Statui de cenușă

1
312

În sunete  de orgă, prin stele zdrobite,
statui de cenuşă sub lavă se cresc,
neantul cuprinde mirări măsluite,
ce-nalţă-n fuioare un vaier ceresc.

Iar timpul în zdrenţe îşi plimbă trufia
prin lacrimi de sânge zidite altar
şi oasele, jertfă, strivesc bucuria,
funingini risipă spre zori în zadar…

Ruină scăldată-n mantii cenuşii,
catran pe aripe de înger plecat
şi ciocuri de vulturi sculptând insomnii
prin umbre de suflet plutind spre înalt.

Tot seceră foamea de trupuri şi sânge,
porunci neştiute rânjesc sfidător,
în zgura furtunii speranţa se frânge
şi-n aer toţi duşii devin un fior. (foto mariuscatalineu.wordpress.com)

Din volumul ”In memoriam …Colectiv”

1 COMMENT

LEAVE A REPLY