Exorcizări

0
165

maya-2422086_1280de-o vreme nu fac decât să mă crucific

să calc peste tăciunii încinși ai zilei

să-mi blestem neîmpăcat ochii

vinovați de răsăritul Soarelui

de existența cerului

(o iluzie optică

confortabilă!)

și iubirea…

iubirea de oameni

percepută ca o reacție nucleară

între dorințe

cu urmări apocaliptice

pe care o mai găsim doar în stele

( Hiroșima  pare o glumă! )

izotopul vieții se înjumătățește o dată

la o sută de ani

abia când începi să-ți numeri morții

simți ura ca o gheară înfiptă în gât

viața ca o bătaie de joc a minții

apa ca un lichid insipid

fără culoare

fără gust sau miros

o eroare în termeni științifici

cineva ne-aliniază savant pe o lamelă de sticlă

sub microscop

(într-o soluție saturată de clorură de sodiu!)

apoi scuipă alături

scârbit

și studenții sânt rugați să observe structura moleculară a flegmei…

 

Previous articleAccente
Next articleAbisuri
Sunt din Piatra Neamț, scriu poezie, proză, eseu, am publicat volume în format digital sau pe hârtie, colaborez și cu alte site-uri literare..

LEAVE A REPLY