Sfarsitul zilei

0
594
This entry is part 23 of 23 in the series Fragmente

Lumina focului face ca șampania din pahare sa capete un colorit aparte. Gândul ma duce la ambrozie și la sărbătorile din Grecia antică. Sună bizar, stiu. Însă zeița de lângă mine îmi confirma ca nu este deloc așa. Nu o cunosc de foarte mult timp si trebuie să recunosc că m-a surprins când a acceptat invitația mea: “la munte? De ce nu!”

Fiecare minut până la plecare a fost un chin. Mi-am imaginat o groază scenarii unul mai diferit decât celălalt. În realitate nu doream nimic decât să mă bucur de ea și de zâmbetul ei, departe de calculatoare sau de capitală. Ridic paharul și șoptesc:
– Pentru… noi!
Degetele sale îmi ating buzele și mă simt în al nouălea cer.
– De fapt, pentru mine!
– Pentru tine? De ce?
– Fiindcă mi-am dat ocazia să te cunosc mai bine!
[…]
– Domnu’ domnu’ am ajuns!
– Poftim?
– Am ajuns la destinaţie!
– Ah.
Cursa face 15 lei. Îi las două de 10 şi mă îndrept către casă, puţin supărat că nu am apucat finalul visului însă destul de mulţumit de cât am apucat să văd. E puţin cam frig însă nu măgrăbesc. Încerc să mai savurez momentul înainte de a da ochii cu monotonia vieţii de zi cu zi. Îmi mai aprind o ţigară şi las fumul să mă ducă înapoi în cabană. Se încăpăţânează însă şi pleacă fără mine.
Doi puşti îmi taie calea. Nu cred că au mai mult de 16 ani. Cu ochii în telefoane, caută pokemoni. Ce a mai avansat şi tehnologia asta. La vârsta lor căutam modalităţi de-a-mi impresiona colegele; ei caută animale virtuale în lumea reală cu o aplicaţie pe telefonul mobil. Ajung acasă şi profit de cele câteva momente de linişte înainte de-a începe haosul, pentru a-mi mai aprinde o ţigară şi a-mi turna nişte whiskey. A fost o zi interesantă. Îmi deschid laptop-ul şi cursorul pâlpâie, aşteptând să tastez primele cuvinte. Textul parcă se scrie singur:

Obişnuiam să ador barurile. Stăteam de dimineaţă până seară cu un pahar de whiskey şi un pachet sau poate două de ţigări, privind lumea din jur.

Series Navigation<< Orasul si Zambetul Ei

LEAVE A REPLY