Inadaptare – II

2
770
This entry is part 2 of 5 in the series Inadaptare

… pe drumul fără de ȋntorcere către eternitate, faci slalom printere siluete. Majoritatea sunt ȋnvăluite painȋn cochilii din aur iar paşii lor lasă urme doar pe catifea albă. Dacă reuseşti ȋnsa să te furişezi după ȋnvelişul aurit şi vei trage cu ochiul pe fereasta sufeltelor lor vei observa că scenariul pe care ȋl propun vieţii este rezultatul unui coşmar. Printre aceste adevărate candele ce luminează frumos ȋn ȋntuneric dar care emană doar miros de sulf o să găseşti presărate contururi strâmbe ale altor trupuri. Majoritatea păşesc pe margini nedorind să fie stavilă celor celor ce strălucesc. Ȋn momentul ȋn care te vei împiedica şi vei cădea vei avea ocazia să le zăreşti ochii pentru că, având capul mereu plecat, privire le este ascunsă. Atunci, omule, ȋnainte de a te ridica, ȋncercă să vezi ce se ascunde ȋn spatele ridurilor ce le ȋnprejmuiesc uitătura. Vei descoperii chipuri blajine de copii. Aceştia işi scriu durerile, prin onduirea degetor, ȋn nisip, bucuriile şi le scrijelesc pe stânci iar toată viaţa lor este o continuă adiere de vânt.

Series Navigation<< Inadaptare (I)Inadaptare III >>
Previous article… gânduri ninse cu dor
Next articleHOLOCAUST sau holocaust? (I)
 Am conştientizat  că  poezia  reprezintă o stare de spirit care apare ocazional şi nici decum nu este o formă de manifestare contiunuă. Deşi această stare de spirit, în efemeritatea timpului, are dimensiunea unei singure picături de apă în vâltoarea unei furtuni, ea reuseşte  să dea viaţă unor orizonturi nebănuite

2 COMMENTS

LEAVE A REPLY