Rug

0
191

girl-2989321_640nu mi-a mai rămas altceva de făcut

decât să omor timpul

sunt un ucigaș în serie

umblu prin cotloanele întunecoase

ale prezentului

prin toate anticariatele existenței

și nu mă regăsesc niciunde

 

ieri tăcuseră toate ceasurile

mâncătoare de timp

de afară se auzeau tramvaiele morții

oprind în penultima stație a vieții

avioanele cu reacție

zgomotele familiare ale timpului

care-mi demolau fără nicio somație

edificiul liniștii

 

adormisem și visasem

cum ar fi să trăim fără timp

pe fundul oceanelor

ca peștii

și atunci mi-am adus aminte de tine

(care n-aveai nicio treabă cu timpul!)

cum umblai noaptea pe scări

cu mâinile pline de sânge

cum hrăneai în fiecare dimineața păsările

pisicile 

câinii fără stăpâni

și cum îmbăiai Soarele în două lacrimi

 

mi-ar plăcea să uit cine sunt

să nu mai simt pe grumaz apăsarea

timpului

cineva spunea că în afara memoriei

suntem veșnici

un nebun fericit s-a rătăcit într-un gând

apoi s-a prăbușit înăuntru-i….

 

Previous articleMea culpa
Next articleÎmpietrire
Sunt din Piatra Neamț, scriu poezie, proză, eseu, am publicat volume în format digital sau pe hârtie, colaborez și cu alte site-uri literare..

LEAVE A REPLY