Inadaptare (I)

1
642
This entry is part 1 of 5 in the series Inadaptare

Te foieşti mult, esti gânditor 
În zori și-n miezul zilei
Și-un vuiet cald, pătunzător
Dă glas acum oștirii

Din buncărul făr` de soldațiInadaptare (I)
Cel plin de umbrele sumbre
Ce-ți lasă ochii grei, pătați
Prin locuri gri să umbele.

Pe chipuri, pajişti sau pe cer
Pe und-te uiți, nu-ți place
Căci ți se pare efemer
Oricine, ce ar face,

Că-i monoton sau desuet
Și învechit sau prea modern
Că-i zdrențuros sau prea cochet
Iar când e bun este peren.

Pe străzi cu fruntea-n jos păsești
Aiurea pe o cale,
Auzi un om dar nu-l privești
Și-l lași cu ale sale.

Greutăți mari sau bucurii
El cântă cu-n motiv
Și la ale tale stângăcii
Tot ar privi naiv.

Iar  ochiul lui ȋncercănat,
Izvor de nemurire,
Preschimbă tot ce-i ferecat
Ȋn porţi către iubire.

 

Series NavigationInadaptare – II >>
Previous article…curaj
Next article… gânduri ninse cu dor
 Am conştientizat  că  poezia  reprezintă o stare de spirit care apare ocazional şi nici decum nu este o formă de manifestare contiunuă. Deşi această stare de spirit, în efemeritatea timpului, are dimensiunea unei singure picături de apă în vâltoarea unei furtuni, ea reuseşte  să dea viaţă unor orizonturi nebănuite

1 COMMENT

LEAVE A REPLY