Inadaptare III

1
754
This entry is part 3 of 5 in the series Inadaptare

Afară-s muguri. Tu ȋntinereṣti. urma

 Că-s tânăr,  mă tot mint.

 Pe prag demult  nu mai   păseṣti

 Mireasma urmei ţi-o mai  simt.

 

 Apune lampa.  Adorm  adânc,

 Ascuns de ale oamenilor fapte.

 Apare norul tău  plăpând

 Ce aruncă vorbele ȋn ṣoapte.

 

   Ȋl tot ȋnvălui cu   privirea,

   Atent, nu sunt la tot ce spui.

  Iar ȋngheţată ȋmi e uimirea

   Şi preschimbată  ȋn suspin.

 

 

 Ce dă să iasă, dar ȋl ţin

 Mascat de ipocritul zâmbet

 Ȋl amorţesc mereu cu  vin

 Şi ȋl transform pe loc ȋn cuget.

Series Navigation<< Inadaptare – IIInadaptare IV – Confesiunile unui mizantrop >>
Previous articleCAIA
Next articleInadaptare IV – Confesiunile unui mizantrop
 Am conştientizat  că  poezia  reprezintă o stare de spirit care apare ocazional şi nici decum nu este o formă de manifestare contiunuă. Deşi această stare de spirit, în efemeritatea timpului, are dimensiunea unei singure picături de apă în vâltoarea unei furtuni, ea reuseşte  să dea viaţă unor orizonturi nebănuite

1 COMMENT

LEAVE A REPLY