În zbor îmi înflorește poezia, de Camelia Ardelean

0
48

În zbor îmi înflorește poezia,

Sfidând elucubrații siropoase,

Mă roade, șerpuită, pân` la oase,

Îmi dă răgaz să-mi gust „anomalia”.

DSC03105

 

Lumina-i printr-o geană îmi respiră,

Aștern silabe ca într-o vitrină,

Acord simțirea-mi adolescentină

La noul trend, vibrând pe vechea liră.

 

Creez cu-al meu „păcat” mezalianță,

În doi, singurătatea-i „mai” completă;

Nu e, din fericire, vreo rețetă,

Să-mi vindece ieșirea din uzanță.

 

În zbor îmi înflorește o aripă,

Cu versuri noi din gânduri colorate;

Mi-e scrisul mai aproape ca un frate,

De echinoxuri nu facem risipă…

LEAVE A REPLY