Încordare

0
163

 ceramic-3050615_640auuu! auuu! auuu!

strigau pietrele de care îmi juleam gleznele

auuu! auuu! auuu!

strigau merii cu spinările îndoite de vânt

auu! auuu! auuu!

strigau bufnițele cu ochi închiși în lumina tăioasă a dimineții

auuu! auuu! auuu!

strigau câinii loviți cu pietre

pițigoii atinși de fulgere

înăbușind auuu! auuu! auuu-ul! meu rușinat

stânjenit

țipați voi

murmuram abia perceptibil

eu îmi mai pot ține durerea

nu-i chip să-ți așezi o clipă capul pe marginea cerului

cu voi

blestemaților

mâncători sadici de liniște

în fond

sunteți zgomotoși

gălăgioși

onomatopeici

când nu mai aveți agheasmă sfințită în candele

vă revărsați hoțește în clapele reci și neacordate ale pianelor

călcați cu bocancii plini de noroi

pe corzile necântate ale viorilor

deveniți niște dizarmonii sinistre și încremenite

ale tăcerii!

 

Previous articleRecul
Next articleÎnsingurări
Sunt din Piatra Neamț, scriu poezie, proză, eseu, am publicat volume în format digital sau pe hârtie, colaborez și cu alte site-uri literare..

LEAVE A REPLY