Kafka

0
153

street-art-2254155_640dacă n-ai fi fost tu

ar fi fost altcineva

nu-ți fă iluzii

în blocul acesta cu zece etaje

și mansardă

( de unde am să mă arunc în cap într-o zi!)

trăiesc zeci de femei singure,

cele mai multe sunt vii

clipesc din ochi ca păpușile Barbie,

au fețe și expresii asemănătoare,

deschid foarte repede ușile

când suni

„bonjour, mademoiselle,

ilustrez

adresându-mă unei femeii vopsite în roșu

care urca scările,

dați-ne,

rogu-vă,

o cană cu apă,

dacă vă lasă inima!”

desigur,

ne răspunde femeia

și ne poftește înăuntru,

„apă mai este,

încă mai este,

mai rău stăm cu inimile,

dar nu refuzăm nimănui o cană cu apă!”

Și care ar fi problema cu inimile?

o iscodesc,

v-a furat cineva inimile?

Nu, domnule,

cum să furi,

Doamne, iartă-mă,

 o inimă?

Până mai ieri ne mâncam pisicile

câinii de companie

papagalii…

de azi însă ne mâncăm între noi

cu tot cu inimi,

Ghiță,

fă-te naibii încoace,

c-a sosit prânzul!

Huiduma ne legă cu o frânghie

de calorifer:

Cum vreți, dragilor,

să vă tai gâturile

sau să vă despic capetele?

Greu de răspuns.

„Și care ar fi diferența”? mai reușesc să-l întreb,

iar bărbatul oarecum încurcat

ridica din umeri:

Niciuna…

 

 

 

 

Previous articleDestin
Next articleSă mori ca un câine
Sunt din Piatra Neamț, scriu poezie, proză, eseu, am publicat volume în format digital sau pe hârtie, colaborez și cu alte site-uri literare..

LEAVE A REPLY