Subiecte de tip Tabu

0
1124

Îmi place să studiez natura umană. Am descoperit această pasiune acum ceva timp și am reușit să o aduc la rang de artă. În fond, trăim în România și aici nu putem spune că ducem lipsă de caractere inedite. Ce am observat însă este că indiferent de persoană, locuitorii minunatei noastre țări (sau mă rog, majoritatea lor) au o trăăatură comună: ipocrizia. În general nivelul și tipul de ipocrizie diferă în funcție de pătura socială și/sau nivelul de cultură al subiectului.

Considerând că mă adresez unor persoane dezghețate la minte și moravuri (altfel ce mai căutați aici?), vă adresez următoarea întrebare: de câte ori nu ați auzit pe cineva motivând refuzul de a întreprinde o acțiune în unul din următoarele feluri: “nu se cuvine”/ “nu se face” / “nu se cade” / “dacă râde lumea de noi” / “ce ar zice lumea”?

Fie folosind o frază de mai sus, fie tacit, cu toții ne-am confruntat cu “ce zice lumea”, măcar o dată în viață. Dar cine este lumea și de ce trebuie eu să ascult de ea? “Lumea” reprezintă societatea. În cazul acesta societatea românească. O societate cu valori morale bine bătute în piatră acum foarte multe sute de ani, care nu țin cont de fleacuri precum trecerea anilor, schimbarea valorilor, avansarea tehnologică sau bun simț. O societate cu leacuri băbești pentru actrițe porno, descântece și remedii pentru orice problemă cunoscută omului și nu în ultimul rând, în legătură directă cu Dumnezeu, mai ceva decât legătura dintre Andreea Esca și publicul sexagenar la știrile de seară. Cu toții cunoaștem exemplul latifundiarului milostiv și deloc fățarnic, războinic ales de Dumnezeu însuși, care indiferent cât înjură și păcătuiește, “Pac” o rugăciune plus una bucată biserică și s-a șters totul cu buretele.

Mă rog, divaghez. Acum câteva zile am purtat o discuție interesantă pe tema subiectelor Tabu și cum influențează acestea societatea românească și românul în general. Am descoperit mulți români care s-au rușinat mai ceva ca fetele mari la auzul unor cuvinte “vulgare” gen swing (distracție în grup [nu neapărat sex], pentru necunoscători), fantezii erotice sau comunicare între parteneri. Am rămas cu un gust amar și am să mărturisesc concluziile trase în finalul acestui articol. Pregătiți-vă, fiindcă nu este pentru cei slabi de inimă sau caracter.

Românul prototip este un ins complex, cu multe gânduri, niciodată însă rostite “în gura mare” de teama “lumii”. La fel ca ciobanașul din “Miorița” (alt arhetip, arhicunoscut celor ce au reușit să treacă de școala generală), românul este în comuniune totală cu natura și Dumnezeu. Poate fiindcă doar în rugăciuni (dupa ce toată ziua au înjurat șoferii la semafor ori nevasta în gând) sau singuri în mijlocul naturii găsesc curajul de-a-și recunoaște gândurile și fanteziile. Românul de asemenea posedă o personalitate romantică. Are momente dese de introspecție, păstrând în tihna sufletului său orice gând prea intim pentru urechile fine ale soției. Femeie sănătoasă, cântărind lejer 120KG de iubire pură.

În încheiere nu pot menționa decât că, deși am străbatut Europa în lung și-n lat, nicăieri nu e mai spectaculos și trist… ca acasă în România.

LEAVE A REPLY