Inadaptare

0
340

142410_inadaptarea-virtutea-crestinilor

 Te foieşti mult, esti gânditor

În zori și-n miezul zilei

Și-un vuiet cald, pătunzător

Dă glas acum oștirii

 

Din buncărul făr` de soldați

Cel plin de umbrele sumbre

Ce-ți lasă ochii grei, pătați

Prin locuri gri să umble.

 

Pe chipuri, pajişti sau pe cer

Pe und-te uiți, nu-ți place

Căci ți se pare efemer

Oricine, ce ar face,

 

Că-i monoton sau desuet

Și învechit sau prea modern

Că-i zdrențuros sau prea cochet

Iar când e bun este peren.

 

Pe străzi cu fruntea-n jos păsești

Aiurea pe o cale,

Auzi un om, dar nu-l privești

Și-l lași cu ale sale.

 

Greutăți mari sau bucurii

El cântă cu-n motiv

Și la ale tale stângăcii

Tot ar privi naiv.

… din volumul “Gânduri şi Rânduri “

Previous articleBun rămas
Next articleControverse despre originea lui Mihai Viteazul
 Am conştientizat  că  poezia  reprezintă o stare de spirit care apare ocazional şi nici decum nu este o formă de manifestare contiunuă. Deşi această stare de spirit, în efemeritatea timpului, are dimensiunea unei singure picături de apă în vâltoarea unei furtuni, ea reuseşte  să dea viaţă unor orizonturi nebănuite

LEAVE A REPLY