Nenorocitele astea de gânduri…

0
111

depression-1241819_640 

 

Uneori mă gândesc la tine ca și când n-ai fi tu

mă-nsingurez în tristețea aceasta perversă

neverosimil

te suprapun peste chipul aproape împăcat al mamei

la biserică

cu mâinile încrucișate pe piept

trecând la cele veșnice

dar imaginea ta rămâne constant neschimbată

ca desenul de pe aripile unui fluture

cele două imagini nu se amestecă între ele

nu-și pierd strălucirea culorilor

nici chiar aici

în ținuturile acestea nisipoase și mișcătoare

ale imaginației

 

„Iar m-ai aruncat sub ghilotina necruțătoare

a gândului!„

îți citesc și recitesc reproșul în volbura ochilor

ultima vorbă a mamei îmi răscolește și acum  sufletul

„să nu vă faceți chipuri cioplite din aluatul otrăvit

al minții”

 

Nenorocitele astea de gânduri!

LEAVE A REPLY