Originea heraldicii Ţării Româneṣti – dovadă a “descălecării lui Radu Negru Vodă”

3
4010

 Fragment din  Istorie Pierdută. Cronică Românească de Istorie Veche a anilor 1400 – 1601.  (lucrare în pregătire) Autori: Adrian Anghel,  Cristian Moşneanu şi Cornel Bîrsan

Originea heraldicii Ţării Româneṣti - dovadă a “descălecării lui Radu Negru Vodă”Ȋn acest articol vom reda căteva informaţii (privind pasărea Heraldică de pe stema de stat ṣi steme ce se găsesc pe arme dinastice) din capitolul “Heraldica Ţării Româneṣti”. Informaţiile pe care dorim a vi le ȋmpărtăṣi au menirea de a aduce, la cunoṣtinţa cititorului, ȋncă un argument ȋn plus ȋn favoarea faptului că ȋntemeierea Ţării Româneṣti este  “opera” descălecătorului Radu Negru Vodă.

 ▪ Steme ce se găsesc pe arme dinastice

Legat de data exactă a apariţiei ȋnsemnărilor heraldice ce aparţin dinasitei  Basarabilor nu deţinem ȋnformaţii revelatoare dar putem aproxima lansând o ipoteză ce are la bază următoarele aspecte:

 _Comentariul obiectiv (cu corectările de rigoare) adus vechilor cercetări;

 _ Argumente date de evenimentele istorice petrecute ȋn preajma ȋntemeierii Ţării Româneṣti;

 _Reflecţii asupra influenţelor pe care le-au avut vecinii Valahiei (ȋn speţă cei dinspre vest).

O notă discordantă privitoare la data apariţiei heraldicii valahe o are I.N. Mănescu care afirmă că ȋnsemnele Basarabilor  sunt de origine transilvăneană ṣi maghiară aducănd ca argument că stămoṣii Basarabilor, ce stăpâneau teritoriile din preajma Oltului, ȋntr-o eventuală participare la cruciada a V-a (1217-1221) condusă de Andrei al II-lea, ṣi-ar fi adoptat o stemă proprie cu influenţe de la aṣa-ziṣii aliaţi creṣtini. Urmând această linie, Mănescu afirmă că urmaṣii acestora: Lotovoi, Bărbat ṣi Tihomir ar fi devenit posesorii unei steme de familie stabilită deja din deceniul al II-lea al secolului XIII.  Iopoteza domnului Mănescu privind heraldica lui Basarab, ce ȋṣi are rădăcini ȋn ȋnsemnele dinastice transilvănene (influențe  transilvănene ce ȋṣi au originea ȋn heraldica maghiară arpadiană), este, din punctul nostru de vedere, corectă mai ales că  heraldica urmaṣilor lui Basarab are unele elemente comune cu cele dinastice pre-angevine maghiare (fasciile alternante, argintiul cu roṣu). Ceea ce este greṣit ȋn  afirmaţiile marelui heraldist este legat de zona geografică de unde provin de cel care le-a stabilit iar privind datarea ȋn timp considerăm că aceasta este sensibil corectă.

Argumentele noastre privind neconcludenţa acestor aspecte (zonă geografică a Oltului ṣi despre ȋnfăptuitor) sunt următoarele:

_ Nu avem nici o infrmaţie (document scris) care să ateste participarea unui duce valah, de la ȋnceputul secolului XIII, ȋn vreuna din cruciade;

_ Nu avem nici o dovadă că Basarab este rudă cu Bărbat ṣi Litoviu ȋncât să moṣtenească ȋnsemnele de la aceṣtia, ȋnsemne, care ȋn mod normal, se transmiteau din tată ȋn fiu, din generaţie ȋn generaţie.

_ Tihimir nu era de origine din zona Olteniei. Singurul document unde este pomenit Tihomitr (Tocomery prin latinizare ) ca ȋnaintaṣ al lui Basarab aparţine cancelariei maghiare dar această fapt face referire ṣi la faptul că Tihomir nu este neapărat  tătăl ci mai degrabă bunicul sau străbunicul al lui Basarab, probabil tată al lui Radu Negru Vodă, ce ȋṣi are originea clară ȋn Transilvania. Numele de Tihomir derivă din Tatomir (unori datorită greṣelilor de transcriere a scribilor de cancelarie) nume uzual ȋntâlnit chiar ȋn rândul cnezilor români din Transilvania (a se vedea lucrarea Diplome Maramureṣene a istoricului Ioan Mihai de Apṣa).

După cum am văzut ȋntr-unul din capitolele acestei scrieri, ȋntemeitorul de drept al Ţării Româneṣti nu este nimeni altul decât Radu Negru Vodă. Astfel că posibila stemă a Valahiei ce ȋnfăţiṣează  scutul despicat, ce are câmpul dextru fasciat de patru piese de argint atlernat cu roṣu, iar câmpul senestru de azur plin sau ȋncărcat cu o semilună de argint (Michel Pastroreau, Ou en sont les études d'héraldique michevale?, p. 9-10 ) ȋl are ca  „făuritor” pe cel care a descălecat la sud de Carpaţi ȋn anul 1290. Mai mult ca sigur, ȋnsemnele heraldice au aprţinut ȋnaintaṣilor lui din Ţara Făgăraṣului sau noile ȋnsemne sunt clădite pe „temelia” celer vechi, moṣtenite. O presupusă moṣtenire  ȋṣi are acoperire ṣi ȋn spusele grupului de cercetătorir (Atanasie Martinescu, Radu Grecenu, Ioan Puṣcariu, Gheorghe Şincai, Ionaṣ Mone, Bogdan Petriceicu Haṣdeu) care sunt partizanii ipotezei (nu ne pronunţăm asupra ei) cum că Radu Negru Vodă ar fi avut un ȋnaintaṣ ȋn Ţara Făgăraṣului (1215) ce purta tot numele de „Negru”. Aṣadar, este de netăgăduit că heraldica de ȋnceput a Valahiei ȋṣi are originea ȋn ȋnsemnele transilvănene iar argumentul cel mai bun ȋn acest  sens este dat de faptul că adevăratul ȋntemeietor al Ţării Româneṣti, Radu Negru Vodă – tatăl lui Basarab, a descălecat din Ţara Făgăraṣului. Originea heraldicii valahe poate fi considerată ṣi un „proces reversibil” deoarece influenţele dinspre Ardeal ne arată faptul că ȋntemeietorul „Karavoahiei” nu poate fi altul decât „descălecătorul” Radu Negru Vodă.

(…)

 ▪ Pasărea heraldică de pe stema de stat

Pasărea heraldică de pe Stema oficială a Ţării Româneṣti, după cum rezultă din  descoperirea vestigiilor sigilare ṣi monetare, ȋn peroada 1386-1601, a fost reprezentată la ȋnceput de un vultur heraldic apoi de acvila valahică ṣi ȋn cele din urmăde un corb. Prima repezentare a stemei Valahiei a fost una sigilară ṣi ȋnfăţiṣează ȋn interiorul unui scut de tip francez vechi, o pasare heraldică cu capul conturat, cu aripile strânse, ȋnsoţită la dextră (partea dreptă) de o cruce i ȋn cantonul superior senestru (partea stângă) de o stea cu ase raze, flancată de o lună cu coarnele ȋntoarse spre dextră (crai-nou)” (Dan Cernovodeanu, Ştiinţa ṣi Arta Heraldică ȋn România, editura ṣtiinţifică ṣi enciclopedică, Bucureṣti, 1977, p. 43 ).  Acest lucru reiese din aspectul peceţii puse pe un document ȋn data de 20 ianuarie 1386 de către Vladislav I, document ce constituie cea mai veche dovadă de acest fel descoperită până ȋn prezent. O reprezentare asemănătoare găsim ṣi pe tratatul de alianţă din anul 1390 dintre Mircea cel Bătrân ṣi regele Valdislav al Poloniei. Cele două documente despre care am făcut referire ne dă dreptul să presupunem că acest tip de reprezentare a stemei a fost folosită ȋncă de la ȋntemeierea Ţării Româneṣti de către Radu Negru Vodă ṣi de către fiul său Basarab I.

Despre “pasărea cruciată heraldică”, de-a lungul timpului, ȋn rândul istoricilor au existat mai multe ipoteze ȋn ceea ce priveṣte specia ṣi culoarea. Ȋn prezent s-a ajuns la un consens iar tipul acesta de pasăre cu aripile strânse derivă dintr-un “prototip anterior formării statale a Ţării Româneti” (ibidem p. 44) ṣi reprezintă un vultur pleṣuv brun sau negru din specia aegypius monacus.  Conform heraldiṣtilor, pasărea de pe scutul stemei sigilare a domnilor munteni  nu a fost de la ȋnceput o acvilă ci un vultur pleṣuv care era de proveninenţă heraldică  transilvăneană ce, la rândul ei, avea influenţe maghiare ṣi vestice (ȋn secolul XIII, vulturul pleșuv se găsea aproape ȋn toate situaţiile reprezentat ȋn heraldica Europei apusene ṣi nu ȋn cea de  din jos de Transilvania). Acest lucru ȋntăreṣte faptul că ȋntemeietor al Ţării Româneṣti nu este altul decât Radu Negru Vodă care după desclălecare ṣi formare a statului a pus ca stemă a ţării una cu influenţă din zona de unde a venit.

(…)

   

3 COMMENTS

LEAVE A REPLY