Frunzele sufletului

1
696

Plutind către pământ, 
Din copacul toamnei,
Frunzele galben-ruginii
Îmi șoptesc fericirea…

Purtate de vânt,
Pe întinsul colorat,
Frunzele așternute
Îmi arată calea…..frunza sufletului

Brobonite de apă,
Din negura dimineţii,
Frunzele veștede
Îmi răcoresc tălpile….

Îngrășând pământul,
Din întinsul zării,
Frunzele putrezinde
Prevestesc reînvieri…

Luminându-mi cazaniile,
Din învolburatul cuget,
Frunzele sufletului
Îmi aduc primăveri…

 

Previous articleRuptura..
Next articleHefaistos – zeul grec născut în Dacia
 Am conştientizat  că  poezia  reprezintă o stare de spirit care apare ocazional şi nici decum nu este o formă de manifestare contiunuă. Deşi această stare de spirit, în efemeritatea timpului, are dimensiunea unei singure picături de apă în vâltoarea unei furtuni, ea reuseşte  să dea viaţă unor orizonturi nebănuite

1 COMMENT

LEAVE A REPLY