Ofițerul (9)

0
279
This entry is part 9 of 10 in the series Ofițerul

VII – EPILOG

Colonelul Tudor Dealmare se dădu jos din maşină. Ajunseseră la Jimbolia – cel mai important punct de graniţă cu Serbia.

-Căpitane Alexandru Calomfirescu, te rog să m-ajuţi să înapoiez săbiile domnilor ofiţeri şi cavaleri germani…că avioanele domniilor lor…asta, chiar nu pot!

-Să trăiţi, am înţeles! – se formaliză, cu grăbire şi cu ochii arzând de emoţie, căpitanul Alexandru Calomfirescu.

Şi, imediat, începu recunoaşterea şi înmânarea săbiilor, către ofiţerii germani, coborâţi, şi ei, din maşini.

Oberst-ul Hans Ritter von Greim se apropie de colonelul Tudor Dealmare şi-l salută, în germană, cu glasul tremurând de emoţie:

-Domnule colonel, întreg corpul ofiţeresc german al Flotilei X îşi exprimă, prin mine, neţărmurita recunoştinţă admirativă, faţă de domnia voastră şi faţă de cavalerismul inegalabil…

-Domnule colonel şi cavaler Oberst Hans Ritter von Greim, vă rog mult să nu vă formalizaţi…nu e nevoie…! – spuse, tărăgănat şi melancolic, colonelul Tudor. Eu, acum, mă duc să mă supun deciziei şi rigorilor deciziei Curţii Marţiale Româneşti, de la Flotila X…

Oberst-ului Hans Ritter von Greim încremeni, în reverenţa lui…cu greu, ca ridicat de macarale, îşi reveni la poziţia verticală. Dar tăcu, intimidat de dovada supremului cavalerism al acestui valah, cu totul ieşit din rânduri, din orişice ordine…

Colonelul Tudor Dealmare se opri, câteva clipe, cu ochii în zarea dimineţii de 24 August 1944…apoi se urcă, dintr-un salt (parcă zvârlindu-şi de pe el tone de gânduri…),  în maşină… –  …dar, imediat, coborî, iar, cu un picior, din maşină, adresându-se, cu o voce moale (…aproape de nerecunoscut, teribil de bizară, la acest om energic…), Oberst-ului Hans Ritter von Greim:

-…Un lucru v-aş ruga, domnule colonel…

-Orişice, cavalere! Şi viaţa! – aproape strigă admirativul colonel german.

-O, nu, viaţa…nu viaţa! Vedeţi cât preţ pun eu pe viaţă, când mă duc, aproape râzând,  să fiu împuşcat de plutonul de execuţie, alcătuit de o curte marţială regală…Ceva mult mai important v-aş ruga…

-Orişice, v-am spus… – se nedumeri, ba chiar se nelinişti puţin, Oberst-ului Hans Ritter von Greim.

-…Ştiţi, domnule colonel, când se va termina războiul şi se vor începe judecăţile…fireşte, nedrepte, ca toate judecăţile oamenilor…şi, mai cu seamă, după un măcel mondializat, în care toţi au fost vinovaţi, mai mult ori mai puţin…vă rog să fiţi printre cei care să dea mărturie că Ţara asta a Valahilor şi valahii înşişi – n-au fost nici neoameni, şi nici ticăloşi şi trădători, faţă de cuvântul dat, faţă de cavalerism şi demnitate…Eu voi muri, în faţa plutonului de execuţie, peste câteva ceasuri…sub acuzarea de trădare de ţară…dar dumneavostră, cavalerii germani, ştiţi care este adevărul cel adevărat…şi vă rog să-l şi mărturisiţi!

Series Navigation<< Ofițerul (8)Ofițerul (10) >>

LEAVE A REPLY