Între dulce și amar, de Camelia Ardelean

0
548

Ni-e conștiința rătăcitul far,

Clipind debusolată-n întuneric,

La vama orizontului eteric,

Captivă între dulce și amar.

 

Când îmbrăcăm armura de cristal,

Strivim orgolii și speranțe mute,

Rămân aceleași umbre abătute,

Crestând spinarea ultimului val.

 

Într-un destin tixit de somnambuli,

Ne-nghesuim, cu aripi nimicite,

Sub pleoapa existenței ilicite –

Maree tristă de captivi creduli.

 

Spre adevărul de necontestat

E-un drum pavat cu sânge sau ruine,

Doar demonul durerii ne-aparține –

Un înger cu trufie infestat…

DSC02880

 

LEAVE A REPLY