi şi Eugen Cristescu, cărora le-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viaţă. Despre respingerea graţierii şi semnarea ordinului condamnării la moarte a Mareşalului există şi astăzi foarte multe întrebări.

Este important să vedem şi punctul de vedere al Regelui Mihai legat de gratierea lui Ion Antonescu: ”Condamanrea sa la moarte reprezintă o capcană şi pentru mine, dacă l-aş fi grațiat, aş fi fost înfierat nazist, dacă i-aş fi refuzat graţierea aş fi fost considerat lipsit de patriotism. Mareşalul a înţeles bine această dilemă şi de aceea a refuzat să facă cererea de graţiere”[2]

Din păcate, documentele existente nu pot confirma dacă ordinul Regelui Mihai a fost unul scris sau doar verbal. O alta mar2controversă este reprezentată şi de faptul că decizia regelui ar fi fost influenţată de guvern şi în speţă de şeful guvernului de atunci, Petru Groza. O ipoteză pentru care Regele nu ar fi semnat graţierea este aceea că ar fi încercat să îşi salveze tronul lăsând soarta lui Antonescu în mâinile comuniştilor. Se spune, deasemenea, că regele ar fi vrut ca Mareşalul să fie judecat la Nuremberg pentru a nu-şi lega numele de condamnarea la moarte a Mareşalului dar comuniştii nu ar fi fost de acord deoarece ar fi existat şansa ca Antonescu sa nu primeasca sentinţa supremă printr-un eventual process internaţional. Cu siguranţă, în viitor, se vor gasi dovezi suficiente şi pentru elucidarea acestei controverse cum s-a întamplat în multe alte situaţii.

Înaintea punerii în executie a sentinţei, toti cei condamnaţi la moarte au primit vizitele rudelor sale. Mareşalul a fost vizitat de catre mama şi soţia sa Maria Antonescu. Ultimele cuvinte spuse mamei sale au fost urmatoarele:

Dacă mor, este pentru Bucovina şi  Basarabia. De ar fi să reîncep aş face la fel[3].

Între orele 17:30-17:45 toti cei 4 condamnaţi au fost spovediţi şi împărtăşiţi de către preotul Teodor Totolici. Se spune că Mareşalul ar fi refuzat împărtăşania pentru că în accepţiunea lui nu o merita şi i-a spus să se roage pentru ceilaţi condamnaţi pentru că, după spusele lui, piereau din cauza lui. Deasemena, Ion Antonescu a mai spus urmatoarele cuvinte preotului:

Sacrificiul şi moartea mea sunt sigur că deschid mai bine ochii Poporului Român (text ilizibil) în care a fost prăbuşit şi din care eu am vrut să-l scap, ducând lupta împotriva bolşevismului şi că va fi un îndemn şi mai mare de luptă pentru el. Sunt fericit să mor pentru cauza Ţării mele, pentru care am luptat cu toată înverşunarea. Sunt convins că această moarte va servi mult Poporului Român.”[4]

La ora 17:45  condamnaţii au fost duşi de 4 gardieni ai închisorii Jilava către locul execuţiei. În momentul ieşirii pe poarta principala, uitându-se la soldaţii, Constantin Vasiliu a exclamat: ”Aștia nu ştiu să tragă, o să ne ciuruiască”.[5]  În timpul trecerii convoiului prin zona administrativă a închisorii se găseau ziarişti români şi straini care au facut poze.

La ora 18:03 a avut loc executarea. Un martor a relatat urmatoarele lucruri:

La orele 6, Mareşalul, urmat de dl. M. Antonescu, păşeşte cu capul sus şi în pas militar, într-o ţinută de măreţie de nedescris, spre locul execuţiei, trei sute de metri până în Valea Piersicilor. Urmează ceilalţi doi, de asemenea într-o atitudine superbă. Mareşalul poartă un mare tricolor pe piept. În momentul când se comandă foc, Mareşalul îşi scoate pălăria şi ridică în sus mâna stângă strigând: «Trăiască România!» Execuţia a fost făcută de un detaşament de gardieni publici, elemente comuniste îmbrăcate în uniforme de gardieni, printre care mai mulţi evrei. Asistenţa: Avram Bunaciu, evreu, secretar în Ministerul de Interne (…), pune de mai multe ori la punct pe procuror. De la Preşedinţie (a Consiliului de Miniştri): un comisar şi procurorul Udrea din S(erviciul) S(pecial), doi delegaţi ai Partidului Comunist şi doi ruşi de la Comisia (Aliată) de Control, patru delegaţi de la Ministerul Informaţiilor (cinematografişti). În timpul pregătirilor, s-au prezentat în Jilava reprezentanţii presei americane şi engleze. Au fost împiedicaţi să intre de către Avram Bunaciu, deşi unul dintre ei avea autorizaţie semnată de primul procuror. Au urmat telefoane la Ministerul de Justiţie, dar nu a fost nimeni de găsit. (…) În momentul când au început rafalele, adevăraţii ostaşi care erau de gardă la închisoare şi la poligonul de tragere pe o mare rază şi-au scos şepcile de pe cap cu mâna stângă, iar cu dreapta îşi făceau cruce. La toţi le curgeau lacrimile din ochi. Toţi condamnaţii au murit ca eroi legendari.”[6].

La ora 18:15 medicul legist a constatat moartea celor 4 iar la aproximativ o oră cadavrele a fost încărcate în 2 ambulanţe şi duse la crematoriul Cenuşa unde au fost incineraţi începand cu orele 21:15. Cenuşa celor 4 a fost pusă în urne separate şi predate prim-procurolului  Sandulescu. De remacat faptul că Săndulescu nu a dat curs cererii mamei Mareşalului, Doamna Liţa Baranga, de a-i inmâna urna cu cenuşă pentru fi depus în cavoul familiei din cimitirul Iancu Nou.

În loc de concluzie voi reda ultimele cuvinte ale mareşalului înainte de a fi împuşcat: “Domnilor suntem gata! Ochiţi cum trebuie! Traiască România! Foc!”. Din acestă frază putem medita asupra ultimelor doua cuvinte:” Traiască România!”, cuvinte paradicmatice de altfel pentru Mareşal care denotă că indiferent ce stindard i-a fost atribuit: dictator, criminal de razboi, bun conducator sau erou naţional, ceea ce trebuie să ramână bine împământenit în conștiinţa noastră şi în special a urmaşilor este că mai presus de principiile lui, judecăţi, decizi bune sau greşite, confilcte etc şi-a iubit ţara şi a luptat pentru binele ei iar din acest motiv îl putem pune într-o selectă categorie a personalităţiilor care au contribuit la scrierea istoriei acestei ţari direct şi fară vreun interes propriu.

C O R O L A R    – Tudor Arghezii despre moartea mareṣalului Ion  Antonescu

După execuţia Mareṣalului Ion Antonescu nu a ȋndrăznit nimeni să protesteze cu o singură exceptie: bunul său prieten Tudor arghezi. Acesta, pe prima pagină a  ziarului „Adevărul vremii”, nr. 16563, din data da 9 iunie, postează un eseu cu numele „Moartea” . Această superbă alegorie ȋn care este omagiat mareṣalul este cu atăt mai preţioasă cu căt este publicată ȋn plină ocupaţie sovietică:

„Am de câteva zile, ȋn grădină, un mormânt. N-am avut ȋncă  un mormânt așa mare ȋn grădină. Aveam numia morminte mici, pui, mâţe ṣi căţei, care au murit blajin pe lângă noi(…). Moartea e și ea ȋndoită, într-adevăr: moartea în luptă și moartea fără atac (…). Războiul nu l-a ucis ci pacea. Poate că otrava unui scelerat al drepturilor omului, cu cartemă.

Mormântul din grădin mă obsedează. Nu mă pot învăţa cu acest mormânt și nici cu această moarte. ea întrece trista mea filosofie. Nu ne mai place nimeni. Ne gândim la mormânt.

Ni se pare că acest mormânt nu va fi uitat niciodată.[7]

___________________

 

 

[1] Extras din articolul publicat de către Petre Turlea despre Execuţia Mareşaluli Antonescu,Sursa internet: www.zf.ro, [http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/regele-mihai-si-maresalul-antonescu-iii-executia-de-petre-turlea-8051537]

[2] Traian Golea,Actul de la 23 august 1944 văzut de regale Mihai ca autor, Folrida, 2001, Editura Hallandale, p.76

[3] Extras din articolul publicat de către Petre Turlea despre Execuţia Mareşaluli Antonescu, Sursa internet: www.zf.ro, [http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/regele-mihai-si-maresalul-antonescu-iii-executia-de-petre-turlea-8051537]

[4] Ibidem 2

[5] Gheorghe Buzatu, Mareşalul Antonescu la judecata istoriei, Bucuresti, 2002, Editura Mica Valahie, p.30

[6] Extras din articolul publicat de către Petre Turlea despre Execuţia Mareşaluli Antonescu,Sursa internet: www.zf.ro, [http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/regele-mihai-si-maresalul-antonescu-si-executia-de-petre-turlea-8051537]

[7] Dr. Barbu Berceanu, Arghezi de la <Baroane> la alegoria antonesciană, ȋn “Revista de istorie militară”, nr.57/1990,p.17

 

 

 

1 COMMENT

  1. Eu tot consider ca Antonescu a fost, inainte de toate, un mare roman si nu sunt multi cei carora sa le spui asa, fara ezitare. Parerea mea. Bravo Petronius!

LEAVE A REPLY