Fără tine, crez semantic, nopţile străbat lunatic şi dintâia stea-mi fac sceptru şi din inimă-mi trag dreptu’. Fără glasul tău de-alint, n-am să ştiu nici cum să mint lumea cu destin întins, în tăcerea ce m-a prins. Mângâi trupul alb, angelic, doar în vis, de vis răpus: când Irod şi când Iisus, sfânt [...]
Nu-şi au, de-o seamă-n cerc liberian, pereche nici verdele prea crud, nici roşu-aprins de verde nici vidul cel răpus de trâmbiţa cu spuze, privirea-n rod de irişi aprinşi pe anacruze. A înflorit caisul cu lung oftat ce vede şi omul, din calicii cât unghia, se miră. Petala-i roz lobată, în sus, şi juvenilă, Pistilul, [...]
La răscruci, în lumânare, foc aprinde iar, doar mama, şi s-aude, prin altare, cum un popă-nfruntă strana. Se vesteşte, clopoţită, vorba tatei înspre ea, că-s ascuns în el risipă şi din sânge-ar vrea sa bea Toată crucea din răscrucea braţelor s-a-ntins în iarbă. Doamne, nimeni nu mă-ntreabă cum sunt om, de-acuma, de-atuncea. [...]
Bortelită sită-n ace sub povară de grâu copt, prin doi ochi de sârmă toarce ceru-n mâini sucit în opt. Treeram un snop de floare prin salcâmul despletit cu trei crengi – un cerc rotit şi-n priviri circumpolare. Vântul fuge-n sihăstrie ca Socrate, mai silenic, şi, se ştie, ‘n veşnicie ni-i destinul dat endemic. [...]
Nenăscută pe pământ, Doar sfântă între sfinte Lumină Croită Stea Dintr-un mormânt- Hotar De veşnicie Nestinsă Făclie În cer În inimi Şi la icoane Lumină Curge Din trupul Ne-nvins Al lui Iisus Din crucea Lui În lacrimi şi tină Lumină albă Lapte de mamă Neînceput În nopţi fără lună Ne tot inundă Şi [...]
Sorin Poclitaru este o persoană care și-a ales cele mai frumoase vicii: poezia și dragostea. Până acum, de sub penelul scriitorului au prins contur volumele de poezii: „10 porunci – 33 de poeme întru izbăvire”, „A unsprezecea poruncă: Să nu uiți!”, „69”, „Inimă cu un pol”, „Poveste pentru oameni și femei” și „Un (H)umor pentru [...]
Iubire îmbobocită în suc de amor, Martoră a timpului filtrat de iertări, Condu-mă pe aleea peisajului de catifea Să te sărut într-o îmbrăţişare albă de nea. Să-ţi cânt doine sculptate de dor În ploaia unui fuior încins de dragoste, Şi să-ţi desenez prin flacăra unei lumânări Gura, trupul dezmierdat pe-un mal suflat, [...]
Prezentat în avanpremieră pe 5 iunie 2010, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, ca o conferinţă în versuri, volumul „Femeile din secolul trecut” reuneşte douăzeci şi trei de poeme de dragoste. Acestea au fost scrise în ultimii şase ani, în perioada 2004 – 2010, iar autorul le descrie ca fiind „Uşor buruienoase, [...]
„O treaptă urcată spre armonie cere eforturi materiale, sufleteşti şi spirituale. Jocul de aşezare al cuvintelor, literatura, are anumite reguli, formate pe parcurs, transmise prin exerciţii analogice sau prin cuvinte, altor jucători. [...] Printr-un joc al meandrelor literare, poezia nu se limitează la o teorie a figurilor, pornind de la metaforă, nu se limitează [...]
Un umăr dezgolit, iubito, ca adevărul de crud, şi nişte sâni agăţaţi peste cearcănul nopţii, transfiguraţi, peste cearcănul sorţii. Iubito, de-ai şti cât de mult îmi lipseşti sau cât de mult te doresc. De aceea, iubito, încerc să opresc (doar pentru tine), timpul în loc şi să dau foc trecutului tău, în care ai [...]
Multă lume scrie poezii în ultima vreme, diferenţa e că unii le scriu cu dragoste, pasiune şi talent. Este şi cazul poetului Sorin Poclitaru, care a lansat recent, în cafeneaua culturală din inima Bucovinei „La Bomba” (Gura Humorului) al patrulea volum de poezii. Lansarea de carte a lui Poclitaru cu titlul „69” a avut ca [...]
Te aştept încă să vii în anotimpul târziu al strugurilor, Când rodul atârnă greu prin frunze coapte, Iar via, scuturată de rugina mugurilor, Foşneşte-aţâţător, în noapte. Te aştept Să îmi striveşti în palmă, Aprinse, cu privirile înfrigurate, Îndoielile, şovăielile, şoaptele, De bruma ce se-ascunde în spate. Au amuţit cărările de mirarea paşilor curioşi [...]
Apele se spală singure, Trimiţând necurăţenia la mal. Iar largul rămâne atât de pur … Alerg departe De murdării, sau de vreo gură De canal. Alerg singur !? Nu, nu sunt singur. În jurul meu, Văd mii de picături, Ce se frământă, Şi se grăbesc, Spre Marea revărsare. – 2000 – Smaranda Doina NOUR, postum [...]
Nu plânge pe umărul toamnei Cu lumini de păsări călătoare Ce se-adună, îngrijorate, pentru Marea plecare ! Nu plânge, străin de durere şi de mine Lacrimile usucă frunzele şi dorul, din rădăcine … Te du în alt anotimp, Lăsându-mă singură. În haină ninsă de mireasă, Călcând pe marginea cerului Ca peste pragul de acasă. Cu [...]
E o pată de lumină Înroşită de culoare. Gâfâire de putere. Rânjet dens. Arcuit, adulmec zvonul. Răsăritu-i sau apusul Pata grea pe cer întinsă Ca o mare de iluzii Fără sens. Lupul tânăr care ştie Ce-i păcatul şi durerea Care-şi linge încă rana Îmbâcsită de nisip, Îşi opreşte-n aer saltul Gâtuindu-şi universul. [...]
Liniștea privirii rătăcite Adie covorul stelelor scurse Sub ploaia unghiilor înfipte În carnea lacrimilor cu riduri. Mușcătura rotundă a clipei În tic-tacurile dune Acoperă oaza desfătării Strigătului fără nume. Caută poteca prăfuitei Iubiri din seva rădăcinei Fructului din părul crescut pe dos Sub lupa miciimii treziri în somn. Hoț de noapte în [...]
Fug de lume, de răutate, de ignoranţă, Alerg spre o grădină care-mi zâmbeşte Care mă atrage cu mirosurile ei. Fug de zgomot, de viclenie, de invidie, Mi-e dor de gustul linistii, Alerg spre paradisul pierdut Care mă cheamă… Dar văd numai umbre – Umbre de fum. Aud doar ţipete, urlete Văd doar [...]
Şi ea care veghea stelele crude, veghea cerul să nu se spargă înainte ca eu să optez între a fi…şi-a…nu fi încă. Mai ştiu că la ceasul acela bolţile-i erau în nemişcare, râurile duceau de mână un copil plângând până spre izvoare, iar sub tinere astre viaţa mai dădea încă, buzna în viaţă. E-adevărat, erau [...]
Fiecare om poartă cu sine Bagajele lui. Pe neumblate drumuri, Cu ale mele sui. Şi s-a făcut noapte Şi cerul e pustiu. Iluzii de-ntuneric În calea mea viu. Şi s-a făcut ziuă, Şi ne-am simţit alături Am început să numărăm De departe Frunzele toamnelor noastre Am înotat In marea albastră. Şi-am simţit în nări Mirosul [...]
Ai dăruit făpturii mele albie. din tine, veşnice cărări apelor curgătoare. M-ai legănat cu cântece şi dezmierdări, învăluindu – mi drumul către mare … Şoapta şi strigătul, Picăturile şi valul Din tine mănânc. Eu – sunt apa ta. Tu – eşti malul Nu te-nfiora de atâta adânc… - 2000 – Smaranda Doina NOUR, postum
Bine ați venit!
Acest proiect are un unic scop: acela de a permite oricărui cititor / vizitator să fie jurnalist, totul bazându-se pe voluntariat.
Propunem un format liber de tipare, fără număr fix de apariții, fără teme prestabilite, conținutul proiectului este dat de originalitatea fiecăruia, pasiunea de a scrie și comenta despre un eveniment, un gând, o opinie etc.
Comentarii recente