Mai merită să mergem la vot după momentul Iohannis, sau să-i lăsăm pe alţii să decidă, aşa cum ne-am obişnuit, în locul nostru?

1
1013

            Au trecut doi ani de atunci. Unii zic că au fost doi ani în care am avut un președinte care a dezamăgit, s-a ascuns cu ipocrizie şi mult snobism de cererile românilor: s-a plimbat prin toată lumea, că doar nu putea să viziteze Israelul când câștiga mii de euro pe lună din chirii și de la primăria orașului Sibiu, avea nevoie de funcția de președinte ca s-o facă, și-a luat avion prezidenţial, și-a renovat casa prezidențială, și-a luat bmw de serviciu de zeci de mii de euro. Păi se putea ca neamțul să nu circule precum fanarioții de acum câteva sute de ani, să nu se umfle în pene în fața omologilor săi din Occident? Mai lipsea o caleașcă, un car alegoric, încă nu-i prea târziu, mai are încă trei ani la dispoziție.

 

           Și totuși, alții zic că se poate ca noi să avem o părere greșită despre ce ar trebui să facă un președinte. Da, e un om care ar trebui să ne reprezinte, nu un om care deține un robinet uriaș, bugetul ţării, pe care-l lasă să curgă în fața poporului amărât numai picăturile cu picătură. E de așteptat ca președintele să facă vizite formale peste tot, să se prefacă că totul merge bine și că românii au un viitor strălucit, dar la care mai au de lucrat, iar salariile și pensiile mărite ale oamenilor politici, pe care le-a aprobat cu un zâmbet tâmp, i-ar determina pe aceștia să nu mai ,,fure”.  În orice caz, alegerile din noiembrie 2014 au demonstrat că votul tău contează, le poate arăta unora că şi noi avem voinţă, ne alegem ce credem mai bine, nu  ni se impune nimic, iar dacă ne superi, te dăm jos din fruntea noastră. Chiar dacă nu-ţi place cum se comportă cel pe care l-ai ales, libertatea de a alege este însăşi esenţa democraţiei. D-aia ai alegeri din patru în patru ani, poate cândva te saturi şi te decizi să alegi şi tu ceva acolo.

 

                 În ceea ce mă priveşte, sunt convins că a spus și a făcut două-trei lucruri bune, evident, prea puține la număr ca să fiu sigur că e un președinte care NE merită. Încă din primele zile a încercat să ridice imunitatea oamenilor politici, fie ei deputați, senatori, miniștri şi la începutul acestei campanii electorale a spus ceva de remarcat, care i-a băgat în sperieți pe liderul unei anumite grupări politice: ,,așa cum unui om ce vrea să devină paznic i se cere cazierul, așa și cel propus pentru a fi prim-ministru, dacă e condamnat penal, n-ar avea dreptul să ocupe acea funcție, eu nu îl voi desemna.” Și nu se putea să nu sară la jugulara lui cel care s-a simțit vizat în acel moment: ,,cum, domnule, nu respecţi Constituția?”.  O mai mare ipocrizie nici că se putea. Așadar, să înțeleg că noi îi permitem unui om nu doar cercetat penal, ci și condamnat penal cu executare pentru fraudă electorală, ,,care respectă Constituţia’’, să aibă cutezanţa de a candida la aceste alegeri şi poate de a ocupa a doua funcție ca importanță în stat, cea de prim-ministru? Omul care-ţi fură votul să ne ceară să fie votat tot de noi?

 

               Cum de-i permitem? Poate că explicaţia e simplă. Observ că noi încă se ține cu răii, cu șmecherii, cu oamenii care se descurcă fără munca prin învârteli, afaceri dubioase. Încă avem acea mentalitate care ridică în slăvi haiducii, proscrișii, nelegiuiții, oameni care ni se par deștepți numai pentru că fură de la bogați, păstrează și ei, dar dau și săracilor. Păi da, însă atunci când se fură din banii țării, nu se mai vorbește despre haiduci, se vorbește despre hoți. Și atunci când nu se mai pune preț pe câștigurile obținute prin muncă, cum vrem noi salarii și pensii mărite dacă nimeni nu e motivat să muncească cinstit, să plătească taxe și impozite, când vede că alții se descurcă prin fraudă? Din cauză că le-am permis răilor, puţini la număr aşa cum sunt, să ne slujească drept modele, pleacă toți oamenii buni din țară, iar cine mai stă aici trebuie să se mulțumească cu ceea ce le scapă lor printre degete. De aia ni se aruncă în ochi câte 50 de lei la salariu aproape de alegeri, aşa cum arunci câinelui câte un os ca să-l ţii ocupat, să aibă ce roade, să nu fie nici sătul, ci mai degrabă pe trei sferturi flămând.

 

                 Revenim la președintele nostru. Ca să-l ajutăm să revină pe calea cea bună, noi, pe data de 11 decembrie 2011, ar trebui să-i alegem trimișii unor partide care să formeze un guvern cu care acesta să se înțeleagă, şi, pe cât posibil, condus de un om integru, inteligent, modest, cu putere de muncă, propus de membrii acestor partide. Da, pentru cine se mai îndoia, e clar că Iohannis a dormit frumos timp de doi anișori, după ce jumătate de țară a ieșit pe străzi și apoi la vot pentru el, a postat poze cu întruniri oficiale de doi lei și urări la fiecare sfânt și sărbătoare, pentru că ,,țara arde și baba se piaptănă”.

 

                 Iată că ajungem la unul din puţinele lucruri bune pe care le-a făcut Iohannis: alegerea lui Dacian Cioloș ca premier după căderea guvernului Ponta. Sigur, de îndată ce a fost desemnat de președinte, am aflat și noi, de la propaganda unui post de televiziune controlat politic, fără măcar să-i cunoaștem, că tehnocrații sunt și ei un fel de hoți, plătiți din afară, care vor prindă și ei un an de guvernare și să plece cu traista plină. De unde și până unde? Sunt sigur că nimeni n-a cautat în dex să vadă ce e și cu termenul asta de tehnocrat, așa că am cautat și am aflat că înseamnă om plătit de Soros ăla ca să ne vândă țara. Pardon, iar m-am uitat la televizor, tehnocrat înseamnă om specializat pe un anumit domeniu. Cum, nu tu Soros, nu tu masoni, nu tu illuminati din umbră și vampiri din Saga Amurg care vor să jefuiască ce a mai rămas din țară?

 

               Dacian Cioloș pare, deocamdată, altfel. Și nu doar pentru că au circulat fotografiile în care însuși prim-ministrul s-a apucat să strângă gunoaiele și a călătorit, ca omul la rând, la clasa economic. Contează modestia, însă poate fi demontată ușor printr-o propagandă menită să lucreze la imagine. Cioloș e un om care nu-ți spune mereu numai ceea ce vrei să auzi numai ca să-ți câștige votul. Să nu credem că e un ardelean lent, dacă vom miza pe accentul său și pe trăsăturile stereotipice atribuite locuitorilor Ardealului, nu-l cunoaștem decât de un an, an în care a demonstrat că e un specialist care-ți arată realitatea, care-ți pune pe masă un program la care trebuie să participăm cu toții, nu să așteptăm schimbarea din cer, ci să ne privim în oglindă și să ne întrebăm retoric: ăștia suntem noi? Ni se dă totul pe tavă fără ca noi să ridicăm un singur deget, doar pentru că, din vreme în vreme, oamenii diferitelor partide politice mai fac câte un schimb de pioni? Cred ca ar trebui să votăm cu cel care ne pune la muncă, nu ne dă de pomană, cu cel care ne spune să economisim dacă vrem să avem, cu cel care ne spune că totul nu se schimbă dacă-l dăm jos pe unul sau altul. Însă începutul îl putem realiza noi, pe 11 decembrie, mergem si vot și votăm pe cine credem că ne reprezintă.

 

                    Nu cred c-o să vezi în Cioloș omul care urlă din toți bojocii: ceilalți taie pensiile și salariile, votați-mă pe mine că vi le măresc, la lagăr cu cei care au o altă orientare sexuală, hai să-i dăm afară pe străini, ca ne jefuiesc ș.a.m.d. Nu-i aşa că ne place să fim mințiți, ni se inoculează ideea ca există bani prin cifre inventate, iar ceilalți vor să-i fure, motiv care suntem nevoiți să votăm un singur partid? Prea ușor cădem pradă unor politicieni care încearcă să încropească un discurs ultra-naționalist ce vrea să ne convingă pe toți că avem destule, dar interesele străine, puterile oculte, Soros, Basescu și bau-bau ni se opun. Tot Cioloș e politicianul care s-a poziționat împotriva pensiilor speciale, le-a definit drept cheltuieli neacoperite de buget și a considerat, pe bună dreptate, că nu ar fi corect ca doar unii să fie favorizați, în timp ce alții nu vor primi nici măcar o mărire. Nu a mai reușit decât să se opună, cât de mult a putut, legii care acorda pensii speciale aleșilor locali, lege despre care am înțeles că ar fi fost declarată neconstituțională într-un final.

 

                    E îngrijorător că tot nu sunt destui care să vadă că noi avem o naivitate uimitoare de a crede orice spun partidele politice, mai ales acum, în prag de alegeri: că ni se vor mări salariile și pensiile, că va curge numai lapte și miere, că partidul nu ştiu care ne va oferi ceea ce n-a putut să facă în cei 26 de ani Și iarăși depinde de noi cât timp vom rămâne aceiași creduli, dat fiind că ne dăm şi singuri seama că nimic durabil nu se face peste noapte, însă cu siguranţă s-ar fi putut face în 30 de ani! Şi ce faci când te trezeşti şi realizezi prea târziu că ai tot tras lozul greşit? Te resemnezi şi spui că n-ai nicio şansă sau mai tragi încă unul?

 

                        Întrebarea e: să zicem că unii sunt de acord şi vor un asemenea premier, cum îl votăm? Dacian Cioloș, din păcate, a făcut un compromis și s-a aliat cu PNL-ul, deși susține că-i independent, ca să nu fie asociat cu membrii cercetaţi penal şi controversele diferitelor partide, și a promis că se apucă de treabă. De ce nu a rămas independent? A mirosit că are şanse mai mari dacă e promovat de un partid cu influenţă? Sau două, şi cei de la USR, noi veniţi pe scena politică, îl propun! E PNL-ul ăsta mai bun ca PSD-ul, e salvarea din faţa ,,ciumei roşii’’? Nu cred. Nu întrăm în vechile istorii cu USL-ul, PDL-ul de pe vremea fostului preşedinte, ci ne referim doar la campania actuală.

 

                      PNL-ul ar trebui, mai întâi, să ne ceară niște scuze şi apoi să vrea ceva de la noi: s-au folosit de distinsul neurochirurg Leon Dănăilă pentru convinge lumea că trebuie votați, un om care, înainte de toate, e bun în domeniul lui, nu trebuie târât prin jocurile politice la vârsta de 80 de ani. Iar președintele lor, Alina Gorghiu, face teatru pe la ușile oamenilor, convingând copiii că e în regulă să deschizi ușa pentru străini și că Victor Ponta le va fura biscuiții. Infantil, neserios, nepotrivit. Să își ceară scuze că atunci când senatorii și deputații și-au votat pensii speciale, PNL-ul s-a retras de ochii lumii, în semn de protest, ca să pice tot PSD-ul vinovat de pensiile speciale. Dacă nu erau într-adevăr de acord, n-aveau decât să fie acolo şi să voteze împotriva adoptării acestei legi care, în fond, favorizează pe nedrept anumite categorii sociale.

 

            Concluzia e că noi mereu am cautat un vinovat pentru eșecurile noastre şi în funcţie de cine-l înjura mai tare pe acel vinovat am tot votat. Că doar știm că românul are un destin măreț. Iar destinului măret al românului i se pot împotrivi numai conspirațiile mondiale. Suntem săraci nu pentru că românul nu muncește și alege prost, ci pentru că există un dușman invizibil care ne sabotează mereu. Aiureli. Soros a fost inventat ca să ne păcălească părinții și bunicii că există cineva acolo, un ungur americanizat plin de bani care vrea să ne vândă țara. Cum anume se vinde o țară, n-am înțeles și nici nu cred c-o să înțeleg vreodată. Și de-ar fi un singur inamic public declarat, am înțelege-o, însă înaintea lui te fura Băsescu, nu-i așa? Iar înainte de asta au fost faimoasele ,,agenturile străine”, vechea spaimă a lui Ceaușescu. Toate acestea sunt manevre eficiente pentru a câștiga voturile.

 

              Da, politica e despre oameni. Oameni care vor una, alta, au interese, iar pentru acele interese, se prefac că au convingeri, îşi demonizează adeversarii şi transformă o luptă între orgolii într-o înfruntare a binelui şi răului, care devine o înfruntare între bufoni. Îmi vine în minte clipul penibil al USR-ului, burduşit cu scene furate din serii celebre sau filme de acţiune cu priză la tineret: Stăpânul Inelelor, Underworld, Priest, The Chronicles of Narnia, Star Wars. Unde Dragnea e răul care vine să distrugă ţara, tartorul absolut, Cel-de-pe-comoară etc. Pe bune, apelăm la o ceartă de grădiniţă şi la mâzgâleli unul la adresa altuia, în care fiecare desenează o caricatură şi spune ,,asta eşti tu!’’? Trebuie să existe şi opoziţia, însă să nu ne imaginăm nicio clipă că unul reprezintă răul absolut, iar celalalt bunătatea absolută. În politică propaganda distruge orice om intrat în joc, manipulează opinia, încât ajungi să urăşti individul numai că e ,,de-al lor’’, e printre ei. O fi Dragnea un rău, trecem peste, însă sub el stau mulţi tineri care promit şi nu reuşesc să se afirme din cauza unuia singur, care le trage reputaţia în jos, la care sunt raportaţi, încadraţi în eterna tipologie: toţi sunt la fel, domnule! Toţi sunt la fel, răi şi parşivi! Dar oare i-ai încercat pe toţi? I-ai cunoscut pe toţi? Le-ai cunoscut povestea? Pe acelaşi tipar, dacă o femeie înşală, un bărbat e porc, toate femeile înşală şi bărbaţii sunt porci? Le-ai încercat pe toate şi pe toţi? Sunt primării unde oameni pricepuţi aderă la PSD fără să le pese că au un asemenea şef de partid şi o duc bine fără să îi doară de jocurile politice din vârful piramidei.

 

                   Şi noi, alegătorii, pe unde ne mai aflăm? Chiar vom crede că toţi sunt răi, cum am făcut până acum, şi se vede acum ce bine am ajuns, lumea nu se mai prezintă la vot, pentru că noi suntem bunii, deştepţii, şi ăia de sus răii? Nu mai bine ne informăm din câte surse vrem, că avem de unde alege, apoi mergem să votăm partidul ai cărui membri te-au convins să speri că ar putea schimba ceva?

 

                      E greşit să condamni un întreg partid pentru faptele unuia din membrii acestuia, la fel cum e greşit să susţii că toţi oamenii sunt criminali numai pentru un singur vinovat. Unii membri PSD sunt porci, unii membri PNL sunt porci, mai rămâne USR-ul să ne dovedească că deţin şi ei câţiva grohăitori. Pentru că nimeni nu se bagă în politică să candideze ca senator sau deputat doar pentru că vrea binele lumii. Oricine vrea să ajungă un om realizat, important, cu prestigiu, putere şi influenţă, şi pentru un salariu de 5000 RON, venit care probabil le acoperă cheltuielile pentru 10 zile acolo, nu cred că rentează, mai ales când îi vezi cu costume, ceasuri şi tot felul de luxuri de zeci de mii de euro, achiziţionate din salariul lunar de bugetar! Undeva, cumva, venitul curge din alte surse. Vorba personajului lui Caragiale, ,,unde nu curge, pică’’. Hai, bine, or mai fi unii tentaţi de salariul de europarlamentar, câteva mii de euro plus beneficii care pot ajunge şi la douăzeci de mii de euro. Care poate nu e destul pentru unul care prinde gustul banului.

 

                       ,,Și eu cu cine votez?”, se întreba cetățeanul turmentat din capodopera dramaturgului de pe bancnota de 100 de lei. Votează cu cine vrei, însă votează. Dacă nu votezi, bine, E DREPTUL TĂU SĂ NU PROFIȚI DE DREPTUL TĂU, un drept garantat de Constituția țării. Însă dacă nu votezi deoarece ,,toți e hoți și nu se schimbe nimic”, și, pe deasupra, îi mai convingi și pe alții să nu o facă, pentru că tot aia e, eu zic că greșești. Uite așa se adună un milion de oameni ca tine, al căror vot se poate dovedi crucial. Vreau să reamintesc că fiecare dintre noi suportăm consecințele, fie că tu îți recunoști conducătorii politici sau nu, exact ca atunci când erai mic și aveai acel profesor care amenința deseori: ,,vă dau lucrare de control dacă mai faceți gălăgie în clasă!”, și, într-un final, chiar îți dădea test, pentru că individul se mai și ținea de cuvânt, iar toată clasa lua note mici mulțumită celor doi-trei mai neastâmpărați din fundul clasei.

 

                      Dacă nu vreți ca acei doi-trei neastâmpărați să decidă pentru douăzeci de milioane de oameni, mergeți și votați pe cine credeți de cuviință, pentru că alegerile acestea sunt mai importante decât cele prezidențiale, pe 11 decembrie votezi într-un singur tur, și nu pui ștampila pe cineva cu funcție semi-onorifică de președinte, ci pe oameni pe care-i trimiți sus să facă treabă și te mai și aștepți s-o facă și bine. Deja s-a demonstrat în noiembrie 2014 că mai putem schimba ceva, nu-i lăsați pe unii să vă dezarmeze cu cifre scoase din burtă, așa cum au făcut comuniștii în 1947, când au circulat sondaje false de opinie, conform cărora ei vor lua 80%. Și fix 80 la sută au luat, prin fraudă. Fraudă de care se teme Liviu Dragnea, chipurile, omul condamnat definitiv pentru fraudă, ca să aibă o explicație la îndemână în cazul unui eventual eșec electoral care ar consta într-un procent mai mic la alegeri decât speră partidul său. Care partid ar duce-o mult mai bine fără ruşinea şi vina de a fi condus de unul precum Dragnea. Să nu înțelegem că PSD-ul nu are nicio speranță, o spun din nou, la nivel local există și localități unde primarii sunt mereu de la PSD, dintre care unii poate sunt un soi de disidenţi politici faţă de dictatura aspră a baronilor PSD. Pentru că unii din ei sunt buni, dovadă că-s aleși mereu. Diferența e că acolo contează omul, nu partidul, iar când ești condus de oameni precum mustăciosul din Teleorman care se vrea premier, baronul din poate singurul județ din ţară fără nicio librărie, te face să te întrebi: cum de le mai permitem?

1 COMMENT

LEAVE A REPLY