Mi-am înfruntat și viața…, de Camelia Ardelean

0
301

Mi-am înfruntat și viața uneori –

Pândind-o, dintr-un colț, retrospectiv

(Ca fost prieten – îngerul captiv),

Ratez cărarea dintre meteori.

 

În scorbura tăcerii m-am ascuns,

Aud cântarea unui suflet mut,

Adulmec ploi cu iz de arnăut,

Din primăvara mea de nepătruns.

 

Pe câmpul sorții mi-au crescut ciulini,

Ucid lumina – palid felinar,

În cripta minții nu mai e hotar,

Curmând iubirea înglodată-n spini.

 

Sculptez cu dalta noul răsărit,

Prin așchii ascuțite-l întrevăd,

Dar razele de ceară fac prăpăd

Pe soclul cu decorul insolit.

 

Fuiorul clipei toarce solitar,

Îi simt fiorul – vid necontenit,

Din trupu-mi aspru, ciob de selenit,

Își bea ruina ultimul pahar…

 

LEAVE A REPLY